Se vorbește adesea despre importanța inventării roții în evoluția omenirii, însă… cum rămâne cu invenția mingii? Foarte multe sporturi presupun folosirea acestui accesoriu, inclusiv fotbalul.
Până la mingea modernă pe care o remarcăm în competiții precum UEFA Champions League, UEFA Europa League, campionate naționale sau la turneele finale de cupe europene și mondiale, au existat diverse variante de mingi pe care le putem considera acum drept rudimentare. Cel mai vechi “balon rotund” pentru sport datează din perioada antică a societății umane.
Cu 3 milenii în urmă, în China se folosea piele de animal pentru a realiza o variantă de minge. Diverse civilizații foloseau diferite materiale pentru a produce mingi cât mai rotunde, care să permită alunecarea naturală în joc.
Egiptenii foloseau intestine de mamifer umplute cu semințe, grecii inventaseră o minge din pânză care conținea păr. În schimb, civilizațiile maya și cea aztecă foloseau produsul obținut de la arborele de cauciuc, care avea să fie considerat peste secole o invenție revoluționară.
Primele mingi și nevoia de distracție
Se spune că nevoia te învață și exact acesta a fost principiul evoluției speciilor, inclusiv al evoluției oamenilor. Aparent, distracția nu este o noțiune specifică doar civilizației moderne. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat idei de jocuri pentru timpul liber, inventând fel de fel de accesorii în acest scop. Joaca simulează situații reale sau cel puțin poate ajuta la dezvoltarea unor abilități, dincolo de starea de bine oferită participanților.
În plus, vorbim și de spiritul competiției, guvernat în jocuri de către principiul de fair-play. În zilele noastre, sportul nu mai este doar despre practicare, ci este o adevărată industrie, cu milioane de oameni urmărind meciuri, website-uri și platforme de pariuri sportive dedicate.
Mingea a avut diverse forme, până la cele pe care le cunoaștem în zilele noastre. Oamenii au demonstrat ingeniozitate, folosind materiale aflate la îndemână, cărora le-au găsit o nouă întrebuințare.
Primele mingi umplute cu aer au apărut destul de târziu, în a doua parte a Evului Mediu. Jocul de fotbal (fără a avea neapărat regulile actuale) devenise popular, iar cel mai comun material pentru minge era vezica de animal – în special de porc. Era totuși dificil să se păstreze o formă cu adevărat rotundă, iar mingea se spărgea destul de repede în joc. Așa s-a ajuns la o soluție nouă: învelirea vezicii cu piele.
Drumul spre mingea modernă de fotbal
O invenție revoluționară a fost reprezentă de folosirea cauciucului în industrie. Charles Goodyear (1800-1860) este considerat a fi inventatorul mingii moderne de fotbal. În 1839, acesta a descoperit un procedeu de vulcanizare a cauciucului. Tratat cu sulf și supus unor proceduri speciale, cauciucul devenea mult mai durabil, rezistent la temperaturi scăzute, fără a mai fi rigid. Inventatorul american Charles Goodyear a perfecționat acest procedeu al vulcanizării cauciucului și l-a patentat la data de 15 iunie 1844.
Pe măsură ce fotbalul a câștigat popularitate, s-au stabilit și reguli generale în acest sport. În anul 1872 s-au decis de exemplu dimensiunile standard ale unei mingi de fotbal, regulă existentă și acum. În mod standard, mingea din fotbalul profesionist are o circumferință de 68 – 70 de cm, o masă de 410 – 450 de grame și este umflată la o presiune de 0,6 – 1,1 bari.
Producătorii de mingi de fotbal folosesc acum tehnologii de ultimă generație pentru a realiza constant produse tot mai performante, care să îi ajute pe jucători. Inovațiile sunt un element firesc în domeniu, căci apar mereu noi mingi de fotbal destinate în special fotbaliștilor profesioniști.
În anul 1974, la Cupa Mondială s-a folosit pentru prima dată o minge oficial creată pentru marele eveniment, procedură obișnuită acum în cazul turneelor finale de campionate internaționale de top.
Sursa foto – canva.com
