Israelul va avea un ministru de externe extremist

Premierul israelian desemnat, Benjamin Netanyahu, a semnat duminica, la miezul noptii, un acord de guvernare cu liderul gruparii de extrema dreapta Israel Beitenu, Avigdor Lieberman. Este primul acord semnat de Netanyahu pentru constituirea executivului, dar liderul partidului Likud spera sa semneze zilele urmatoare si alte acorduri, astfel incat sa anunte joi componenta guvernului.  

Prin acordul semnat cu Israel Beitenu, Lieberman va primi pozitia de vicepremier si ministru de Externe, ceea ce ridica unele semne de intrebare la nivel international, avand in vedere pozitiile extreme adoptate de acesta in relatia cu palestinienii. Partidul radical va mai primi portofoliile Securitatii interne, Trismului, Infrastructurii si Integrarii imigrantilor. Conform acordului, daramarea guvernului Hamas din Fasia Gaza devine un scop strategic al guvernului israelian.

Lieberman, nascut in actuala Republica Moldova in urma cu 50 de ani, unde in tinerete a fost bodyguard la un club, poarta porecla de “A¢ar” din cauza accentului sau puternic rusesc. Scorul bun obtinut la alegeri a constituit surpriza acestui proces electoral, partidul sau plasandu-se pe locul trei, dupa Kadima si Likud, dar chiar inaintea Partidului Laburist. Pozitia dura a partidului a castigat multi adepti, dupa campania militara desfasurata de armata israeliana in Gaza, la inceputul anului. Lieberman a acuzat guvernul ca nu a lasat armata “sa isi faca treaba pana la capat in Gaza”, de unde continua sa fie lansate atacuri cu rachete impotriva Israelului. In timpul ofensivei declarase chiar ca Israelul ar trebui sa lupte impotriva Hamasului asa cum au luptat SUA impotriva Japoniei, referire la utilizarea bombei nucleare in cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Lieberman sustine construirea de colonii in Cisiordania, activitate considerata ilegala de legislatia internationala. De asemenea, partidul sau sustine un schimb de teritorii cu palestinienii, astfel incat arabii din Israel sa treaca sub jurisdictia palestiniana, ei fiind considerati de Lieberman o “potentiala coloana a cincea”, adica un dusman din interior. Lieberman a militat chiar pentru ca arabii din Israel sa semneze un “pact de loialitate” pentru a-si pastra cetatenia. Ideea principala este aceea de a obtine un stat ,,omogen etnic”.

Venit la varsta de 20 de ani in Israel, Avigdor Lieberman este licentiat in stiinte sociale al Universitatii ebraice de la Ierusalim. Mult timp membru Likud, din a carui conducere a facut parte, el a fost un apropiat al lui Benjamin Netanyahu, fiind seful de cabinet al acestuia cand a fost premier, intre 1996 si 1999. In aceasta perioada, presa il poreclea Rasputin. De la infiintarea sa, in 1999, partidul sau nu a incetat sa urce in sondaje, atragand mai ales voturile evreilor veniti din spatiul sovietic. Lieberman face in prezent obiectul unei anchete pentru coruptie.

Chiar daca ministrul de Externe israelian va fi un reprezentant al aripii dure, guvernul va trebui sa raspunda constrangerilor venite din partea mediului international. Javier Solana, Inaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externa, a avertizat ca Israelul trebuie sa “discute si sa actioneze pentru o solutie care sa cuprinda doua state”, pentru ca relatia dintre Ierusalim si uniune sa continue ca si pana acum. Azi secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a militat, in cursul vizitei sale in Israel, pentru o solutie de pace care sa includa coexistenta a doua state, unul israelian si unul palestinian.

Daca, asa cum se preconizeaza, partidul Kadima, condus de actualul ministru de Externe, Tzipi Livni, va ramane in opozitie, atunci Likud va incerca sa aduca in guvern partidul Shass (partid ultraortodox sefarad, 11 deputati), Lista Unificata a Tora (utraortodox ashkenaz, cinci deputati) si alte doua partide de extrema dreapta, Uniunea Nationala (patru deputati) si Caminul Evreiesc (trei deputati).

Potrivit postului public de radio, Netanyahu spera sa semneze acordurile de coalitie cu aceste partide in urmatoarele zile si sa anunte un guvern joi, pentru a obtine investitura in Parlament.