Scenografii afective la galeria Senso

Arhitectura unui astfel de demers presupune un indelung contact cu specificul si fluxul interior al fiecarei autoare in parte . Aceasta nu inseamna ca amplitudinea vocilor participante ar putea fi obturata de o realitate precara a formelor sau imaginilor inspiratoare. Exista in structura acestei relationari cu absolutul exersata diferentiat de ambele generatii ,o anume propensiune spre emancipare , spre descifrarea acelor semne purtatoare de elevatie estetica.

Dialogurile sunt astfel dispuse incat ofera nu o confruntare supraetajata de tendinte sau stari , ci o ritmicitate de viziuni , de naratiuni , percepute ca o prefigurare a unui lung traseu initiatic asezat sub semnul lui Hermes . De altfel , cum marturisea Th. Gautier in jurnalul sau de calatorie , pasii artistului pe nisipul eternitatii sunt adesea nesiguri . Apartinand unei generatii necovarsite de miza realului, Anca Apostolache si Rodica Ion demonstreaza o certa maturizare a mijloacelor picturale , fapt ce conduce la o eficienta modulare a resorturilor ideatice, sprijinite fiind de un fertil arsenal al tehnicilor de lucru. La Olga Morarescu Marginean se observa cum usurinta artistei de a rafina tusa poate sa genereze nebanuite edificii alcatuitoare de veritabile mitologii ( in genul afin al predecesoarei sale , Lucia Dem. Balacescu, prin anii 40 ).

Intr-o clara deplasare de accent compozitional, lucrarile Iuliei Bolchis aflate intr-un circuit expresionist-abstract de etaje epice redefinesc functia primordiala a culorii, asa cum si-o imagina intr-o Venetie crepusculara , de purpura si aur , un reveur precum Fr. Guardi . Prezenta constanta pe simeze , Raluca Spataru , cu aceleasi instrumente , populeaza un spatiu automatizat , aproape neutru afectiv , cu vagi ecouri ale invaziei biologicului , atat de en vogue in secolul trecut . Asemenea ei , avand o predilectie spre detaliul vegetal , plasticiana Ioana Streinu ii confera acestuia dimensiuni faustice , totul derulandu-se ca-ntr-un irepresibil joc nostradamian cu limitele . Tehnica des utilizata a stratificarii cromatice dezvaluitoare de planuri multiple devine treptat , un sigiliu al propriei fiinte , la o artista precum Rodica Xenia Constantin , si , in egala masura , la Alma Skultety ,( decelabila in registrul fantast al creatiilor sale ) .

Pe de alta parte , la Rodica-Xenia Constantin tentatia absoluta ramane folosirea naturii drept arma secreta pentru cucerirea totala a privitorului ; mai mult , ea e cea care asterne acea mirabila liniste asupra ochiului , imprimand tabloului , cum spunea Soffici , misterioasa melodie a solitudinii . Privind universul printr-un alt hublou magic , artista Alma Skultety inchipuie un alt gen de castel fantastic , acolo unde legiunile amintirilor n-au cum sa piarda lupta cu minotaurul asteptarii ; ele devin prizoniere asa cum le descrie autoarea , intr-un fel de palate suspendate , supuse unui alt timp si legi de gravitatie . Nu in ultimul rand , pentru Bogdana Contras , culoarea e privita ca un element tonic , dublat de o fasta imagerie a tonurilor ( asemenea panzelor maestrilor flamanzi ) ; creatoarea imagineaza o lume a fapturilor angelice , purtand pretutindeni betigasul vrajit al incertitudinii .

Privita din perspectiva relatiei sale cu umanul si expansiunile sale plastice , misiunea Dialogurilor s-a implinit . Este deopotriva , o demonstratie de pasiune si de pledoarie pentru solidaritatea valorilor . Prin modul cum a contribuit la aceasta singulara calatorie in imperiul formelor si al culorilor , galeria de arta SENSO isi autentifica pe mai departe un crez , ea insasi fiind In spatiul plasticii actuale feminine un reper si o sursa de generozitate .