Cum este sex-ul dupa 30 de ani

Am stat sa ma gandesc ce mi-as dori eu, acum, dupa ce am trecut de 30 de ani. De la viata, in general si de la iubitul meu, in special. Am trecut in revista toate darurile pe care le-am primit de-a lungul anilor, inca din copilarie. Tot ce am primit de la parintii mei, de la bunicii mei, de la prietenii sau prietenele mele… De la unii am primit jucarii, de la altii am primit haine…

Unii mi-au oferit vacante, altii mi-au platit leasing-ul la masina. Si totusi, nici un dar nu m-a bucurat atat de mult pe cat as fi vrut eu. Poate din cauza ca am considerat mereu ca totul mi se cuvine… Asa erau vremurile si asa eram si eu… Sunt frumoasa si am fost asa de cand ma stiu, iar barbatii din jurul meu s-au intrecut care mai de care sa-mi faca pe plac…

Indiferent de varsta lor, barbatii m-au placut si m-au vrut…. Si am profitat de asta, asa cum profita toate femeile frumoase… Nu am stiut sa apreciez oamenii cu suflet bun… nu am stiut sa apreciez barbatii care nu erau bogati si frumosi dar al caror suflet era deosebit… Treptat in jurul meu s-a format un gol… Nu, nu e vorba despre un gol fizic – barbatii inca sunt la picioarele mele… dar ce folos daca acestia sunt interesati doar de fizicul meu?

Le simt pofta din priviri… Le simt mangaierile vulgare ori de cate ori le dau ocazia sa puna mana pe mine… si le dau voie, pentru ca imi place sa fac sex, imi place sa fiu iubita. Pana la 30 de ani imi placea sa ma simt posedata… imi placea sa le las barbatilor niste amintiri fantastice despre mine… sa nu ma uite niciodata si sa-si aduca aminte de mine ca de femeia cea mai speciala din viata lor. Anii insa au trecut si lucrurile s-au schimbat…

Acum, la 30 de ani, imi este sila de barbatul care se misca in mine, care gafaie in urechea mea si-mi sopteste cuvinte vulgare avand impresia ca ma excita. Imi este sila de strigatul lor din momentul in care isi dau drumul in mine si imie ste si mai sila cand ii vad ca imediat dupa aia ies din mine si ma intreaba: “A fost bine, ti-a placut si tie, nu?!”. Si cel mai sila imi este de mine pentru ca nu am curajul sa le arunc in fata tot ce cred despre ei… Nu pot sa le spun cata greata imi este de atingerile lor si cat de mic le este penisul pe care ei il cred peste limitele normale…

Poate ca dupa 30 de ani femeia se schimba sau poate ca dupa 30 de ani doar ne maturizam, constientizand ca tot ce ne placea odata era gresit… Nu avem insa curajul sa spunem adevarul in fata de teama ca am ramane singure, fara barbati in preajma noastra, fara sa fim mangaiate sau sarutate… Fara sa mai facem dragoste cu un “atlet” ci cu… cine se nimereste…

Si atunci inchidem ochii si speram sa apara acel Fat Frumos, bun la suflet, care sa ne scape din capcana sobolanului, care sa ne ajute sa fim noi insine, sa nu mai traim in minciuna. Sa putem sa-i spunem sefului libidinos care s-a dat la noi ca este un impotent si sa-l atentionam ca o vom suna pe nevasta-sa sa-i spunem ce tine la usa ei…

Sa putem sa respingem cu demnitate avansurile unor macho din anturajul nostru… Sa putem sa spunem oricand: sunt o femeie independenta si ma mandresc cu asta! Si mai ales sa putem sa facem iarasi sex sau dragoste cu aceeasi pasiune ca in primele momente ale vietii noastre sexuale. Ca in acele momente in care simteam la fiecare atingere a unui barbat mii de fluturasi in stomac si cand asteptam sa fim patrunse de penisul lui, sa simtim fiecare milimetru al sau intrand in noi si daruindu-ne clipe de neuitat…

Related Articles

Ultimele Articole