Despre Biserica si politica

Astazi s-a ajuns pana intra-colo incat, in unele orase din Anglia si America, administratiile restrictioneaza trasul clopotelor la biserica pentru ca sa nu fie deranjati necrestinii. Mass-media internationala slaveste pe satana, direct sau indirect, popularizeaza cu multa onestitate orice erezie, anormalitate sau blasfemie. Astazi, liderii politici care pomenesc pe Hristos Dumnezeu capata o nota proasta si nu mai primesc sprijinul care i-a propulsat si fara de care nu se pot mentine. Traim intr-o societate secularizata, desacralizata si in plin proces de satanizare.

Ce face deci Biserica? Bineinteles ca ea lucreaza, prin madularele Sale, prin toti crestinii care participa la Trupul Mistic al lui Hristos. Iar astazi un aspect al acestei lucrari se cheama: POLITICA.

Biserica trebuie sa faca politica neamului

Hristos intemeiaza Biserica, obiectiv pe cruce, aducandu-se pe Sine Jertfa si primind ca Dumnezeu aceasta jertfa, iar la Cincizecime, prin coborarea Duhului Sfant, Biserica – intemeiata obiectiv pe cruce – se extinde in toate fapturile umane care cred Lui si care, urmandu-I pilda, isi jerfesc eu-l egoist ca sa-si implineasca vocatia pentru care au fost create, adica indumnezeirea firii si comuniunea cu Dumnezeu in Treime. Asadar Biserica este singura modalitate si singura cale prin care noi putem sa intram in relatie directa cu Hristos in afara de care nu exista mantuire.  In afara de Biserica, nu te poti intalni cu persoana lui Hristos, fara de care nu te mantuiesti, caci numai in Biserica Hristos, in calitate de Cap al Acesteia, se extinde prin Duhul Sfant in noi toti, cei ce suntem madularele Trupului. Aceasta este misiunea Bisericii: de a-i cuprinde pe toti oamenii in Sine, pentru ca acestia sa isi lucreze propriul lor destin.

Din pacate, astazi sfera politicului este dominata de anormalitate, de minciuna, de inselatorie si pervertire in ultimul grad a valorilor umanului. Insa Biserica, in calitatea ei de organism viu al carui Cap este Hristos, este constituita din toti oamenii care cred. Ca madulare vii ale Bisericii, oamenii sunt prinsi in acelasi timp in cadrul unor structuri social-politice, structuri de care Biserica este datoare sa tina seama in misiunea ei. Viata unei societati este guvernata de politic, iar atunci cand politicul este corupt si amoral, de cele mai multe ori societatea este croita dupa chipul acestuia – membrii societatii devin amorali, nici macar imorali, cautand sa supravietuiasca regulilor impuse de politic.

Prin aceasta, politicul se constituie intr-un factor ce poate atenta la mantuirea oamenilor. Sunt binecunoscute in istorie persecutiile la care au fost supusi cei ce s-au dovedit a fi, dupa cuvantul Sf.Apostol Pavel, “nebuni dupa Hristos”, persecutii aparute imediat dupa moartea, Invierea si Inaltarea Domnului, mai intai din partea iudeilor, apoi din partea statului roman, trecand prin toata istoria pana astazi. In prezent, aceste persecutii sunt si mai periculoase, dobandind o anume subtilitate – specifica puterilor intunericului in slujba carora stau fortele oculte. Vedem deci cat de mult rau poate produce factorul politic demonizat in ceea ce priveste puterea de geenrare a conditiilor de viata si care astfel poate atenta la indeplinirea misiunii Bisericii. In aceasta situatia, vazand cum se atenteaza la integritatea morala a madularelor sale, Biserica trebuie oare sa stea pasiva privind cum fortele negative lovesc in temeliile ei?

Hristos le-a spus uncenicilor sai ca fortele raului nu vor biriui. Dar pentru aceasta trebuie ca si Biserica sa contribuie la consolidarea propriei sale pozitii si sa lupte impotriva acestor forte. Iata de ce Biserica trebuie sa se implice in politica. Ea trebuie sa faca politica intr-un anume sens, iar aceasta politica trebuie sa fie politica neamului – sa urmareasca implinirea in istorie a destinului neamului caci, dupa cum spunea Capitanul: “A¢elul final nu este viata. Ci Invierea. Invierea Neamurilor in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, nu-i decat un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obtine aceasta Inviere. Ea este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sadit in neamul nostru, de care trebuie sa raspundem. Va veni o vreme cand toate neamurile pamantului vor invia, cu toti mortii si cu toti regii si imparatii lor. Avand fiecare neam locul sau inaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, Invierea din morti, este telul cel mai inalt si mai sublim catre care se poate inalta un nea”.

Biserica nu trebuie sa adopte o ideologie politica pentru ca detine supremul Adevar, il detine pe Hristos care este Adevarul, Calea si Viata; dar ea trebuie sa ia pozitie in fata politicului corupt si demonizat. O singura data in istorie, cei care constituiau politicul au adoptat calea Crucii, au inteles ca misiunea Bisericii este misiunea finala a omenirii, este destinul eshatologic al lumii. Ei s-au pus in slujba ei – misiunea Bisericii devenind si misiunea politicului acelei vremi. Ma refer, deigur, la perioada Primei Biruinte Legionare.

In concluzie, consideram ca Bisericaeste datoare sa se implice in sfera politicului in masura in care acesta genereaza cadrul social-economic in care oamenii isi desfasoara viata si isi lucreaza mantuirea. Biserica trebuie sa aseze politicul sub acoperamantul invierii crestine, sa ajute la purificarea si scoaterea acetuia din dependenta fata de puterile intunericului. Biserica trebuie sa se conduca, in acest sens, dupa cuvintele Mantuitorului: “Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. Intrucat de la Dumnezeu avem propria noastra viata, sa nu avem nici o retinere in a o inapoia prin jertfa noastra, constienti fiind ca jertfa cere invierea. Asa sa ne ajute Dumnezeu!