Timiditatea este o emotie pe care o cunoaste la un moment dat orice copil. Timiditatea normala nu este ceva negativ. Din contra, adesea ea este acompaniata de calitati precum modestia, blandetea, copiii timizi fiind persoane foarte sensibile. Poate sa devina o problema atunci cand este extrema si se manifesta in permanenta. Ea il impiedica sa interactioneze din punct de vedere social, atat cu copii, cat si cu adulti si ii afecteaza dezvoltarea normala. De obicei, identifici usor un astfel de copil – vocea lui este tremuranda, ezitanta ori abia auzita. In cazul copiilor mici, timiditatea se poate manifesta si prin suptul degetetului.
Timiditatea in copilarie apare intr-un grad mai mic sau mai mare la majoritatea copiilor, dar pentru unii dintre ei poate fi o mare bariera sociala. La ce simptome ar trebui sa fim atenti? Si cum putem ajuta un copil sa-si depaseasca timiditatea?
Timiditatea este un termen din psihologia sociala care este folosit pentru a descrie sentimentul de ingrijorare, lipsa de confort sau disconfort pe care il experimenteaza o persoana atunci cand se apropie de alte persoane, in special in situatii noi sau cu persoane din afara mediului cel mai apropiat. Se crede ca timiditatea se datoreaza unui set de factori ereditari si mediului in care o persoana creste si poate fi o trasatura caracteristica a personalitatii, dar poate fi, de asemenea, o caracteristica a anumitor etape ale vietii, ca si in copilarie: toti copiii prezinta grade de timiditate in timpul cresterii lor.
De ce apare timiditatea?
Cele mai frecvente cauze ale timiditatii sunt puse de specialisti pe seama noilor situatii sociale in fata carora sunt pusi cei mici. Ele pot fi cu atat mai stanjenitoare pentru ei daca simt ca se afla in centrul atentiei. Schimbarile rapide ale mediului social, presiunea competitivitatii la scoala sunt cauzele cele mai frecvente ce determina aparitia timiditatii. Cercetatorii ne mai spun si ca timiditatea se poate mosteni. Un copil care are parintii timizi este mult mai predispus sa fie el insusi timid. De altfel, mediul familial, ca si mostenirea culturala a copilului il pot predispune spre acest tip de emotii, deoarece ii ofera un anumit model de comportament.
Strategii de ajutor
Pentru a-ti ajuta copilul sa depaseasca perioadele critice trebuie mai intai sa identifici situatiile in care el devine timid. Unii copii se simt stanjeniti cand cunosc persoane noi, altii atunci cand trebuie sa prezinte o lucrare in fata colegilor. Daca ai identificat cauza, atunci vei putea gasi solutiile cele mai bune pentru a-i veni in ajutor. Arata-i intodeauna respect. Aceasta il poate face pe copil sa fie mai increzator in el insusi si mai putin inhibat. Ajuta-l sa-si cultive stima fata de sine. Copilul timid poate sa aiba o imagine a lui negativa si sa creada ca nu este acceptat de ceilalti. Trebuie sa-i demonstrezi ca are anumite abilitati si sa-l incurajezi sa fie autonom. Dezvolta-i abilitatile sociale. Creeaza-i oportunitati pentru a se simti confortabil intr-o comunitate. Poti sa incepi cu pasi marunti – pune-l in situatia de a se juca cu un copil de varsta lui, situatie in care copilul poate deveni mai indraznet. Apoi poti sa-l introduci in grupuri mai mari, cu care sa poata stabili legaturi noi. Nu il pune cu forta pe copilul timid in fata unor situatii noi, pe care el le percepe ca fiind amenintatoare. Ajuta-l sa se simta in siguranta si ademeneste-l pentru a dori el insusi sa interactioneze cu alti copii. Nu-ti eticheta copilul ca fiind timid. Daca el va creste cu aceasta eticheta, va deveni anxios si nesigur.
