Lista sagalnicelor clovnerii ale lui Corneliu Vadim Tudor nu putea sa nu se apropie de final fara sa includa si un omagiu catre Traian Basescu. Dupa Nea Nicu, “marele om” si marele magistru al Concordiei – Ion Iliescu, era nevoie de o limba (spirituala, desigur) administrata si lui Traian Basescu, indrumatorul “Biruintei” spre dezastrul scandalului “Flota” si al Scandalului ca ars politica.
Caci Basescu traieste din arta politicii si din arderea politicii romanesti, redusa de el la rangul de apendice al scandalului si can-can-ului. Nu mare lucru a mai ramas din politica damboviteana dupa meteoricul sau traiect prin ea. Decat biletele, tonomate, succesuri si circ. In plus – a adus discreditarea nationalismului, fie el udemerist, fie a celui “liber-schimbist” de factura Vadim – Becali.
Intr-adevar, mult dincolo de exprimarile zoologice ale lui Gigi Becali, marele clovn Vadim Tudor a rasfatat publicul romanesc vreme indelungata cu toate genurile de bancuri si giumbuslucuri. “Romania Mare” a fost platforma de pe care au fost lansate bombardamentele de hahaieli, injurii, inventii si aberatii ale lui Vadim. Ce este fascinant e insa faptul ca stilul sau a proliferat, ajungand sa fie preluat de alti guristi ai politicii romanesti – Becali, Basescu, Gusa, Orban, Tariceanu – criticul de freze si chiar Nastase, numaratorul de oua.
Recent, Vadim Tudor a emanat o suita de perieturi subtile la adresa Baselului, intr-un interviu acordat slabiciunii sale, faimoasa Floriana Jucan. Aceasta Mata Hari a ziaristicii dambovitene este ea insasi o maestra a linguselii. Astfel ca in fata ei Vadim a reusit sa-i faca lui Traian Basescu supremul compliment din existenta sa post-revolutionara, rezervat probabil numai carmaciului Ceausescu. “Eu si Traian Basescu suntem facuti din acelasi aluat”, a spus multumit marele clovn.
Nimic mai ingrijorator si mai jalnic, in acelasi timp. Acest lucru denota atat disperarea lui Vadim cat si decaderea lui Traian Basescu, amandoi purtati incet-incet catre marginea politicii de propriile erori si de stilul extrem-balcanic de a face politica.
Paradoxal, cei doi mari comunisti, unul reconvertit la anti-marxism, altul la nationalism crestin, care s-au certat ca la usa cortului cu ocazia condamnarii comunismului, ca si in atatea alte ocazii, sunt constransi de esecurile electorale, pe masura ce timpul trece in defavoarea lor – sa se impace. Ca si in cazul lui Becali, linsat mediatic si apoi utilizat pentru alianta in Consiliul Municipal de la Bucuresti, si Vadim a fost tarat prin diverse scandaluri, ca cel al “pedofiliei”, si acum incepe sa fie luat in calcul ca posibil aliat.
Mai ales in cazul unui guvern minoritar PD-L, ce ar avea nevoie de orice sustinere in viitorul Parlament. Erorile lui Basescu se descopera astfel in adevarata lor natura. Intrucat exact calitatile ce l-au ridicat trebuie inevitabil sa il si prabuseasca. Duritatea, individualismul, intransigenta si ranchiuna l-au ridicat, ele sunt inextricabil legate de felul sau de a face politica. Astfel, ca si in cazul nevrozei lui Vadim Tudor, ceea ce e spectaculos in “aluatul” lor trebuia sa ii si darame, mai devreme sau mai tarziu.
Doar ca “bucatarul” Basescu are de partea lui o factiune a Sistemului. Ea ii ofera ingrediente inca periculoase si retete necunoscute. Vadim e doar o mica farama din clasa politica pusa la foc mic de Traian Basescu, purtatorul adevaratului ei chip.
