Mohammad Amin al-Husayni a fost un nationalist palestinian si lider musulman in timpul mandatului britanic din Palestina, fiind o figura proeminenta a rezistentei. Stradaniile sale in acest sens s-au intins pe o durata masurata in decenii si au inclus atat perioada interbelica cat si cea postbelica.
S-a nascut in Ierusalim, in familia muftiului Tahir al-Husayni, fiind astfel expus inca de mic luptei pentru infiintarea unui stat palestinian si pentru oprirea imigratiei evreiesti in Palestina. A primit o educatie buna, studiind in cadrul sistemului educational islamic. Primul Razboi Mondial a determinat incorporarea sa in randurile armatei otomane, unde a fost incadrat ca ofiter de artilerie si in randurile careia a luptat pana in 1916 cand a fost ranit si lasat la vatra.
In urma incheierii razboiului, al-Husayni s-a numarat printre acei arabi care au incercat o conciliere cu autoritatile administrative britanice, incercand sa obtina de la acestea stoparea imigratiei in masa a evreilor in Palestina.
In urma esecului acestei politici, atat el cat si alti lideri ai comunitatii musulmane au inteles ca pentru indeplinirea obiectivelor nationale palestiniene este necesara o lupta activa atat impotriva britanicilor cat si a sionismului aflat in plina expansiune. In urma eforturilor depuse, meritele sale au fost recunoscute de intreaga comunitate prin instaurarea sa in 1923 ca si muftiu al Ierusalimului.
Dupa revolta araba din 1936-1939 este fortat sa paraseasca Palestina, gasindu-si refugiu in Irak. Aici a jucat un rol in rascoala militara anti-britanica din 1941, care insa s-a incheiat cu infrangerea patriotilor irakieni de catre fortele coloniale britanice. Dat fiind ca rascoala s-a bucurat de sprijinul neconditionat al Germaniei, muftiul a reusit sa scape de la a fi capturat de britanici, mergand in Italia (via Teheran) si stabilindu-se in cele din urma in Gemania.
Odata sosit in Berlin, a fost primit cu entuziasm de “Islamische Zentralinstitut”, fiind salutat ca un “Fuhrer al lumii arabe”. Intr-unul din primele sale discursuri de aici, i-a identificat pe sionisti drept “cei mai feroce inamici ai musulmanilor” si drept “elementul corupt” al intregii lumi.
Husseini a ramas ca un musafir de onoare al national-socialistilor si s-a intalnit in repetate randuri cu cancelarul german din acea perioada. A insistat puternic pe langa autoritatile germane sa previna fuga evreilor din Ungaria, deoarece acestia s-ar fi refugiat in Palestina. In timpul razboiului, a participat la numeroase emisii radio germane dedicate Orientului Mijlociu, transmitand arabilor de acasa mesajul sau.
In serviciul germanilor, a intreprins mai multe calatorii in Bosnia, ajutand la recrutarea membrilor pentru unitati Waffen-SS. Actiunile sale s-au bucurat de sprijinul direct al lui Heinrich Himmler, care a infiintat chiar o scoala militara in Dresda destinata mullahilor. Singura rasplata ceruta de muftiu pentru sprijinul sau a fost stoparea imigratiei evreiesti din Palestina.
La sfarsitul razboiului, al-Hussayni a reusit din nou sa scape din mainile urmaritorilor sai prin Elvetia, ajungand in final la Cairo. Aici a continuat lupta impotriva sionismului si ocupatiei din Palestina fiind implicat in razboaiele arabo-palestiniene din 1948 si 1967 si in organizarea multor raiduri asupra granitelor israeliene de pe teritoriul Iordaniei si Egiptului. In 1959 s-a mutat in Liban, murind in Beirut, in 1974.
Viata sa reprezinta un adevarat exemplu de lupta nationala. De-a lungul celor apoape 80 de ani cat a trait, a strabatut numeroase tari si a avut numerosi colaboratori, insa o constanta a inrtegii sale activitati a reprezentat-o lupta impotriva dominatiei sioniste in Palestina si in restul lumii.
Datorita serviciilor indelungate aduse luptei pentru independenta poporului palestinian chiar si astazi muftiul Mohammad Amin al-Husayni este venerat ca un erou de Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, constituind un model pentru conducatorii recenti ai poporului palestinian, precum fostul lider Yasser Arafat.
