Biochimistii romani in colaborare cu cei francezi de la Universitatea din Lyon au descoperit recent o gama larga de remedii fitoterapeutice pentru problemele cauzate de caldura excesiva, folosind plante populare larg raspandite si in zona temperata a Europei. Astfel, in urma ultimelor cercetari efectuate in anii caniculari ai mileniului III ce au lovit atat Franta, cat si tara noastra s-a dovedit ca banalele ceaiuri de tei, de sunatoare, de macese si de coaja de stejar pot fi excelente remedii pentru cei care suporta mai greu temperaturile ridicate.
Ceaiul de tei cu suc proaspat de lamaie
Ceaiul de flori de tei, bogat in coline, acetilcoline si flavone, ne poate ajuta sa ne acomodam mai rapid si mai eficient la temperaturi extreme, caniculare. Studiile efectuate de medicii francezi imediat dupa valul dezastruos al caniculei din anul 2002 au scos in evidenta faptul ca unii compusi ai florii de tei actioneaza ca un calmant al sistemului nervos, producand un mai bun flux celular al potasiului in celula. Prin acest efect oarecum similar unor somnifere cum ar fi fenobarbitalul, sistemul nervos nu intra in stare de alerta maxima atunci cand organismul este supraincalzit.
Ca urmare, creierul isi pastreaza capacitatea de a nu-si consuma rapid energia, numai pentru comanda de eliminare a caldurii. Aceste substante din ceaiul de tei reduc „disperarea inonstienta” a creierului care este pe cale de a neglija alte responsabilitati, in afara celei de acomodare la caldura. Totodata, efectul unor flavone din floarea de tei scade tonusul muscular, adica gradul de contractie al muschilor organelor interne, dar recent s-a dovedit ca si al muschilor externi ai corpului (striati), ceea ce reduce temperatura corpului pentru ca 80% din caldura corporala este datorata contractiei musculare. Nu in ultimul rand, starea de usoara buna dispozitie creata de alcaloizii prezenti in ceaiul de tei permite creierului sa nu perceapa suferinta produsa de caldura excesiva.
Pepararea si utilizarea ceaiului de tei Este nevoie de frunze cu flori uscate de tei bine conservate, pe care trebuie sa le fierbem in 0,5 litri de apa in care adaugam sare exact cat se prinde pe un bat de chibrit, pe toata lungimea sa. Inainte ca apa sa clocoteasca, adaugam frunze si floare de tei cat se pot cuprinde intre degete. Acestea trebuie sa clocoteasca exact 2 minute, apoi stingem focul acoperind vasul cu un capac. Dupa 4 minute, adaugam sucul de la jumatate de lamaie proaspata de marime medie si apoi amestecam bine timp de 15-20 de secunde. Lasam apoi amestecul sa se raceasca pana la temperatura camerei, iar apoi ceaiul se poate servi. Este de preferat ca ceaiul sa fie servit la 10-15 minute dupa micul dejun, iar dupa-amiaza la 20 de minute dupa ce am servit pranzul.
Ceaiul de sunatoare cu suc rece de grapefruit
Sunatoarea este una dintre plantele folosite pentru ceaiuri medicinale cu actiuni benefice pentru o gama larga de afectiuni cardio-vasculare, dar e si extrem de eficienta in lupta cu temperaturile caniculare. Efectul usor hipotensiv al ceaiului de sunatoare nu este proprietatea forte a acestei plante cu actiuni vasodilatatoare. Pseudo-hipericinele prezente in aceasta planta au insa un puternic efect de crestere a vitezei de evaporare a apei prin plamani si piele. Acest efect al sunatoarei, nou descoperit de cercetatorii francezi, este insuficient cunoscut si este studiat in prezent si de botanistii romani.
Cercetatorii presupun insa ca aceste substante influenteaza geometria unor proteine din piele care ar da semnale chimice raspunzatoare de o crestere a vitezei de eliminare a apei din tesutul gras, dar si din tesutul interstitiar al plamanilor. Eliminarea mai rapida a apei determina o scadere a temperaturii pe suprafetele in care acest lichid preia caldura pentru a trece in stare de vapori. Totodata, unii compusi ai hipericinei actioneaza asupra ficatului, obligandu-l sa-si scada activitatea metabolica, si mai ales a reactiilor biochimice cu degajare de caldura. Adaugand suc de grapefruit in ceaiul de sunatoare crestem viteza de absorbtie a compusilor hipericinei din sunatoare si totodata ajutam ficatul sa consume mai putina energie in toate procesele de detoxifiere a compusilor nocivi ajunsi in organism.
Pepararea si utilizarea ceaiului de sunatoare
Sunatoarea, de preferat culeasa recent (nu mai veche de 1-3 luni), trebuie pusa in apa deja clocotinda – un pumn de planta pentru 1 l de apa. Lasam vasul acoperit timp de 5 minute, apoi adaugam un cub de gheata si amestecam bine 20-30 de secunde. Stoarcem un grapefruit de marime medie. Incalzim din nou amestecul, dar fara sa dea in clocot. Ceaiul trebuie sa fie consumat la maximum 4 ore de la preparare. Se recomanda 200 ml ceai la 25 de minute dupa micul dejun si 200 ml la jumatate de ora dupa pranz, evitand consumul de tarii sau alimente cu otet.
Ceaiul de macese
Studii recente au dovedit ca si macesele folosite pentru ceai sunt un remediu excelent impotriva temperaturilor ridicate, mai ales daca avem o constitutie plinuta sau suferim de obezitate. Fructul de maces ajuta in special persoanele supraponderale sa transpire si regleaza ritmul cardiac la temperatura crescuta a corpului.
Pepararea si utilizarea ceaiului de macese
Este nevoie de ceai sub forma de pulbere uscata de macese, asa cum gasim in comert, la farmacii sau diferite unitati de medicina naturista sau macese crude oparite si apoi uscate. Se bea la o ora dupa mesele principale, la temperatura camerei.
