China a spus intotdeauna in mod repetat ca nu se amesteca in treburile interne ale altora. In urma cu o luna, liderul chinez Xi Jinping a declarat ca nu exista „limita” pentru relatia recent consolidata a Beijingului cu Rusia.
El si omologul sau rus, Vladimir Putin, s-au intalnit fata in fata la Beijing, culminand cu un document comun – si apoi au plecat sa vada deschiderea Jocurilor Olimpice de iarna. La cateva zile dupa incheierea Jocurilor, Rusia a invadat Ucraina.
Guvernul Chinei nu a condamnat si nici nu a tolerat atacul si chiar s-a abtinut sa-l numeasca „invazie” in primul rand. A spus intotdeauna ca nu se amesteca in treburile interne ale altora, un principiu de baza al politicii sale externe.
Dar la inceputul acestei saptamani, ministrul de externe al Chinei Wang Yi a semnalat ca este gata sa joace un rol in medierea unui incetare a focului. Presa de stat a raportat aici ca domnul Wang „a reafirmat sprijinul neclintit al Chinei pentru suveranitatea Ucrainei” si si-a asigurat omologul sau de disponibilitatea Chinei de a depune toate eforturile pentru a pune capat razboiului… prin diplomatie”.
Guvernul Chinei si-a exprimat recent „regretul” fata de actiunea militara, spunand ca este extrem de ingrijorat de prejudiciul adus civililor.
China a facut si un alt lucru de notat. Alaturi de India, a fost una dintre cele 34 de natiuni care s-au abtinut de la votul pentru o rezolutie a Natiunilor Unite care condamna invazia Rusiei – ceva ce spun analistii a fost o surpriza. Multi se asteptau ca China sa voteze alaturi de Rusia.
Deci, este un semn al unei schimbari in politica Chinei?
Este mai probabil un semn ca China incearca sa gaseasca un echilibru intre principiul respectarii suveranitatii Ucrainei in timp ce recunoaste ceea ce ea descrie drept „preocuparile legitime de securitate” ale Rusiei.
Daca te uiti inapoi la documentul de 5.000 de cuvinte semnat de presedintii Xi si Putin cand acestia si-au declarat aprofundarea, alianta nelimitata, vei vedea ca obiectia la extinderea NATO ii uneste, desi acordul acopera mai multe domenii comune si co-planificate. Operatiune; in spatiu, in Arctica, pe vaccinurile Covid-19.
Este viziunea lor comuna asupra unui viitor in care China si Rusia lucreaza mult mai strans, in beneficiul reciproc.
Diferente fundamentale – si asemanari
Celalalt context cheie pentru care China ar putea rezista ferm in sprijinul sau pentru Rusia si Vladimir Putin – sau lipsa sa de condamnare, in functie de cum o vedeti – este Taiwan.
Insula autonoma, considerata o provincie necinstita de Beijing, este un loc pe care presedintele Xi vrea sa-l vada „reunit” cu patria sa mama. Daca domnul Xi ar face asta prin forta militara, China s-ar confrunta probabil cu o reactie similara – sau probabil mai serioasa – din partea SUA si a aliatilor sai; condamnare, sanctiuni inasprite, excludere culturala.
Taiwan nu este Ucraina. Daca nimic altceva, statutul juridic al celor doua locuri este diferit.
Dar recunoscand ceea ce numeste „preocuparile legitime de securitate” ale Rusiei si renuntand la principiul de baza al respectarii suveranitatii din cauza „contextului istoric complex si unic”, liderul Chinei probabil vede un viitor in care poate incerca sa justifice in fata lumii o „invazie” din Taiwan si se asteapta sprijinul reciproc al Rusiei.
Si mai este relatia personala dintre domnul Xi si domnul Putin. Cei doi s-au intalnit in persoana de aproape 40 de ori acum.
Cand a sosit luna trecuta pentru Jocurile de iarna, presedintele Rusiei a fost de departe cel mai proeminent lider care a venit in China de cand a inceput Covid-19.
Ambii sunt lideri autocrati care impartasesc ambitia de a adanci legaturile si loialitatea dintre oamenii lor si „patria lor”. Xi Jinping vede un viitor in care China – o economie vasta – este mai independenta, decuplata intr-o anumita masura de unele dintre legaturile globale de care a beneficiat.
Dar noul parteneriat „fara limita” cu Rusia poate sa nu insemne o realiniere inevitabila departe de SUA, aliatii sai si ordinea mondiala stabilita.
Este, pana la urma, o ordine in care China a cautat sa faca mai mult in ultimii ani; asupra schimbarilor climatice, asupra mentinerii pacii.
Si mai sunt si politici de luat in considerare. Nu politica electorala, ci politica de asociere cu o natiune in razboi.
China cenzureaza o mare parte din ceea ce oamenii sai pot vedea si citi, dar severitatea razboiului, care – mai mult decat orice alt conflict conventional – este documentat in detaliu deseori ingrozitor, cu fiecare minut, pe retelele sociale, poate deveni un factor important in situatia Beijingului. calcule asupra pozitiei sale fata de Rusia.
Xi Jinping si ceilalti lideri seniori din jurul sau ar putea concluziona ca exista, de fapt, o limita a relatiei si trebuie sa faca un pas inapoi – sau sa faca un pas si sa incerce sa joace rolul de mediator cu Moscova. Un rol pe care i-a spus Ucrainei ca este pregatit sa il asume, dar pe care inca nu a dat semne de pornire.
