Echipa de fotbal Steaua Bucuresti este de departe cel mai galonat si mai important club de fotbal pe care l-a avut si il are fotbalul romanesc de la infiintarea Ligii I in urma cu mai bine de un secol. Cu cele 51 de trofee in palmares (23 de titluri de campioana, 21 de Cupe ale Romaniei, 5 Supercupe, o Cupa a Campionilor Europeni si o Supercupa a Europei), echipa de fotbal Steaua Bucuresti poate concura la capitolul palmares fara probleme cu mari cluburi din Vest, fiind totodata una dintre putinele echipe din Estul Europei cu asemenea performante (alaturi de Steaua Rosie Belgrad, CSKA Moscova si Zenit Sankt-Petersburg) si prima din Est care a reusit sa ajunga regina Europei.
Fondata la 7 iunie 1947 ca ASA Bucuresti, actuala Steaua Bucuresti avea sa-si mai schimbe numele de cateva ori in CSCA Bucuresti, CCA Bucuresti pentru ca abia in 1961 sa devina Steaua pe care o stim cu totii astazi.
Alaturi de FC Vaslui si marea rivala Dinamo Bucuresti, fosta echipa a armatei este cea care nu a retrogradat niciodata in Liga a II-a de la promovare si pana in prezent, fiind cea mai longeviva echipa din Liga I.
Ca sa intelegem mai bine dimensiunea glorioasa a palmaresului stelist merita sa amintim ca Steaua detine un record inca neegalat de 104 meciuri consecutive fara infrangere in campionat, record stabilit in intervalul 1986 – 1989. In aceeasi perioada, Steaua a pierdut de doar doua ori in Europa, 0-3 cu Anderlecht in deplasare in 1987 si 0-4 in finala Cupei Campionilor Europeni in fata legendarei AC Milan in 1989, echipa pentru care atunci debuta Paolo Maldini, fundas si in prezent la „diavolii rosii”.
Recordul de 104 meciuri fara esec este cel mai mare din toate timpurile din Europa si al doilea din istoria fotbalului mondial, dupa recordul de 108 meciuri fara infrangere, stabilit de o echipa din Coasta de Fildes in campionatul acestei tari.
De departe cea mai de succes poveste este sezonul european 1985-1986, sezon la capatul caruia Steaua Bucuresti avea sa se incoroneze regina Europei prin cucerirea celui mai ravnit trofeu din fotbalul mondial la nivel de cluburi, campioana Romaniei si sa fie foarte aproape de a cuceri si cupa Romaniei careia i-a jucat finala, finala pierduta in fata marei rivale Dinamo.
La acea vreme, in Cupa Campionilor Europeni, actuala Uefa Champions League, participa doar campioana din fiecare tara. In acel sezon, Italia a facut exceptie, din partea Italiei participand Hellas Verona si Juventus Torino, „batrana doamna” participand din postura de detinatoare a trofeului.
Mai trebuie mentionat ca Everton ar fi trebuit sa reprezinte Anglia, insa acest lucru nu s-a intamplat ca urmare a deciziei UEFA de a exclude Anglia din competitiile europene ca urmare a dezastrului petrecut in Olanda cu un sezon in urma la finala dintre Liverpool si Juventus Torino.
Aventura Stelei in Cupa Campionilor Europeni a inceput in tara lui Hamlet cu campioana Danemarcei, Vejle Boldklub.
Vejle Boldklub – Steaua („16”-imi)
Meciul tur avea sa inceapa timid si dupa o prima repriza ezitanta ros-albastrii primesc gol in debutul reprizei a doua de la internationalul ghinionist Julian Barnett, international care avea sa se accidenteze in acel sezon, terminandu-si definitiv cariera promitatoare. Steaua avea sa egaleze prin Marin Radu, fost golgheter al Romaniei in 1981.
Returul de la Bucuresti avea sa fie fabulos, ca de altfel toate meciurile de pe Ghencea, stadion pe care Steaua avea sa fie de neinvins in Europa pana dupa 1989. Dupa o jumatate de ora tabela arata deja 2-0 pentru „militari” dupa golul lui Piturca si torpila lui Ladislau Boloni devenita deja specialitatea casei.
In ciuda golului vedetei Allan Simonsen, o alta torpila a lui Gabi Balint (actualul selectioner al Moldovei) si un gol al veteranului Tudorel Stoica (detinatorul recordului absolut de prezente in tricoul Stelei – 370 numai in Liga I) au facut ca scorul sa arate un neverosimil 4-1 si Steaua sa mearga fara emotii mai departe.
Honved Budapesta – Steaua („optimi”)
La acea vreme fotbalul din Ungaria nu intrase inca in conul de umbra in care se afla si astazi si se aflau in continuare jucatori de valoare in activitate, precum Detari sau portarul Andrus, iar fotbalul romanesc suferea in continuare de un complex maghiar in ciuda ascensiunii evidente din anii ’80 a fotbalului nostru si al declinului lent dar sigur al celui maghiar.
Steaua avea sa piarda cu 0-1 meciul de la Budapesta, dupa un meci in care rezultatul putea fi chiar mai mare pentru maghiari, Steaua avand totusi o bara in finalul primei reprize dupa ce Detari deschisese scorul.
Returul de la Bucuresti avea insa sa se inscrie in nota meciurilor memorabile pe care Steaua le facea in cupele europene pe teren propriu.
Steaua a pornit ca din tun meciul si dupa 30 de secunde Piturca modifica tabela: 1-0 si militarii aratau ca se poate.
Dupa momente grele in careul stelist si un Barbulescu magistral in defensiva, un contraatac scoala purtat in viteza si finalizat de Lacatus ducea scorul la 2-0 dupa o jumatate de ora de joc. Asa avea sa se nasca si porecla echipei militare, „Vitezistii”, porecla pe care acestia au purtat-o si mai apoi in Uefa Champions League la mijlocul anilor ’90.
Imediat dupa pauza, Barbulescu decide sa urce in atac si dupa o pasa pe extrema de la Boloni, fundasul dreapta decide sa incerce poarta de la aproape 40 de metri, iar Andrus ramane fara replica. 3-0 si maghiarii erau ingenunchiati.
Steaua insa avea sa continue sa forteze si dupa un fault in careu asupra lui Lacatus, Majearu ducea scorul la 4-0.
Finalul meciului a adus si golul de onoare al oaspetilor marcat tot din penalty prin Detari, iar Steaua mergea en-fanfare in sferturile de finala ale Cupei Campionilor.
Kuusysy Lachti – Steaua
Considerata cea mai facila echipa dintre cele ramase in competitie, avand in vedere ca celelalte echipe erau Juventus (detinatoarea trofeului), FC Barcelona, Anderlecht Bruxelles, Bayern Munchen, Aberdeen (campioana Scotiei) si IFK Goteborg (campioana Suediei), nici nu se punea problema ca Steaua sa nu se califice.
Totusi, campioana Finlandei s-a dovedit cel mai greu adversar al Stelei din cupele europene de pana atunci.
Meciul tur s-a jucat pe un Ghencea arhiplin, insa finlandezii au scos de nu mai putin de 3 ori mingea de pe linia portii, jucatorii Stelei lovind de altfel si de alte doua ori bara portii oaspetilor. S-a terminat un 0-0 nesperat, iar Steaua avea sa aiba o misiune dificila in deplasarea din Finlanda.
Stadionul din Helsinki a fost arhiplin inregistrandu-se la acea data, 19 martie 1986, cel mai mare numar de spectatori pe un stadion de fotbal din istoria fotbalului finlandez, record ramas in picioare si astazi.
Meciul avea sa fie greu, finlandezii trecand de mai multe ori pe langa marcarea golului decisiv insa, in ultimele secvente, cand spectatorii se pregateau de prelungiri, Victor Piturca avea sa speculeze o balbaiala in careu si sa marcheze unicul gol al dublei manse pentru un 0-1 istoric.
Finlandezii eliminasera in faza precedenta pe Zenit Leningrad dupa un gol marcat in minutul 112 atunci avand nevoie de un 3-1, astfel ca un 1-0 in 120 de minute parea mult mai accesibil.
Determinarea si setea de performanta a Stelei avea insa sa puna punct aventurii finlandeze in Europa, aventura care ramane si astazi cea mai mare performanta a fotbalului finlandez de club chiar si dupa unirea lui Kuusysy cu Reipas si formarea clubului FC Lahti in 1996.
Anderlecht Bruxelles – Steaua (semifinale)
Suntem in semifinale unde Steaua avea sa intalneasca pe Anderlecht Bruxelles, echipa ce tocmai eliminase pe campioana Germaniei de Vest, Bayern Munchen si se afla intr-o forma excelenta.
In plus, la Anderlecht juca Enzo Scifo, un jucator care avea sa scrie istorie atat pentru Anderlecht, cat si pentru Internazionale Milano si AS Monaco. Mai mult, Enzo Scifo este jucatorul de care se leaga toate performantele nationalei Belgiei – practic, un fel de Hagi al lor.
Meciul din Belgia avea sa se termine cu victoria echipei belgiene. De ce ti-e frica nu scapi si exact Enzo Scifo avea sa marcheze golul victoriei in minutele de final ale partidei.
Visul romanilor de a ajunge intr-o finala europeana era cat pe-aci sa fie din nou spulberat din cauza unui singur gol incasat in deplasare asa cum patisera in prealabil Dinamo Bucuresti si Universitatea Craiova.
Dar Steaua avea alte planuri si, pe 16 aprilie 1986, Steaua a aratat ca o echipa de neoprit. Toate ziarele sportive din Europa au comentat ca Steaua putea bate pe oricine la orice scor in acea dupa-amiaza.
Dupa mai putin de 4 minute de joc, actualul selectioner al Romaniei, Victor Piturca, deschidea scorul, ridicandu-i in picioare pe toti cei peste 35000 de spectatori inghesuiti sa vada marea performanta.
Pana sa inteleaga belgienii ce se intampla, expertul in goluri pe final de meci, Gabi Balint, avea sa marcheze unul dintre putinele sale goluri in prima repriza. 2-0 dupa mai putin de 25 de minute de joc, iar calificarea nu le mai putea scapa stelistilor.
Meciul a curs intr-o singura directie timp de 90 de minute – spre poarta campioanei Belgiei.
Ca o consecinta a jocului perfect practicat de Steaua, cu 20 de minute inainte de final, Piturca a semnat dubla pentru un 3-0 categoric si pentru prima calificare intr-o finala europeana pentru o echipa romaneasca.
In cealalta semifinala Barcelona elimina la penalty-uri campioana Suediei si asa s-au nascut premisele celei mai dramatice finale din istoria Cupei Campionilor Europeni.
In finala Steaua avea sa ultratacticizeze meciul si dupa un 0-0 nespectaculos sa se impuna la penalty-uri. Spaniolii au tratat superficial loviturile de departajare, considerandu-se experti, iar Helmuth Duckadam, actualul presedinte al Stelei, avea sa apere nu mai putin de 4 lovituri de departajare. Lacatus si Balint au inscris pentru un 2-0 ce-avea sa ramana unic in istoria fotbalului romanesc.
S-au spus multe despre aceasta poveste de succes. Inclusiv ca performanta e mai putin performanta pentru ca adversarii au fost facili, ca Steaua a avut noroc si chiar ca Ceausescu insusi ar fi aranjat finala in contul unor marfuri ce avea sa le livreze statul comunist regatului spaniol.
Dincolo de aceste povesti conspirationist-rautacioase, Steaua avea sa fie in prim planul fotbalului de cel mai inalt nivel al Europei pana in 1990, interval in care a mai jucat inca o finala de Cupa a Campionilor, inca o semifinala, o finala de Supercupa Intercontinentala (actualul Campionat Mondial al Cluburilor) si sa castige si o Supercupa a Europei in fata lui Dinamo Kiev care la acea vreme se confunda cu echipa nationala a URSS.
Steaua inseamna peste 50 de participari in Cupele Europene, peste 150 de rezultate remarcabile in fata unor forte ale fotbalului european si este echipa multumita careia echipe necunoscute precum CFR Cluj, Unirea Urziceni sau Otelul Galati au avut sansa de a reprezenta Romania in puternica Uefa Champions League.
Indiferent de vremuri, Steaua a fost si este un numitor comun al performantelor europene din fotbalul romanesc de club si este de departe cel mai iubit club de fotbal din Romania, totalizand aproape jumatate dintre iubitorii fotbalului. Practic, unul din doi romani care se uita la fotbal tine cu Steaua Bucuresti.
