BISERICA REFORMATÅ (CALVINA)

Biserica Reformată este cunoscută şi sub denumirea de Biserica Calvină. A rezultat în urma Reformei protestante începute în secolul al XVI-lea de Martin Luther şi continuată de Jean Calvin (1509-1564). Preot catolic francez, care a aderat mai întâi  la protestantismul luteran, Calvin a dus mai departe ideile lui Luther. Învăţătura de credinţă a calvinismului a fost concentrată şi sistematizată în două documente de bază: “Catehismul de la Heidelberg” (1563) şi “A doua confesiune helvetică”(1566).

Mişcarea reformată a apărut pe teritoriul de astăzi al României în prima jumătate a secolului al XVI-lea, făcând adepţi printre credincioşii catolici de naţionalitate maghiară din Transilvania. Pătrunderea ideilor Reformei în Transilvania a fost favorizată de înfrângerea de către Imperiul Otoman a Ungariei în bătălia de la Mohacs (1526), în urma căreia Transilvania va deveni principat autonom sub suzeranitate otomană, iar catolicismul nu va mai fi protejat oficial de autorităţile de stat. Pătrunderea învăţăturii reformate a fost facilitată de posibilitatea predicării Evangheliei în limba maternă, ceea ce, la vremea respectivă, Biserica Romano-Catolică nu îngăduia (liturghia fiind în limba latină).

O treime din ungurii din România sunt protestanţi
Ne-am întâlnit pentru Adevărul cu preotul paroh Zsold Béla, de la Biserica Reformată Calvină “Calvineum” din Bucureşti. Am avut cu acesta o discuţie despre istoricul şi problemele actuale din viaţa Bisericii Calvine. Preotul Béla are 47 de ani, a absolvit Institutul Teologic Protestant din Cluj. După ce a fost preot paroh în câteva sate din Ardeal, începând din anul 2002 a venit în Bucureşti. Astăzi, o treime din ungurii din România sunt protestanţi, iar în Ungaria, chiar jumătate. De asemenea, jumătate din olandezi sunt reformaţi – după cum pot fi găsiţi şi în alte ţări nord-europene. Biserica Reformată a fost recunoscută oficial în anul 1564 de principele Transilvaniei Ioan Sigismund. Sinoadele din 1564 şi 1567 au pus bazele organizatorice ale calvinismului din Transilvania. Între 1570 şi 1580 se înfiinţează Episcopia Reformată din Ardeal.

Dezvoltarea calvinismului a determinat puternice conflicte cu catolicismul maghiar. În 1566, călugării şi preoţii catolici au fost alungaţi din Transilvania, calvinismul beneficiind de sprijinul, inclusiv militar, al principilor calvini. Totuşi, în anul 1572, se acordă din nou libertate de manifestare catolicismului. Astfel că acesta a supravieţuit şi a început să se refacă în zonele Ciuc, Sf. Gheorghe, Odorhei, Trei Scaune. După ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, se recunosc şi întăresc drepturile Bisericii Catolice, iar reformaţii au fost obligaţi să restituie catolicilor unele lăcaşuri de cult.

Biserica Reformată din România numără în prezent 698.550 credincioşi, în marea majoritate maghiari, organizaţi în două eparhii (Cluj şi Oradea), cu circa 1.000 lăcaşuri de cult în care slujesc 750 preoţi. Biserica dispune de 780 parohii şi 140 filii. În Bucureşti, ne spune preotul paroh Zsold Béla, mai sunt doar aproximativ 1.000 de reformaţi înregistraţi, majoritatea fiind în Ardeal. El consideră că, “din cauza ortodoxiei, Reforma nu a reuşit să pătrundă între români”. În Biserica “Calvineum” din Bucureşti se slujeşte în limba maghiară. “Dacă eu mă apuc să ţin şi slujbe în limba română, o să zică cineva că fac prozelitism” – ne spune părintele. Cea mai firească apropiere a calvinilor este cea cu luteranii – fapt pentru care, în fiecare an, sărbătoresc în Bucureşti “Ziua Reformei” împreună, alternativ, când în biserica unora, când în biserica celorlalţi.

Jumătatea de an, cu sărbători şi jumătatea fără sărbători
În Biserica Reformată, la slujbe, cântă toată lumea. Reformaţii sărbătoresc Paştele odată cu catolicii. Împărtăşania este primită doar de şapte ori pe an. Anul liturgic se împarte în jumătatea fără sărbători şi jumătatea cu sărbători. Anul liturgic începe în prima duminică, numită “a Adventului” (care se situează calendaristic cu patru duminici înainte de Crăciun). Cele cinci sărbători religioase delimitează prima jumătate a anului, cea “cu sărbători”. Urmează o a doua jumătate, cea “fără sărbători (religioase)”. În această a doua jumătate, mai sunt celebrate aşa numitele “sărbători inventate”: sărbătoarea pâinii (ultima duminică din august, care este o sărbătoare agrară, de încheiere a recoltei grâului) şi ziua Reformei, pe 31 octombrie. Liturghia într-o Biserică Reformată nu durează mai mult de o oră şi ceva. În timpul liturghiei se citeşte din cuvântul Apostolilor, se fac câteva rugăciuni în comun (printre care şi “Rugăciunea lui Calvin”), se cântă.

Predica şi binecuvântarea sunt intercalate de un moment special în care fiecare donează – atât cât poate – bani pentru nevoile comunităţii şi ajutorarea nevoiaşilor. De Paşte nu se face slujbă de noapte. Slujba începe în duminica Paştelui, la ora 10. În fiecare zi de marţi, în biserica din Bucureşti se fac ore de studiu biblic. Tinerii însă nu prea vin decât atunci când sunt mai mici. Preotul ne spune cu umor: “Dacă este sesiune, toţi studenţii vin la biserică şi se roagă mai mult, dar uită repede de biserică, după sesiune”… Spre nemulţumirea preotului, acesta constată că anul trecut a săvârşit ceremonia a doar trei căsătorii. În schimb, a avut 30 de înmormântări. Tinerii îşi botează copiii mai ales în provincie, la părinţi, dacă nu sunt din Bucureşti. Obiceiul este ca reformaţii să rostească în momentul căsătoriei un legământ, ceea ce presupune a întări legătura dintre miri. Preoţii reformaţi sunt căsătoriţi, dar nu au mai mult de doi-trei copii.

Dacă este să evaluăm din perspectiva libertăţii religioase, în perioada comunistă, maghiarii din România au dus-o mai bine decât cei din Ungaria: “În Ungaria, ştiu sigur că şi botezul, şi cununia se făceau mult mai greu sub comunism în comparaţie cu România”, ne spune preotul Zsold Béla.Spiritul comunitar este întreţinut la reformaţi prin vizitele pe care preotul le face în casa fiecărei familii. În satele transilvane, acest obicei este întreţinut firesc, anual, moment de discuţii apropiate cu cel care-i păstoreşte. Din păcate, astăzi, în Ardeal, există şi sate cu foarte puţini reformaţi – datorită exodului spre Europa de Vest. Este cunoscut un sat în care nu mai sunt decât trei femei care aparţin de reformaţi…În a doua duminică din luna mai, reformaţii sărbătoresc “Ziua mamei”. Îl întrebăm pe părinte dacă nu cumva este un substitut pentru faptul că protestantismul a refuzat cultul Fecioarei Maria. Preotul Zsold Béla ne spune că această sărbătoare nu are nici o legătură cu cultul Fecioarei, ci este un moment în care este subliniat rolul mamei în familie. Se rostesc poezii şi se cântă.
P.S. Pentru redactarea acestei pagini ne-am folosit de informaţiile existente pe site-ul special al Secretariatului de Stat pentru Culte (www.culte.ro) şi de materialul semnat de Radu Cerghizan, material pus la dispoziţie de interlocutorul nostru.

Calvinii au doar cinci sărbători religioase: 1. Adventul
2. Crăciunul
3. Intrarea în postul Paştelui
4. Paştele
5. Rusaliile

Din punct de vedere administrativ laicii au un rol însemnat pentru conducerea Bisericii Calvine. Există două Episcopii, una cu sediul la Cluj-Napoca şi alta cu sediul la Oradea. Episcopul acesteia din urmă este Laszlo Tökes.

“Din perspectiva libertăţii religioase, în perioada comunistă, maghiarii din România au dus-o mai bine decât cei din Ungaria”
Preotul Zsold Bela

După ’89 au fost hirotonite şi în România peste 20 de femei reformate…
Cultele protestante sunt confesiuni creştine desprinse din catolicism în prima jumătate a sec. al XVI-lea prin mişcarea Reformei, declanşată de Martin Luther. În România, protestantismul înglobează Biserica Luterană (evanghelică), Biserica Reformată (calviniştii şi zwinglienii), Biserica Anglicană, Cultul Unitarian.
Din punct de vedere doctrinar, protestantismul se concentrează în cele patru principii ale Reformei:
• “Sola Scriptura” (Biblia este unicul izvor autentic al revelaţiei divine)
• “Sola Fide” (mântuirea se câştigă numai în urma credinţei)
• “Sola Graţia” (nu meritele omului, ci numai harul divin îl salvează pe om în veşnicie)
• “Solus Christus” (numai Hristos este mijlocitorul dintre Dumnezeu şi oameni).
Protestantismul a simplificat ritualul, a fost eliminat cultul Fecioarei Maria şi al sfinţilor, s-a înlăturat venerarea icoanelor, s-a renunţat (în general) la post, iar tainele au fost reduse numai la două: botezul şi împărtăşania.Organizatoric, protestantismul a înlăturat primatul papal, ierarhia tradiţională, celibatul preoţilor şi monahismul şi a acordat laicilor un rol important în Biserică. În ultimele decenii, cultele protestante, inclusiv unele din ţara noastră, au acceptat hirotonia femeilor. Reformaţii au hirotonit după ’89 peste 20 de femei. Unele biserici protestante au promovat femeile şi în funcţia de episcop…

Related Articles

Ultimele Articole