Silviu Brucan îşi revine, încet-încet, după intervenţia chirurgicală pe care a suferit-o la Spitalul Universitar, pentru protezarea aortei abdominale. Pacientul a făcut, luni, primii paşi prin salon, iar marţi a consumat, puţin, este drept, din mâncarea de spital.
Medicii care îl îngrijesc la Terapie Intensivă s-au arătat optimişti în ce priveşte evoluţia şi recuperarea sa, iar asistentele ne-au confirmat că, de câteva zile, citeşte în fiecare dimineaţă presa, solicitând să nu lipsească dintre ziare Adevărul, cu care îşi începe lectura. De aceea, i-am solicitat un scurt interviu, primul după operaţia efectuată de dr. Horia Mureşan. Dl. Brucan a acceptat, refuzând însă publicarea fotografiei, la insistenţele ginerelui său, care îl veghea la spital şi care crede că astfel i s-ar afecta imaginea de om activ.
– Putem spune că viaţa începe la 90 de ani?
– Putem spune că viaţa începe din nou la 90 de ani!
– Sunteţi supărat că nu s-a împlinit profeţia?
– Eu când am spus, pe 20 septembrie 1990, că românii au nevoie de douăzeci de ani ca să ajungă din urmă democraţiile, toată lumea mă înjura. Nimeni, atuncea, nu mi-a luat apărarea. Nu doar că m-au contrazis, dar m-au şi dat în judecată că am jignit poporul român. Iar acum, toţi cei care mă înjurau spun că am fost prea optimist.
– 1 ianuarie 2007 este cu trei ani mai devreme decât aţi prognozat! Nu înseamnă că am terminat ucenicia?
– Nu! Întâi ianuarie, după părerea mea, înseamnă mai rău decât acuma. O să treacă ani de zile până o să simţim o îmbunătăţire.
– Citiţi ziare?
– Da.
– Cu ce începeţi revista presei?
– Nu fac publicitate gratuită!
– Vă întoarceţi la Pro Tv?
– Nu ştiu După ce ies de aici, da.
– Adevărul a început publicarea dosarelor de cadre ale Scânteii. Este o iniţiativă bună sau rea?
– Nu cred că mai sunt de actualitate.
– Când aţi fi de acord cu o discuţie mai amplă pe această temă?
– Peste o săptămână.
– Ce părere aveţi de spital?
– Foarte bună.
– Criticile aduse sistemului sanitar nu sunt justificate?
– Greu de spus. Este o perioadă de reaşezare.
– Nu v-aţi gândit la tratamentul în străinătate?
– Nu, pentru că asta a fost natura bolii.
– Mulţumim şi vă aşteptăm la lucru.
– Bine.
