Politica

Trei Cocoşi – un „tun” imobiliar pe axa Băsescu – Cocoş

Firma „Trei Cocoşi” a cumpărat cu nici 100.000 de euro de la municipalitate, în Parcul Herăstrău, un teren cu active care azi valorează peste 4 milioane de euro. Rolul lui Traian Băsescu, primarul general de atunci, a fost să blocheze cererea de retrocedare a moştenitorilor legali până la perfectarea tranzacţiei.

Adevărul vă prezintă culisele unui „tun” imobiliar perfect, conceput, după primele indicii, pe axa Dorin Cocoş – Traian Băsescu. Afacera a constat în cumpărarea unui imobil şi ulterior a terenului aferent la un preţ de 10 ori mai mic decât cel al pieţei de atunci, în cea mai râvnită zonă a Capitalei: Parcul Herăstrău.

Afacerea, facilitată prin omisiune sau neglijenţă în serviciu a primarului Capitalei, Traian Băsescu, a implicat o investiţie de nici 100.000 de euro, care astăzi valorează peste 4 milioane de euro. Legalitatea afacerii este acoperită printr-o lege dată, cum spune primarul Andrei Chiliman, „pentru clientela politică”.

Faptul că familia Dorin Cocoş-Elena Udrea a fost un tandem răsfăţat al regimurilor politice postdecembriste nu mai este de mult o surpriză. Astfel de familii, care au dezvoltat sofisticate sisteme de afaceri în anturaje „avantajoase” din spectrul politic, au devenit o prezenţă aproape obişnuită pe fluxurile de ştiri. Adevărul dezvăluie, cu documente şi mărturii, lanţul afacerii „Trei Cocoşi în Herăstrău”.

Într-o primă fază, în 1999, Primăria Capitalei a închiriat spaţiul din Şoseaua Nordului 7-9 firmei conduse de Dorin Cocoş. Firmă la care, atunci, avea acţiuni şi generalul de justiţie Gabriel Oprea. Într-o a doua fază, după intrarea în vigoare a Legii 10/2002, imobilul „Trei Cocoşi” a fost revendicat de doamna Doina Iliescu, în calitate de moştenitor legal. Revendicarea a fost respinsă de primarul general de atunci, Traian Băsescu. Întâmplător sau nu, dispoziţia de respingere a ajuns cu întârziere la reclamantă.

Mai mult aceeaşi dispoziţie de respingere a ajuns cu un alt număr de înregistrare în contractul de vânzare-cumpărare dintre Primăria Capitalei, prin Primăria Sectorului 1 şi firma „Trei Cocoşi”. Acest act i-a permis firmei ‘Trei Cocoşi” să cumpere la un preţ de garsonieră (90.000 de euro) un imobil care făcea peste un milion de euro. Posibilul adevărat proprietar al imobilului, Doina Iliescu, care nu s-a putut opune vânzării pentru că primarul Traian Băsescu i-a comunicat post-factum decizia de respingere, se luptă şi astăzi, după trei ani, în justiţie să i se facă dreptate. În tot acest timp, potrivit preţul pieţii doamna Doina Iliescu ar fi putut obţine pe închirierea imobilului cel puţin un milion de dolari. Peste câteva săptămâni, mai precis pe 7 aprilie, legea îi va da dreptul firmei „Trei Cocoşi” să vândă imobilul. Vânzare care ar putea atinge peste 4 milioane de euro…

O afacere de milioane la preţ de garsonieră

După cum arată documentele aflate în posesia noastră, în urmă cu exact trei ani, respectiv în primăvara anului 2004, municipiul Bucureşti (reprezentat de fostul primar general Traian Băsescu), prin Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, reprezentat de primarul Vasile Gherasim şi de şeful Comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale, Marinela Adam a vândut către SC „Trei Cocoşi – Complex Internaţional” SRL, spaţiul comercial situat pe Şoseaua Nordului 7-9. Un spaţiu având o suprafaţă construită de 533,58 mp, din care parterul avea o suprafaţă de 267,44 mp, iar subsolul avea 147,94 mp. Preţul acceptat de părţi era de aproape 3.140.000.000 ROL (inclusiv TVA). Adică aproximativ 92.000 de euro, la cursul valutar de 34.000 ROL/euro. Adică preţul unei garsoniere într-o zonă mai acătării. Clădirea vândută se află în interiorul Parcului Herăstrău şi a fost ridicată într-o zonă construită-protejat conform PUZ-ZONE. Mai precis, casa „Trei Cocoşi” se află într-un mic paradis verde şi fiscal, oferit de Parcul Herăstrău.

Concesionare, la preţ simbolic, a terenului de la „Trei Cocoşi”

Cadorisirea „SC Trei Cocoşi – Complexul Internaţional” SRL de către primăria lui Vasile Gherasim nu s-a terminat odată cu contractul de vânzare-cumpărare intermediat de Anca Dinu. După încheierea tranzacţiei imobiliare, aceeaşi comisie condusă de acelaşi primar Gherasim a purces la concesionarea terenului aferent spaţiului comercial din Şoseaua Nordului, în suprafaţă totală de 771,85 mp. Contractul de concesiune s-a făcut pentru o perioadă de 49 de ani, cu posibilitatea ca ea să fie prelungită cu act adiţional, iar jenanta redevenţă stabilită de părţi a fost de 1.469 euro (plus TVA) pentru primii 48 de ani (inclusiv anul 2004), respectiv 1.488 euro (plus TVA) pentru ultimul an.

SC „Trei Cocoşi”, reprezentată în afacere de sora lui Dorin Cocoş

Firma „Trei Cocoşi”, deşi are în istoricul ei nume grele, precum Dorin Cocoş (soţul fostei consilier prezidenţial Elena Udrea) şi chiar generalul Gabriel Oprea (fost prefect al Capitalei şi fost numărul 2 în MAI), a fost reprezentată în tranzacţia din aprilie 2004 de o anume Anca Dinu, o persoană aparent necunoscută şi străină de controversatul brand „Cocoş”. Numai că doamna Anca Dinu este fiica Ioanei şi lui Vicor Cocoş, nimeni alţii decât părinţii lui Dorin Cocoş. Cu alte cuvinte, Anca Dinu este sora lui Dorin Cocoş. De altfel, chiar la firma „Trei Cocoşi – Complexul Internaţional” SRL pot fi regăsite personaje care i-au însoţit constant în ascensiunea lor economică şi politică pe soţii Cocoş: Petre Ion sau Olimpia Ulrich, prezenţi şi în acţionariatul de la firmele Centrul de Evaluare Medicală şi Testare a Forţei de Muncă SA (care testa medical „căpşunarii” trimişi în Spania) şi Elan Group SRL sau Cofigen SA – Geneva, o societate de investiţii financiare din Elveţia, implicată într-un scandal de corupţie transfrontalieră. Contractul de vânzare-cumpărare fusese încheiat în baza unui contract de închiriere, nr. 838/ 08 fev. 2001, dintre firma „Trei Cocoşi” şi proprietarul de atunci, Administraţia Parcurilor şi Grădinilor – Consiliul General Bucureşti, şi avusese ca obiect chiar spaţiul şi terenul aferent indiviz. Condiţiile păreau favorabile tranzacţiei: Traian Băsescu avea o dublă funcţie – era foarte bun prieten al Elenei Udrea, prieten al lui Dorin Cocoş şi primar general, iar ca tartor la Administraţia Parcurilor se manifesta Virgil Cârstea, cel identificat de curând de ziarişti că încă mai înnoptează într-un imobil al lui
Băsescu.

Ştergerea urmelor: la „Trei Cocoşi”, o cârciumă libaneză

Prin procesul-verbal de negociere directă nr. 420, Comisia condusă de primarul Gherasim a cedat, deci, spaţiul comercial către „Trei cocoşi” pentru o sumă ridicolă, urmând ca suma să fie achitată până la data de 22 aprilie 2004 cu ordin de plată în contul vânzătorului. Este de menţionat că una dintre clauze prevede în clar interdicţia de înstrăinare a imobilului timp de 3 ani de la data dobândirii. În prezent, fostul spaţiu comercial „restaurant Trei Cocoşi” este administrat printr-o firmă a grecului Michel Boukhalil, care a deschis aici restaurantul cu specific libanez „El Bacha”. Boukhalil este proprietarul societăţilor El Bacha Investment SRL şi Fakhreldine Catering SRL, care operează în Bucureşti mai multe restaurante de lux, inclusiv la Marriott şi Phoenicia. Practicat asiduu de instituţiile edilitare din Bucureşti şi apărat de foştii şi actualii primari, sistemul de acordare directă a unor active ale statului producea un nou caz de notorietate. Un reprezentant al firmei El Bacha, respectiv Toni Beaini, ne-a declarat că, din câte ştie el, localul din Nordului 7-9 ar fi închiriat pe trei ani de la firma „Trei Cocoşi”.

Cer anularea Dispoziţiei nr. 2459/17 februarie 2004, emisă de primarul general al Capitalei, dispoziţie de care am luat cunoştinţă prin Internet la data de 16 iulie 2004, nefiindu-mi comunicată.
(din cererea către instanţă a Doinei Iliescu)

Analiştii pieţei imobiliare se crucesc

„Practic, toată afacerea aceasta s-a concentrat asupra terenului. În zona respectivă, ca în multe alte zone de lux din Bucureşti, terenul este mult mai valoros decât clădirea construită pe el”, ne spune Călin Clinciu, un expert în domeniul imobiliar de la Euroest Invest. Cu ajutorul acestuia am încercat să facem o analiză imobiliară a zonei Nordului 7-9 şi, în special, afacerea „Trei Cocoşi”, ca studiu de caz. „În general, în zonele foarte bune, în zonele de lux, se cumpără casele pentru terenul de sub ele şi din jurul lor. Pentru că pe acel teren pot fi ridicate clădiri P + 4, P+6, P= 8 şi aşa mai departe, cu diverse funcţionalităţi (locuinţe, birouri, spaţii comerciale). Practic, pe această suprafaţă de aproximativ 500 de metri pătraţi, pe care o indicaţi dvs., ar putea fi construit un bloc P + 4, întrucât atât permite zona”, mai spune expertul. La preţul de acum al zonei, de 2.500-3.000 euro/metru pătrat, dacă ar fi vândută construcţia aşa cum arată, proprietarul ar putea încasa cel puţin 1,25-1,5 milioane de euro. Dacă ar construi un P+4 pe acel loc, preţul s-ar înmulţi cu 5, adică un P+4 ar costa 6,25-7,5 milioane de euro. Dacă din această sumă s-ar scădea suma de 3-3,5 milioane cât ar costa investiţia, vânzătorul ar rămâne cu aproximativ 3,5-4 milioane de euro. La fel de rentabilă, poate mult mai rentabilă, este închirierea spaţiului propriu-zis. Astfel, proprietarul imobilului (n.r. – care în actele de la tribunal este în continuare firma „Trei Cocoşi”) ar obţine, în anul 2007, 60 euro/mp x 500 metri pătraţi, adică 30.000 euro/lună. „Dacă acest imobil este sau a fost închiriat ca spaţiu comercial, proprietarul ar fi putut obţine între 40-80 euro/metru pătrat/lună. Ăsta este preţul la tot ce înseamnă zona de acolo: Scoala Herăstrău, Cartierul Francez. Cu cât ne apropiem de Primăverii, preţurile cresc cu 20 la sută. În ultimii trei ani, preţurile la închiriere în zonă au crescut cam cu 20 la sută”, ne spune acelaşi expert. În baza acestei informaţii, rezultă că proprietarul de la „Trei Cocoşi” ar fi putut obţine pe chirie 30.000 x 12, adică circa 360.000 de euro în perioada 2006-2007, circa 330.000 în perioada 2005-2006 şi circa 300.000 în perioada 2004-2005. În total, aproximativ un milion de euro. Pe un imobil făcut cadou de primărie la preţul de 90.000 de euro.

Foştii primarii Vasile Gherasim (foto dreapta) şi Traian Băsescu (foto stânga) i-au asigurat în solidar pe acţionarii de la „Trei Cocoşi – Complex Internaţional” SRL că investiţia lor nu este primejduită. Astfel, prin dispoziţii ale primarului general, în februarie 2004, respectiv septembrie 2003, notificările 863/2001 (dosar de revendicare nr. 3724) şi 837/2002 (dosar de revendicare 24539) au fost respinse. Direcţia Juridic Contencios şi Legislaţie a Primăriei Municipiului Bucureşti a putut să emită adresa 9114 din 6 aprilie 2004, prin care se constata că terenul şi imobilele din Şoseaua Nordului 7-9 nu se află sub litigiu.

Persoana care susţine, cu probe şi martori, că este moştenitoarea de drept şi, deci, potenţialul proprietar al imobilelor din Şoseaua Nordului 7-9, ce aparţin în prezent firmei „Trei Cocoşi”, se numeşte Doina Iliescu. O misterioasă doamnă care se ascunde, pentru că spune că se teme. Se teme de nişte oameni puternici, răi, care ar sta în spatele afacerii „Trei Cocoşi”. Doamna Iliescu susţine, cu acte şi martori, într-un dosar aflat la Tribunalul Bucureşti, că este moştenitoarea a peste 18.000 de metri pătraţi de teren în Parcul Herăstrău, teren aflat în aceeaşi zonă cu cele două imobile aparţinând firmei „Trei Cocoşi”.

Doina Iliescu a acceptat să discute, doar telefonic, cu redactorii Adevărului.

Cererea de retrocedare, ţinută temporar „la secret”

Aflăm că întreaga afacere a fost construită în jurul unei menţiuni a municipalităţii (Primăria Capitalei) către reprezentanţii legali ai tranzacţiei (primarul sectorului 1 şi oamenii săi). „Menţionăm că asupra imobilului ce face obiectul prezentului contract nu mai există notificări şi nu mai există solicitări în evidenţa Comisiei pentru Aplicarea Legii 10/2002, deoarece notificarea nr. 863/2001 ce a format obiectul dosarului nr. 3724 a fost respinsă prin dispoziţia primarului general nr.1533 din 19.09.2003 şi nu există litigii, conform adresei nr. 9114 din 06.04.20004, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Juridic Contencios şi Legislaţie”. Deci a existat o notificare pentru „Trei Cocoşi”. Deci există un posibil proprietar.

Diversiune edilitară pentru firma „Trei Cocoşi”

„Ingineria” edilitară este aplicată în dispoziţia nr. 1533, semnată de primarul general Traian Băsescu, prin care face referire la o societate cu sediul în acelaşi loc cu imobilul revendicat, respectiv YACHT CLUB BUCUREŞTI, cu sediul în Bucureşti, Şos. Nordului nr. 7-9, sector 1. Societate care nu are nicio legătură cu Trei Cocoşi şi căreia, de altfel, i s-a respins notificarea întrucât „nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi nici a calităţii de moştenitor”. Surpriza şi mai mare a fost când am găsit o a doua dispoziţie care a respins o a doua notificare pentru Şoseaua Nordului 7-9. Dispoziţie semnată tot de primarul general. Dispoziţie care în mod inexplicabil şi probabil în afara şi/sau la limita legii (fiind vorba de o minciună prin omisiune) nu apare menţionată în contractul de vânzare. Asta în ciuda faptului că, după câte se va vedea, această a doua dispoziţie a primarului general are legătură directă cu dubioasa afacere „Trei Cocoşi”.

Posibilul proprietar, identificat la tribunal

Întrucât documentul ascuns al primarului general Băsescu spunea că „Prezenta dispoziţie poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Secţia Civilă a Tribunalului Bucureşti”, a fost nevoie de un „tur” la toate instanţele din Bucureşti pentru a vedea dacă există sau a existat pe rol un proces civil între Doina Iliescu şi Primăria Capitalei. Cum numele Doina Iliescu figurează pe opisul de şedinţe publice la mai multe instanţe bucureştene, respectiv Judecătoria Sectorului 1, Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, am mers pe firul judiciar al cazului, din aproape în aproape. Adevăratul dosar „Trei Cocoşi” l-am găsit la Tribunalul Bucureşti, Secţia a lll-a Civilă. Un dosar destul de gros – peste 500 de pagini. Un dosar care, prin multitudinea documentelor, vorbeşte de la sine. Vorbeşte despre odiseea doamnei Iliescu, despre saga familiei Radu, a cărei unică moştenitoare este doamna Iliescu şi mai ales despre numeroase nedreptăţi. Unele – posibile neglijenţe, intenţionate sau nu, altele – adevărate abuzuri. Abuzuri în serviciu de care Parchetul ar trebui să se sesizeze din oficiu.

Justiţia confirmă proverbul: „Prinde orbul, scoate-i ochii”

Practic, obiectul dosarului „Trei Cocoşi” este un proces civil prin care doamna Doina Iliescu a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, prin primarul general al Capitalei, Ministerul Finanţelor, Primăria Secorului 1 şi SC „Trei Cocoşi – Complex Internaţional” SRL. Conform actelor de la dosar, Doina Iliescu a mandatat, printr-o procură notarială, pe avocatul Lea Pardău să conteste şi să obţină în instanţă „anularea dispoziţiei nr. 2459/17.02.2004”, obligând pârâtul (n.r. – Primaria Capitalei) „să emită o dispoziţie de restituire în natură a imobilului teren (18.733 mp) şi două clădiri situate în Şos. Nordului nr. 7-9”. De asemenea, Doina Iliescu, prin mandatarul său, a cerut instanţei, respectiv Tribunalui Bucureşti, „constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 753/7 aprilie 2004, prin care pârâtul nr.1 (n.r. – Primăria Capitalei, repezentată de primarul general Traian Băsescu) a vândut pârâtului nr. 4, SC 3 CI SRL („Trei Cocoşi” – n.n.), prin Primăria Sectorului 1 (pârâtul nr. 3), imobilul numit generic „3 CI”. Aşa cum am spus, dosarul este plin de documente doveditoare ale presupusului proprietar Doina Iliescu. Documente arse de vreme sau obţinute în copie de la arhivele statului. Documente care dovedesc că înaintaşii familiei Iliescu, respectiv bunicii săi, au deţinut proprietatea încă de la 1911 când au şi construit acest imobil. Imobil în care s-a născut şi a locuit Doina Iliescu până în anii ‘60. Cu toate acestea, instanţa amână de la un termen la altul pronunţarea cauzei. De ce ? Un răspuns posibil ar fi că cineva doreşte cu tot dinadinsul să tragă de timp până la o dată anume. Mai precis, până pe 7 aprilie a.c. când contractul de vânzare-cumpărare îi dă voie societăţii „Trei Cocoşi” să vândă imobilul. Restul e vorba proverbului: „prinde orbul, scoate-i ochii!”.

Legea asta a vrut să creeze o clientelă politică. Legea spune că poţi să cumperi prin negociere directă. Nu toţi sunt profitori, dar eu cred că Legea 550/2002 a fost dată pentru aceşti profitori care reprezintă 10-15 la sută.
Andrei Chiliman
Doina Iliescu: „Mi-e frică, pentru că sunt prea tari”

„Nu vreau să apar în presă. Mi-e frică pentru că sunt prea tari”. Mai mult nu spune, refuzând să facă orice comentariu până la sfârşitul procesului.

Vărul Doinei Iliescu acuză Primăria Capitalei

Un văr al Doinei Iliescu pledează şi el pentru vinovăţia Primăriei Capitalei, care nu a comunicat dispoziţia de respingere a notificării doamnei Iliescu în timp util. Totodată, vărul doamnei Iliescu pledează pentru buna-credinţă a SC „Trei Cocoşi” – cumpărător de bună-credinţă de la un vânzător de rea-credinţă.

Lea Pardău (avocatul Doinei Iliescu): „Acest Oprea a fost cel care, împreună cu Cocoş, a cumpărat acolo”

„În spatele afacerii stă generalul Gabriel Oprea. Aşa am auzit că acest Oprea ar fi fost cel care, împreună cu Cocoş, ar fi cumpărat acolo”. Andrei Chiliman (primar sector 1): „O lege pentru profitori, pentru clientela politică”

„Legea asta a vrut să creeze o clientelă politică. Legea spune că poţi să cumperi prin negociere directă. Nu toţi sunt profitori, dar eu cred că Legea 550/2002 a fost dată pentru aceşti profitori care reprezintă 10-15 la sută. Dacă vreţi, subiectul este foarte delicat pentru că, în 1999, primarul general Lis a inventat o metodă prin care a închiriat unor prieteni ai lui în baza unei fişe de calcul care este o înţelegere între părţi şi care ţine loc de contract de închiriere. Această procedură a continuat şi după Lis (n.r. – pe vremea lui Băsescu, deci) şi nu ştiu dacă nu mai continuă şi azi”.

Vasile Gherasim (ex-primar sector 1): „Acum aflu, de la dvs., că a fost revendicat”

„Era normal să apară semnătura mea pentru că, în perioada aceea, s-au vândut legal foarte multe imobile. Nu aveam de unde să ştiu că imobilul a fost revendicat. Aflu acum de la dumneavoastră”.

Gabriel Oprea (fost prefect al Bucureştilor): „Am făcut parte din societatea «Trei Cocoşi»”

„Confirm că în acel sediu era Fundaţia Colegiul de Apărare Naţională. Confirm şi că mergeam la Trattoria Il Calcio. Nu foarte des, dar mergeam. De când s-a făcut Quattro Stagione nu am fost niciodată. Eu cred că glumiţi când spuneţi că cineva zice că aş sta în spatele acestei afaceri. Eu vreau să vă spun altceva. În anul 1999 sau 2000, am făcut parte din acea societate «Trei Cocoşi», iar în anul 2000, dacă nu mă înşel, am cesionat cele 25 la sută din acţiuni lui Dorin Cocoş. Eu nu mă feresc să spun acum, că nu mai este la modă, că sunt prieten cu Dorin Cocoş. Eu am prieteni şi de la PNL, şi de la PD, şi de la PSD şi de peste tot. Faptul că sunt prieten cu Dorin Cocoş nu este o infracţiune”.

Dorin Cocoş: „Nu sunt eu proprietar – nu mai sunt de cinci ani în firmă”

„Eu nu mai sunt de vreo cinci ani în firmă. Nu sunt eu proprietar. Vă mulţumesc. La revedere”. Şi a închis telefonul.

Share: