Este unicul muzeu, din Romania, de acest fel. Vizitatorul intra in atmosfera speciala a satului bucovinean aflat la ceas de sarbatoare: Sf. Andrei, Craciunul, Anul Nou si Boboteaza, se va trece prin inceputul anului agrar si pastoral, pentru a se ajunge la Pasti, Sf. Petru, Sf. Ilie si in cele din urma pentru a inchide calendarul popular cu Vinerea Mare, Sf. Paraschiva si Sf. Dumitru. Fiecare decor din muzeu este reprezentativ, insa nu obiectele in sine sunt interesante, ci povestile pe care le ascund.
Noaptea de Sfantul Andrei
In traditia populara, Sfantul Andrei este un moment propice pentru aflarea ursitului, apanajul fetelor de maritat. Cu o zi inainte de sarbatoare, pe 29 noiembrie se tinea post negru. Una dintre practici consta in faptul ca fetele mergeau seara la fantana si lasau ciutura de care era prinsa o lumanare sa alunece deasupra luciului de apa, care se tulbura si aparea chipul ursitului. O alta practica consta in legarea celui de-al noualea par de la gard. Fetele care au postit ieseau la miezul noptii, numarau pana la opt si legau cu un fir de lana rosie al noualea par de la gard. Dimineata se duceau sa vada pentru ca in functie de cat de subtire, gros sau scorburos era parul legat atat de tanar, frumos, bogat sau avar urma sa fie ursitul. Traditia populara spune ca in aceasta seara spiritele strigoilor revin pe pamant. In lupta lor pentru a-si alege liderul folosesc limbile de la melita, de aceea femeile ascundeau cu mare grija melitele, astfel strigoii neputand intra in case. In aceasta noapte a strigoilor se facea obligatoriu pe frunte semnul crucii si se manca usturoi. Semnul crucii se facea si deasupra usii, ferestrelor si la usile de intrare in grajd. Astfel se proteja trupul si spiritul.
Ceremonialul mesei Ajunului de Craciun
In seara de Ajun, la lasarea serii, toti membrii familiei se spalau, se imbracau in haine de sarbatoare si asteptau preotul sa sfinteasca bucatele de pe masa de Craciun. In Bucovina, masa avea forma unui patrulater, acesta fiind modul de reprezentare a pamantului. Pe masa sunt asezate 12 feluri de mancare. In mijlocul mesei se afla „colacul rotund ca Soarele si Luna“. Lumanarea nelipsita de pe masa face legatura dintre pamant si soare. Inainte de a se aseza la masa cel mai varstnic membru al familiei punea pe o tava cate o lingura din cele 12 feluri de mancare. Dupa ce inconjura casa pe dinafara si se oprea la fiecare colt, invocand spiritul ploii pentru fertilitatea pamantului, intra in grajd si arunca in hrana vitelor cele 12 feluri de mancare si se intorcea in casa. Dupa ce se aseza lumanarea pe masa erau strigati si membri decedati ai familiei sa vina la masa. Se rostea Tatal Nostru dupa care familia se aseza la masa si manca avand grija sa lase putina mancare in farfurii. Dupa ce lumea se ridica de la masa, femeia punea toate resturile intr-o farfurie si o aseza pe geam alaturi de o cana de apa. Traditia spune ca spiritele mortilor revin in ajun de Craciun pe pamant si se intorc in lumea de dincolo de Boboteaza, de aceea in cele 12 zile ele trebuie sa manance si sa bea.
Cetele de uratori din noaptea de Anul Nou
Bucovinenii, ca dealtfel toti romanii, si-au dorit din totdeauna holde bogate. Aceasta dorinta transpare in cunoscutul Plugusor, datina prin excelenta agrara, si este evidentiata de recuzita plugusorului (plug, bici, clopote, buhai), de elementele din scenariu (marcarea in mod simbolic a unei brazde) dar mai ales de textul literar, care nu este altceva decat o descriere hiperbolizata, cu ecouri mitice, a unei agriculturi ideale. Plugusorul este pornit de catre copii care, in preajma amiezei, in ziua de 31 decembrie, incep a umbla pe la case, rostind uraturi de bun augur si primind in schimb daruri, unele cu caracter simbolic, colaci, fructe sau bani. Noaptea, alaiul plugusorului este amplificat de cetele de feciori care umbla pe la casele unde sunt fete de maritat sau pe la rude. Odata cu seara, parada mascatilor, desfasurata initial in fata multimii adunate in centrul satului, se transfera pe la casele gospodarilor. Imbracati in costume de o inegalabila fantezie, intruchipand cele mai bizare creaturi mitologice, mascatii, insotiti de muzicanti si numerosi curiosi, incep a umple ulitele satelor, starnind larma si facand fel de fel de ghidusii. Specifica majoritatii localitatilor bucovinene este reunirea tuturor personajelor mascate in cete mari. De obicei, conducatorul fiecarei cete este un fecior frumos, numit calfa sau turc, cunoscut in comunitate ca avand o conduita morala ireprosabila. El este intotdeauna imbracat intr-un costum taranesc traditional, iar ca semn al rangului ceremonial pe care il detine, poarta pe cap o caciula impodobita cu siraguri de margele si panglici multicolore, iar in mana are un baston ferecat cu alama si cositor. In timpul jocului calfa comanda, pe rand, intrarile si iesirile fiecarui personaj sau grup de personaje. Intre jocurile cu masti din Bucovina, un loc aparte il ocupa jocurile caprei, ursului, calutilor si cerbului. Ursul este reprezentarea timpului care moare si renaste perpetuu, pentru ca aparent ursul moare cand incepe iernatul, iar primavara renaste. Capra reprezinta fecunditatea si fertilitatea, este personajul cel mai obraznic. Este insotita de baba si mosneag (forme de reprezentare a timpului calendaristic). Caii sunt reprezentari solare considerandu-se ca au puteri de a indeparta spiritele malefice.
Purificarea uneltelor
Aceasta practica traditionla consista in aducerea la fierarie a uneltelor agricole pentru a fi reparate si trecute prin foc. Fierul de plug era adus la fierar chiar daca nu era stricat pentru a fi trecut prin focul purificator. Altfel lucrarea pamantului era considerata sacrilegiu, pamantul-mama fiind ranit pentru a rodi. De aceea era nevoie de unealta pura.
Scoaterea stupilor de la iernat
De Sfantul Alexie, pe 17 martie, toate insectele care au iernat revin la viata. Stupii erau scosi la lumina si purificati cu tamaie, iar pe capac se puneau crengute de matisor care in duminica Floriilor erau sfintite la biserica.
Intampinarea sarbatorii Pascale
Lasatul secului marcheaza inceputul pregatirilor pentru intampinarea sarbatorii Pascale. Este un adevarat ritual de purificare atat a oamenilor prin post, dar si al obiectelor prin spalare. Lunea cea curata se umplea borsul in borsarita. Din ritual face parte si curatenia mare, casa pregatindu-se pentru sarbatoarea Pastelui.
Sarbatoarea Pastelui
Decorul aferent reproduce atmosfera din dimineata duminicii Pastelui. Randuiala locului este ca pe la cinci dimineata sa se mearga cu cosul la sfintit, un cos impodobit cu stergar si indesat cu primele bucate ce trebuie gustate in ziua de Paste (cozonac, pasca, oua rosii, carnati de casa, slanina si mere). La biserica merg toti satenii imbracati de sarbatoare, pentru binecuvantarea bucatelor. Dupa ce preotul a sfintit bucatele satenii pleaca acasa unde se mananca mai intai pasca sfintita si se ciocnesc ouale.
Crenguta verde de Sfantul Gheorghe
Este o alta ceremonie de alungare a strigoilor. Se pune o creanga verde la poarta. Este ziua cand toate obiectele in care se prepara laptele erau purificate. Vasele erau umplute cu apa si tinute trei zile pe tinda casei dupa care apa din vase se arunca in parau. Pe vase in tot acest timp erau legate crengute verzi pentru a le pazi de spiritele rele. La urma crengutele erau desfacute si puse in hrana vitelor. Aceasta sarbatoare marca si trecerea la vara.
Brazda rituala
Plugul era purificat cu aghiazma si tamaie de catre gospodina casei, in coarnele plugului se punea colacul de Craciun, erau inhamati boii. Inainte de a pleca la arat, se spargea de plug un vas cu tamaie, apoi se mergea la camp unde se facea o brazda rituala.
Targul de Sfantul Ilie
Targurile de Sfantul Ilie erau locuri de intalnire intre viitorii membri ai unei familii, aici veneau feciorii sa cumpere lada de zestre. Prin traditie, lada de zestre era cumparata de fecior si umpluta de fata. In perioada de dinainte de Sfantul Ilie, din momentul in care se urca cu oile la munte, femeile nu aveau voie sa urce la sotii lor, nici acestia sa coboare la sotii. Ciobanii, pe langa pazitul oilor, mestereau si furcile care erau simboluri falice, aduse acasa de Sfantul Ilie. Barbatii casatoriti daruiau furca in intimitatea familiei, iar feciorii se duceau la hore si daruiau furca fetelor pe care le iubeau.
Acceptarea furcii avea semnificatia stabilirii neoficiale a logodnei. Daca fata nu accepta, rupea furca.
Iata doar cateva din frumoasele obiceiuri traditionale populare care ne sunt ilustrate si in a caror lume intram vizitand Muzeul obiceiurilor populare din Gura Humorului. Mai mult ca sigur ca si vizitatorul neinitiat va pleca cu un bagaj mai bogat de cunostinte despre ceea ce este traditia populara bucovineana. Pacat ca nu exista asemenea muzee si in alte locuri apartinand unor zone cu traditie bogata. Ar fi un mod foarte eficient de promovare a culturii si traditiilor populare de care nu ducem lipsa si, bineinteles, o atragere a turistilor din tara si strainatate interesati de traditii populare. Poate candva, cineva se va gandi la acest lucru.