Politica

Endoscopia digestiva in sarcina este sigura?

Endoscopia digestiva clasica este o investigatie invaziva care, atunci cand survine in cursul sarcinii, trebuie sa tina cont de particularitatile morfofunctionale ale acestui status. Ea poate fi superioara, cand evalueaza esofagul, stomacul si prima portiune a intestinului subtire sau inferioara (numita si colonoscopie), cand evalueaza ultima portiune a intestinului subtire si colonul.

Rolul endoscopiei digestive este diagnostic si/sau terapeutic, iar utilitatea acesteia se datoreaza pe de o parte teratogenezei procedurilor radiologice (formarii si dezvoltarii in uter a anomaliilor care duc la malformatii fetale), iar pe de alta parte riscului asociat terapiei empirice.

Indicatiile endoscopiei digestive la femeia gravida sunt: hemoragia digestiva, varsaturile sau durerile abdominale severe sau refractare la tratament, disfagia (dificultate la inghitirea alimentelor), odinofagia(durere la inghitirea alimentelor), refluxul gastro-esofagian cu simptome atipice, severe sau refractare la tratamentul antisecretor, diareea cronica(de peste 4-6 saptamani) de cauza neprecizata(coprocultura si coproparazitologie negative), suspiciunea de cancer colonic.

Contraindicatiile endoscopiei digestive sunt reprezentate de situatiile in care riscul depaseste beneficiul procedurii sau atunci cand se suspicioneaza o perforatie digestiva. De asemenea, lipsa consimtamantului informat al pacientei contraindica efectuarea endoscopiei. Exista si o serie de contraindicatii obstetricale, cum sunt: riscul de nastere iminenta, preeclampsia/eclampsia, ruperea membranelor (“punga apei”) sau decolarea (desprinderea) de placenta.

Riscul procedurilor endoscopice asupra fatului este direct (medicatia din timpul procedurii si procedura propriu-zisa) sau indirect(cauzat de modificarile cardio-respiratorii si vasculare materne). Se considera ca riscul fetal este maxim in primul trimestru de sarcina, perioada in care are loc organogeneza(formarea organelor fetale). Prin urmare, se recomanda stabilirea cu mult discernamant a indicatiei endoscopice la gravide si amanarea procedurii, atunci cand este posibil, pana in trimestrele II-III sau postpartum(dupa nastere). O masura de precautie obligatorie este monitorizarea materna si fetala pe tot parcursul endoscopei, cu oprirea prompta a procedurii in caz de intoleranta.

Alternativa la procedurile endoscopice clasice o constituie folosirea videocapsulei endoscopice (recomandata in special pentru explorarea intestinului subtire), avantajul fiind lipsa medicatiei sedative si a presiunii exercitate aupra uterului gravid. De asemenea, apelarea la ultrasonografie(ecografie) sau la RMN(rezonanta magnetica nucleara) poate fi o modalitate de substituire sau de amanare a investigatiilor endoscopice.

In concluzie, procedurile endoscopice pot fi considerate eficiente si relativ sigure la gravide, cu conditia sa fie aplicate numai pentru indicatiile acceptate si sa fie efectuate de catre un endoscopist cu experienta.

Share: