Un studiu recent efectuat pe un model de soarece sugereaza ca postul intermitent sau alimentatia limitata in timp le poate aduce beneficii celor care se confrunta cu simptomele bolii Alzheimer.
Boala Alzheimer – o afectiune neurodegenerativa progresiva si in cele din urma fatala – este cea mai comuna forma de dementa.
Tratamentele actuale pot ajuta la atenuarea simptomelor, cum ar fi pierderea memoriei, problemele de somn si problemele comportamentale.
Medicamentele cu anticorpi monoclonali mai noi – donanemab, aducanumab si lecanemab – care placile de amiloid clare au rezultate bune in studii. Cu toate acestea, acestea nu sunt inca disponibile pe scara larga, deoarece cercetarile sunt in desfasurare.
O alta abordare pentru atenuarea simptomelor bolii Alzheimer se bazeaza pe modificari ale stilului de viata.
Un studiu de laborator a descoperit ca hranirea limitata in timp corecteaza tulburarile circadiene ale bolii Alzheimer, imbunatateste memoria si reduce acumularea de amiloid – o proteina legata de progresia dementei – in creier.
Daca aceste efecte la soareci pot fi replicate la oameni, ar putea fi o modalitate simpla de a ajuta la gestionarea bolii Alzheimer.
Studiul, de la Universitatea din California, San Diego School of Medicine, este publicat in Cell Metabolism .
Dr. Percy Griffin, Ph.D., director de angajament stiintific al Asociatiei Alzheimer, care nu este implicat in cercetare, a comentat:
„Autorii au remarcat ca o limitare a studiului a fost modelul utilizat. Modelul de soarece a afisat doar depunerea de amiloid, care este unul dintre semnele distinctive ale bolii Alzheimer. Modelul nu a afisat alte semne distinctive, inclusiv formarea incurcaturii tau [care este un alt marker al dementei] sau pierderea celulelor cerebrale. Desi aceasta este o munca interesanta, avem nevoie de mai multe cercetari in alte modele pentru confirmare.”
Hranirea limitata in timp sau postul intermitent implica abtinerea totala sau partiala de la mancare. Metodele includ mancarea intr-o anumita perioada de timp in fiecare zi (hranire limitata in timp) sau postul pentru una sau mai multe zile pe saptamana in timp ce mananca normal in alte zile.
Desi cercetarile la om sunt limitate, postul intermitent a fost asociat cu mai multe beneficii pentru sanatate si multe studii sunt in prezent in curs de desfasurare.
Beneficiile pot include pierderea in greutate, reducerea riscului de diabet de tip 2, imbunatatirea sanatatii inimii, reducerea riscului de unele tipuri de cancer si imbunatatirea sanatatii creierului.
Studiile anterioare pe soareci au legat hranirea limitata in timp cu modificarea genelor, longevitatea si reducerea riscului de cancer. Acest ultim studiu a constatat ca, la soareci, hranirea limitata in timp a corectat perturbarile circadiene ale bolii Alzheimer.
Tulburarile circadiene – ritmuri de somn alterate si dificultati de a adormi sau de a adormi – sunt o caracteristica comuna a bolii Alzheimer, care deseori incep la inceputul cursului bolii.
Cercetarile sugereaza ca exista o relatie bidirectionala intre perturbarile circadiene si patologia bolii Alzheimer, dupa cum a explicat dr. Griffin, care nu a fost implicat in studiu:
„Exista o relatie bidirectionala stabilita intre disfunctia ritmului circadian si neurodegenerare. Modificarile ritmurilor circadiene duc la acumularea de proteine si alte modificari asociate cu neurodegenerarea. In plus, modificarile neurodegenerative duc la modificari ale ritmurilor circadiene si disfunctii.”
„Schimbarile in boala Alzheimer si disfunctia ritmului circadian au un impact negativ reciproc si sunt necesare mai multe cercetari pentru a stabili cu fermitate cauzalitatea”, a adaugat el.
In noul studiu, cercetatorii au folosit soareci transgenici proiectati pentru a dezvolta patologia bolii Alzheimer si soareci de tip salbatic.
Ei au impartit soarecii aleatoriu in doua grupuri, ambele continand niste soareci transgenici si unii de tip salbatic. Toti soarecii au fost obisnuiti cu 12 ore de lumina si 12 de intuneric.
Soarecii transgenici cu boala Alzheimer au prezentat tulburari de somn si ritmuri de activitate alterate, fiind mult mai activi in timpul fazei intunecate decat soarecii de tip salbatic.
Un grup a avut acces constant la alimente, iar celalalt a avut mancare disponibila pentru doar 6 ore in timpul fazei de lumina de 12 ore in fiecare zi. In ciuda diferentei de disponibilitate a alimentelor, ambele grupuri au consumat volume echivalente de alimente si nu au prezentat diferente semnificative in greutatea corporala.
Pe langa prelevarea probelor de sange de la soareci pentru analiza, cercetatorii le-au testat functia cognitiva folosind doua metode – noul test de recunoastere a obiectelor (NOR) si un labirint de brate radiale cu opt brate (RAM).
La sfarsitul perioadei experimentale, acestia au eutanasiat soarecii si le-au analizat creierul pentru a evalua schimbarile in expresia genelor si gradul de depunere de amiloid.
Hranirea limitata in timp a scazut nivelul de glucoza din sange (zahar) la toti soarecii si a modificat expresia genelor la soarecii cu boala Alzheimer, reducand expresia genelor asociate cu neuroinflamatia si regland genele controlate de ceas.
Dupa 3 luni, cercetatorii au evaluat impactul hranirii limitate in timp asupra comportamentului la soarecii cu boala Alzheimer. Ei au descoperit efecte diferite la barbati si femei, doar femelele crescand somnul total. Ambele sexe au prezentat un inceput de somn imbunatatit si o hiperactivitate redusa.
Soarecii cu boala Alzheimer, hraniti cu restrictii de timp, au prezentat placi de amiloid semnificativ reduse, comparativ cu cei cu hranire nelimitata. Cercetatorii sugereaza ca hranirea limitata in timp poate reduce rata de depunere a amiloidului si poate creste rata de eliminare a amiloidului.
Soarecii alimentati cu restrictii de timp au prezentat, de asemenea, o memorie si o functie cognitiva imbunatatite. Inainte de hranirea limitata in timp, soarecii cu boala Alzheimer au avut rezultate mai proaste decat soarecii de tip salbatic in testele NOR si RAM.
In urma hranirii limitate in timp, ei s-au imbunatatit la ambele teste, in timp ce soarecii cu boala Alzheimer cu hrana nelimitata au continuat sa prezinte deficite.
Pentru soarecii cu boala Alzheimer alimentati cu restrictii de timp, performanta cognitiva s-a imbunatatit aproape la nivelurile soarecilor de tip salbatic.
Sebnem Unluisler, inginer genetic la London Regenerative Institute, care nu este implicat in studiu, a explicat mecanismele potentiale din spatele schimbarilor pentru Medical News Today .
„Numerele procese pot contribui la efectele benefice ale postului intermitent asupra bolii Alzheimer. Autofagia, un proces celular care elimina componentele deteriorate si care a fost asociat cu neuroprotectia, poate fi un mecanism important”, a sugerat ea.
„Posul intermitent poate imbunatati functiile autofagice, ceea ce ar putea ajuta la indepartarea aglomerarilor de proteine daunatoare, cum ar fi beta-amiloid, un semn al bolii Alzheimer”, a adaugat Unluisler.
„In plus, prin incurajarea eliberarii factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF), postul intermitent poate imbunatati functia creierului, poate reduce stresul oxidativ si poate imbunatati sanatatea metabolica”, a mentionat ea.
Unluisler a comentat, de asemenea, potentialul de a traduce aceste descoperiri de la soareci la oameni. Ea ne-a spus:
„Chiar daca studiul a fost facut pe soareci, iar concluziile din studiile pe animale pot fi dificil de transpus in studiile pe oameni, acesta ofera o baza buna pentru a ne gandi la modul in care postul intermitent poate afecta boala Alzheimer la oameni. Avand in vedere posibilele avantaje ale postului intermitent asupra sanatatii metabolice si neuroprotectiei, este logic sa se speculeze ca efecte comparabile ar fi observate la oameni.”
Cercetatorii care au efectuat studiul cred ca hranirea limitata in timp ar putea fi o modalitate usoara de a ajuta la atenuarea problemelor circadiene la persoanele cu boala Alzheimer, una dintre principalele cauze pentru care acestia au nevoie de ingrijire rezidentiala.
„Hranirea limitata in timp este o strategie pe care oamenii o pot integra cu usurinta si imediat in viata lor”, a spus autorul principal al studiului, dr. Paula Desplats, profesor la Departamentul de Neurosciente de la UC San Diego School of Medicine. „Daca putem reproduce rezultatele noastre la oameni, aceasta abordare ar putea fi o modalitate simpla de a imbunatati in mod dramatic viata persoanelor care traiesc cu Alzheimer si a celor care au grija de ei.”
Cu toate acestea, dr. Griffin a cerut prudenta: „Este nevoie de mai multa munca – atat in modele, cat si in oameni – inainte ca aceasta abordare sa poata fi recomandata pe scara larga ca strategie pentru reducerea riscului de neurodegenerare”.
