“NU inseamna NU!”, spun irlandezii, cetateni europeni egali in drepturi cu orice alti cetateni ai UE. Cu toate acestea, “ingaduitoare” cu ei, Comisia Europeana le spune sa se mai (ras)gandesca.
Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile, spunea Stalin, conducatorul URSS. Seful UE, Jose Manuel Durao Barroso, care si eI a cochetat in tinerete cu ideologia comunista, pare sa fie astazi gelos pe puterile lui Iosif Visaroniovici Djugajvili Stalin, cand e vorba de votul Irlandei.
Cunoscutul scriitor anticomunist Vladimir Bukovski, un vizionar in multe privinte – de exemplu, el a previzionat ca migratiile tiganilor vor distruge principiile UE mai repede decat se crede – a prezentat deja proiectia statului supranational european care incearca sa preia rolul fostei URSS, intr-un eseu remarcabil. “Scopul modestei mele lucrari – scrie Bukovski, neimpacatul luptator cu sistemele comuniste mascate sub diverse forme – este de a arata cum sub actiunea acestor forte, o Piata comuna de state libere si suverane s-a transformat incetul cu incetul in schita unei noi URSS, una diferita de cea veche, mai soft si in perfecta adecvare cu ideile dominante ale epocii noastre, pe care le deturneaza in vederea construirii unui sistem final, la fel de patogen si liberticid, precum si modelul ei”. Socialistii UE, “cu fata umana”, se folosesc astazi, spre deosebire de marxisti, de forme mai sofisticate de dominare. Daca teroristii marxist-leninisti “trageau cu mitraliera in obrazul lui Hristos”, in numele proletariatului revolutionar si al egalitatii maselor, in prezent, afirma Bukovski, notiunile acestea au fost inlocuite cu egalitatea in drepturi si conceptul “minoritatilor oprimate”, mai ales a celor sexuale, folosite ca instrumente de tortura asupra statelor conservatoare. Din acest punct de vedere, Irlanda, unul dintre cele mai religioase state europene, are toate motivele sa spuna “NU!”. Desi aproape eludat in restul Europei, subiectul identitatii nationale si religioase a fost unul dintre cele mai aprins dezbatute in Irlanda. Se pare ca irlandezii nu au putut uita ca si primul proiect de reforma a actualei structuri politico-economice europene – Constitutia UE – a cazut dupa ce liderii crestini din Uniune, Papa Ioan Paul al II-lea, Patriarhul Teoctist si Arhiepiscopul Christodoulos au cerut, in van, stipularea in document a radacinilor crestine ale Europei.
La momentul votului pentru Constitutia UE, Danielle Mitterrand, sotia fostului presedinte francez, spunea: “Constitutia europeana institutionalizeaza un sistem care face din om un subiect economic, un sistem care genereaza si mai multa saracie, somaj, poluare… Acest tratat instituie o alta dictatura pe care noi nu o vrem”. Si a cazut; chiar in Franta.
Pentru a preintampina insa astfel de momente penibile si in ce priveste noul proiect, rebotezat Tratatul de la Lisabona, Guvernul UE a solicitat schimbarea consultarii populare, deci a bazei democratiei, cu votul in Parlamente. Asa a trecut si la noi: ca prin branza. Daca luam la scarmanat onor parlamentarii sau biata natiune desconsiderata ma indoiesc ca macar 1% are cunostinta despre esenta acestui Tratat. Este normal? NU!, dupa cum au spus irlandezii evocand in dezbaterea pentru Referendum si acest argument. Pe langa aceasta a contat, desigur, pierderea aproape completa a suveranitatii nationale prin infiintarea posturilor de “presedinte” si ministru de Externe al UE, ca si micsorarea numarului de ministri/comisari de la 27 la 18, in defavoarea statelor mai mici. Cu alte cuvinte, unii vor fi mai egali decat altii.
Bukovski mai releva ca, analizand documente sustrase din Arhivele secrete moscovite, reiese ca ideea “Casei comune europene”, in care Europa de Est sa-si dea mana democratic cu Europa Occidentala in folosul Noii Rusii apartine de fapt ultimului presedinte al URSS, Mihail Gorbaciov. Ea a fost prezentata intai in martie 1987 si relansata apoi, intr-un discurs sustinut chiar in plenul Adunarii Generale a Consiliului Europei, in 1989. Dupa care imperiul sovietic s-a rematerializat si s-a nascut noua UE, o a doua URSS, spune Bukovski. Un avertisment de care ar trebui sa tinem seama.