Stiri

Oraşul evacuaţilor se pregăteşte de Înviere

Au reproşat, în faţa camerelor de luat vederi, lipsa de implicare a autorităţilor în protejarea localităţii. Ea a vorbit în numele mulţimii, dând impresia că întreg satul se ridică împotriva lui Tăriceanu. În realitate, Bistreţ nu a fost afectat. Primarul chiar a recunoscut, pentru Adevărul, că digurile ridicate ca să apere localitatea au dirijat apele spre Catanele şi Rast. Se pare că d-na Popescu a primit mustrări de la centru, şefii ei de la PD temându-se că apartenenţa sa politică va fi dată în vileag şi că se va interpreta ca un nou atac necolegial în Alianţă.
Nici în Rast, premierul nu este prea popular. Acolo au avut loc cele mai mari distrugeri, iar furia oamenilor se îndreaptă spre politicieni. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a devenit persona non grata, deşi n-a pus niciodată piciorul în Rast. Localnicii îl fac însă responsabil de nenorocirea pe care au trăit-o, pornind de la zvonuri lansate încă de luni. Potrivit acestora, digul a fost spart într-un loc nepotrivit pentru a proteja iazurile unor prieteni ai premierului.

Tiganii din Băileşti se dau sinistraţi pentru ajutoare
Rast nu mai există în locul de pe hartă. El s-a mutat câţiva kilometri mai spre Craiova. Oraşul evacuaţilor are drumuri scurte, iar câinii latră la trecători, legaţi de intrarea în cort. În total sunt 20, aşezate de-a lungul şoselei.
În tabăra de evacuaţi, oamenii îl înjură pe Tăriceanu. Doar aseară, la slujba din Vinerea Mare, rugăciunile şi pocăinţa s-au ridicat spre Cel care va învia, pentru a le ierta păcatele. În această noapte nu vor duce lipsă de ouă roşii, pentru că de-a lungul zilei de vineri au sosit zeci de camioane cu ajutoare.
Proviziile care au început să curgă spre Rast sunt deja prea multe. Acest lucru i-a făcut pe ţiganii din Băileşti, oraş aflat la 15 km distanţă, să vină şi să pretindă că sunt sinistraţi. Ei se înghesuie să pună mâna pe mâncarea şi băutura aduse din toate colţurile ţării.

Oamenii încuie uşile caselor dărâmate
Lacrimile îi acoperă faţa doamnei Maria, o femeie pe la vreo 50 de ani, când camionul Armatei trece pe lângă cimitirul unde-i sunt îngropaţi părinţii. A venit cu noaptea-n cap din Craiova ca să-şi salveze din lucrurile lăsate în urmă.
Am fost Toma Necredinciosul şi am zis că apa nu va ajunge până la noi. Da’ uite că mai are puţin şi intră în curte
, spune ea.
Casa ei e încă uscată. Nici celelalte din vecini nu sunt acoperite de Dunăre, dar apa le sapă încet, la temelie. Pereţii, fie că-s din pământ sau din cărămidă, se înclină şi se prăbuşesc. Lasă să se vadă tot ceea ce era odată în casă. În unele locuri, tablourile sunt încă pe pereţi, iar florile au rămas în vaza de pe masă. După ce au luat tot ce a fost mai de preţ în casa pe jumătate dărâmată, oamenii nu uită să-şi încuie uşa şi să pună lacătul la poartă.

Share: