Daca va place mancarea, daca nu va gandiți in vacanța la diete, daca vreți sa explorați gusturi, arome și preparate noi, pe masura oricarui buzunar… Istanbul is the place to be!
Ați vazut poze pe Facebook cu ce am mancat sau cu ce am fi vrut sa mancam, haideți sa și traducem ce era in fotografii.
Ziua 1
Era seara, ne era foarte foame dupa ce ne-am plimbat pe straduțe cu un shuttle hurducator. Doar vreo doua ore de la aeroport pana in SultanAhmet.
Cina:
Antreu: supa de linte și Imam bayildi Fel principal: Kofte cu legume sote, orez și pita Desert: Peynirli Kunefe
Toate asezonate cu ceai turcesc și cu spectacolul chelnerilor care erau mereu pregatiți sa iți mai aduca ceva.
Verdict: cel mai bun raport calitate preț pentru o masa cu 3 feluri de mancare. Servire: ok. Da, ne-au agațat de pe strada și restaurantul se numește New Hatay Restaurant Kebab & Fish House, Ibni-Kemal Caddesi in Sirkeci.
“Imam bayildi” se traduce cu “imamul / preotul a leșinat” sau “imamul e in extaz”. Fusesem avertizate ca e unul din cele mai populare feluri de mancare de la ei, dar și noi am leșinat de placere cand am gustat din vinetele coapte, inecate in ulei de masline și garnisite cu ceapa, ardei, usturoi și roșii.
Cu “kofte” parea ca n-o sa dam greș pentru ca suna foarte mult a chiftele. Sunt facute din carne tocata de miel, cu tot felul de mirodenii și mi-au amintit mult de cevapcic-ii de la Sarajevo. Faptul ca au fost cinci chiftele mari, orez, legume, paine turceasca, pita la o singura porție ne-a lamurit ca putem sa comandam un fel principal pentru amandoua. Altfel, nu reușim sa terminam ce e in farfurie.
Paula știa despre Kunefe, așa ca pentru amandoua a urmat al doilea moment de extaz al serii. Cataif (taiețeii lor mici, mici, mici) imbibați in miere și branza dulce care se topește pe limba… plus fistic pe deasupra. Veți avea nevoie de apa sau de ceai … sau de a doua porție!
Ziua 2
Pranz dupa cateva ore de umblat pe Istiklal și de admirat galeriile și anticariatele din zona. Ne era foame și am ales straduța faimoasa pentru restaurante și atmosfera: Nevizade. E faimoasa pentru turiști, așa ca am mancat mai puțin decat cu o seara inainte, pe aceiași bani.
Pranz:
Biban marinat (cu busuioc, ulei de masline și usturoi) ghiveci cu vinete și alte minunații tocanița picanta cu carne de vita (Sigir eti guvec)
Verdict: ok. Servire: almost ok. Ne-a promis orez și cartofi prajiți la felul principal de mancare și nu ni i-a adus; a inclus bacșișul pe nota de plata.
Eu am ramas cu gandul la biban (sea bass), la atmosfera de relaxare totala din jur și la zumzetul straduțelor din Beyoglu.
Gustare:
Castane coapte pe Istiklal budinca intr-un “impinge-tava” foarte aproape de piața Taksim
Dinspre piața Taksim spre turnul Galata, pe partea dreapta, e un restaurant “impinge-tava” cu vitrine imbietoare. Nu mi s-a parut ca intra turiștii in el… așa ca era mancare faina și mai ieftina. Am dat 4 lire pe porția de budinca versus 6 lire cat am fi dat intr-o cofetarie din centru.
Cina:
Sandvici cu macrou in piața de pește de langa Podul Galata (Balik Ekmek)
Verdict: mai vreeem! Servire: ok.
Am trecut prin piața de pește dimineața și aș fi vrut sa plec acasa cu toate sortimentele de pește. Am stat minute bune in fața tavernei unde poți manca pește in piața și am zis ca o sa ne intoarcem pentru faimosul sandvici cu macrou. Nu de alta, dar tocmai mancasem micul dejun și jumatatea de paine cu macrou proaspat prajit, ceapa, morcov și salata chiar n-ar fi incaput. A fost cea mai ieftina cina posibila (5 lire).
Ziua 3
Pranz:
meze: o farfurie plina ochi de salate tradiționale (tabouleh, humus, etc), sarmaluțe in foi de vița anghinare umpluta Mumbar dolmasi (intestine de miel umplute)
Verdict: mai vrem! Servire: super. Portiile sunt mici, dar aș mai manca acolo de multe ori. Restaurantul este in Kadikoy, se numește Ciya (Guneshlibahce Cadessi, 43, 44, 48) și are mancare cu specific din sud-estul Turciei – zona Gaziantep.
Daca va intrebați cine a putut sa comande instestine de oaie umplute cu grau(bulgur), carne și poate fasole… raspunsul este… Gabi. Ca sa nu faceți și voi același lucru, va recomand sa mergeți sa va alegeți felurile de mancare din vitrina. Macar vizual nu veți avea surprize.
La turci exista tot felul de “sarmale” (dolma): cele in foi de vița pe care le recunoaștem (sunt umplute cu legume și ei le numesc “sarmale false”), cele din ardei(biber dolma), vinete(patlican dolma), dovlecei(kabak dolma), anghinare(enginar dolmasi), prune(erikli dolma), vinete uscate la soare, intestine de miel(mumbar dolmasi), midii(midye dolma), calamari(kalamar dolma), macrou(uskumru dolma) .
Aș incerca toate aceste dolma… mai ales ca cele din midii pot fi cumparate pe strada, ca o gustare. Cat despre intestine de miel, va recomand kokorec – o delicatesa din maruntaie, rinichi, plamani, inimi tocate, asezonate cu mirodenii, invartite pe o țepușa imensa și legate cu intestine de miel. Yummy! 😀
Cina:
Prajitura 1 prajitura 2 prajitura 3 ceai
Aici a fost destul de distractiv. Paula a zis ca ea n-ar vrea sa manance ciocolata, ospatarul a ințeles doar cuvantul “ciocolata”… așa ca ne-am ales cu cele mai mari prajituri cu ciocolata din viața noastra (a mea cel puțin). Ce aveau tradițional? Poate fisticul… și migdalele, și ochii bucatarului. Restaurantul este in Kadikoy și se numește “ist’klal”.
Ziua 4
Pranz:
Karalahana Corbasi (ciorba de salata / ciorba de varza neagra) Pide Lahmacun Peynirli borek (burek cu branza)
A fost un pranz compus din doua bucați:
ciorba și prajitura la un restaurant renumit pentru mancarea de fasole – restaurantul Fusuli, in Sirkeci Pide, Lahmacun și ayran de la un fast – food, inainte de a pleca la aeroport – Hacioglu, in Kadikoy
Mi-a placut tare mult ciorba; seamana puțin cu ciorba noastra de varza din Ardeal, dar e picanta și gasești tot felul de legume prin ea. Era frig și ploua afara… așa ca m-a incalzit binișor. Terminasem cu supa și ne roteam ochii in jur dupa nota de plata cand am vazut cum erau așezate in vitrina vreo 5 porții de “borek”. Am zis aproape instantaneu ca vrem și noi… iar chelnerul care le-a adus avea o privire atat de mandra ca aș mai fi stat și pentru cina la restaurantul lor. Pentru ca eram primele romance pe sezon sau pentru ca aveam ochii verzi am fost pozate și, cel mai probabil, vom fi pe panoul cu oaspeți de onoare.
Am mancat lahmacun și pide in aeroport, pe fuga, dupa ce am mimat la fast-food sa ni le dea la “paket”. Lahmacun-ul(pizza tradiționala turceasca) meu avea carne de miel, painea Paulei (pide) avea carne de vita. Sau așa parea. Oricum, va recomandam sa le papați calde, cu ayran din belșug.
Verdict: foarte bun, foarte bun. Servirea la fast-food n-a fost atat de rapida pe cat ne doream, dar sigur toate lucrurile de acolo sunt proaspete. Și… mai vreau borek!!! Aș putea manca in fiecare zi cate unul.
Eu m-am liniștit cu gandul ca prima vizita la Istanbul nu poate fi și ultima. Fie ca te intorci sa vezi Moscheea Albastra, sa te pierzi pe straduțele din Beyoglu, pe Bosfor sau sa faci un tur culinar… tot o sa vrei sa te intorci.
