Stenoza mitrala

Cordul este alcatuit din patru camere: doua atrii si doi ventriculi. Atriile sunt separate de ventriculi prin intermediul a doua valve, care au ca rol mentinerea fluxului sangvin unidirectional dispre atrii spre ventriculi. Valva mitrala separa atriul stang de ventriculul stang, iar valva tricuspida separa atriul drept de ventriculul drept. Valva mitrala este formata din doua foite (anterioara si posterioara), cardelimiteaza intre ele un orificiu prin care sangele trece din atriul stang catre ventriculul stang.

Stenoza mitrala (SM) reprezinta ingustarea orificiului mitral care are ca si consecinta o umplere deficitara a ventricului stang. SM se produce foarte lent in timp ( ani-decenii). In functie de suprafata orificiului mitral, o putem cuantifica ca fiind: usoara, moderata sau severa.

Cea mai frecventa cauza pentru aparitia SM o reprezinta reumatismul articular acut in antecedente (copilarie), boala de care unii pacienti nu-si mai amintesc ca si denumire, dar isi amintesc in schimb de inflamatii repetate ale amigdalelor, amigdalele fiind tinta frecventa a procesului reumatoid. Exista si alte cauze mai rare implicate in aparitia SM: cauze congenitale (la copii), prin infiltrarea cu celule canceroase, in boli autoimune, etc.

Boala poate fi mult timp asimptomatica (20 de ani in medie), dupa care treptat se instaleaza: senzatia de oboseala, respiratia dificila si tusea, care apar in mod tipic la efort, palpitatii (batai neregulate ale cordului), mergand pana la edem pulmonar acut (supraincarcarea circulatiei pulmonare) in SM severa. Mai rar, pot aparea si hemoptizii (expectoratii cu sange) la efort prin rupera unor mici vase de sange de la nivelul plamanilor.

SM poate fi diagnosticata chiar si la examenul fizic al bolnavului prin ascultarea cu ajutorul stetoscopului, cand examinatorul percepe un zgomot caracteristic (uruitura), produs de trecerea turbulenta a coloanei de sange prin orificiu ingustat). Electrocardiograma, radiografia toracica vin sa sustina diagnosticul, iar ecocardiografia, si in special ecocardiografia transesofagiana (cu abordare prin esofag) pot estima cu acuratete severitatea stenozei si pot aduce date legate de structura valvelor. Tratamentul este, in primul rand, interventional si are ca scop corectarea defectului. Acest deziderat poate fi antins fie prin inlocuirea valvei mitrale cu o proteza biologica sau metalica, sau in cazuri mai rare, atunci cand este posibil, prin reconstructia valvei native. Tratamentul medicamentos urmareste ameliorarea simptomatologiei.

In majoritatea cazurilor, rezultatele pacientilor tratati chirurgical sunt incurajatoare si le prelungesc semnificativ durata de viata.