Puţinele companii româneşti care şi-au extins afacerile în străinătate activează în domeniile serviciilor industriale, producţia de software, exploatări de resurse minerale şi în industria mobilei. Potrivit unui studiu al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), prezentat ieri în deschiderea unei conferinţe organizate de FinMedia, în aproape toate ţările din UE şi mai ales din afara Uniunii există reale oportunităţi de investiţii, însă întreprinzătorii români întâmpină foarte multe piedici în a le fructifica.
Oportunităţi în ţările foste sovietice
Secretarul
general al AOAR, Cristian Pârvan, a explicat care ar fi zonele
geografice de interes pentru investiţiile româneşti în străinătate,
enumerând ţări precum Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Siria, Kazakhstan.
Acestea “prezintă un potenţial de dezvoltare major şi există interese
mari în domeniul resurselor energetice, dar noi încă nu dispunem de
producţia necesară de bunuri de consum competitive”. Relaţiile politice
cu ţările respective “sunt sensibile, inducând riscuri semnificative”,
însă, per ansamblu, “aceste zone sunt atractive ca eficienţă economică –
redevenţele pentru petrol şi gaze în Kazakhstan sunt de 1,5-2
USD/baril ţiţei, în timp ce Rusia percepe 6-7 USD/baril”, a afirmat
oficialul AOAR.Stimularea preocupării pentru internaţionalizarea
activităţii firmelor ar putea să urmeze câteva exemple de succes
întâlnite în ţările dezvoltate: l în Anglia, guvernul – prin camerele de
comerţ – face studii privind necesităţile şi cerinţele firmelor
britanice interesate să-şi exporte produsele; l Franţa acordă credite
fiscale pentru investiţiile făcute de companiile franceze în
străinătate, destinate vânzării de produse realizate în Franţa; l “poli
de competitivitate” sau “clustere industriale”, în UE, Franţa, Germania
şi ţările nordice.
Principalele riscuri în promovarea brandurilor româneşti în străinătate
• lipsa de resurse financiare necesare susţinerii unei campanii de promovare/publicitate suficientde agresivă
•
necunoaştere (lipsa de studii profesioniste) privind capacitatea de
absorbţie a unei anumite pieţe – volum, calitate, preţuri etc.
• globalizarea şi politicile agresive de penetrare a pieţelor practicate de ţări, cum ar fi China sau India
• aplicarea operativă a unor măsuri de contingentare şi taxare pentru a proteja piaţa locală
