Progresele geneticii si aplicatiile ei concrete ofera perspective uimitoare si pasionante. Astfel, gratie ADN-ului, se pot elucida astazi unele dintre marile mistere ale istoriei.
A supravietuit oare printesa Anastasia masacrarii familiei tarului Nicolae al II-lea? Ce molima a lovit oastea lui Napoleon in razboiul cu Rusia din 1812? Care este misterul mortii lui Ludovic al XVII-lea? Unele dintre aceste mistere si multe altele au putut fi elucidate cu ajutorul studierii ADN-ului. Asadar, se stie astazi, fara putinta de tagada, ca marea armata a lui Napoleon a fost rapusa de o maladie raspandita de purici, ca o oarecare doamna Anderson nu a fost, asa cum pretindea, Anastasia, iar motivul mortii regelui Frantei Ludovic al XVII-lea este cum nu se poate mai clar.
Regina Ana a Romaniei contribuie la clarificarea dilemei Ludovic al XVII-lea
Ludovic al XVI-lea a fost ucis in 1793. Urmasul sau, Ludovic al XVII-lea, avea pe atunci 10 ani si a fost aruncat in inchisoare. Era doar un copil, fragil si bolnav, care murea de tuberculoza opt luni mai tarziu.
El a trait ca intr-un veritabil iad timp de sase luni. Era tinut intr-o camera intunecoasa, nu vedea niciodata pe nimeni, nu putea sa paraseasca patul, era plin de purici si plosnite, suferea de tuberculoza si era prea slabit pentru a lupta impotriva bolii. Unele voci spuneau ca adevaratul Ludovic al XVII-lea, supranumit copilul-rege, ar fi fost rapit inainte de incarcerare si in locul lui a fost intemnitata alta persoana. La vremea respectiva, medicii erau si ei convinsi ca micutul aflat in inchisoarea din Templu nu era regele. Enigma s-a perpetuat de-a lungul timpului si multi au pretins ca ar fi Ludovic al XVII-lea. Cel mai cunoscut diontre acestia a fost Naundorff, un ceasornicar din Berlin, care a ajuns la Paris in 1833. Arestat de politie pentru falsificare de bani, este expulzat.
Pleaca in Olanda si toata viata pretinde ca ar fi regele Frantei. In anul 2000, dupa cercetarile facute de istoricul Philippe Delorme si doi profesori de genetica umana, s-a stabilit ca adevaratul Ludovic al XVII-lea a murit in inchisoarea din Templu. Dupa testele ADN in care probele-martor le-au constituit-o codul genetic al Mariei Antoaneta, dar si o proba de sange data de regina Ana a Romaniei, inima lui, pastrata intr-o urna de cristal la Memorialul Saint-Denis, i-a confirmat apartenenta la familia Bourbon.
Napoleon, invins de purici
La Vilnius, capitala Lituaniei, s-au descoperit, in 2001, cu ocazia unor lucrari de constructie, mii de schelete. Sunt ramasitele ostasilor lui Napoleon, morti la cateva zile dupa batalia de la Berezina, in timpul retragerii din Rusia. Olivier Sutour, profesor de antropologie la Universitatea din Marsilia, a studiat aceste schelete si, dupa minutioase cercetari, a tras concluziile. In decembrie 1812, temperatura scadea la -38 de grade Celsius, si mureau peste 40.000 de soldati. La Vilnius au fost descoperite oase, bucati de tesuturi, cranii. Nu existau arme, doar niste bani, cercei, suvite de par, ramasite de uniforme.
Toate acestea au fost cercetate la vremea respectiva de un specialist in boli infectioase, care a banuit ca tragedia ar fi fost cauzata de purici, insa pe atunci nu se stia ca acesti paraziti pot transmite boli, confirmarea aparand abia in 1909. In groapa comuna de la Vilnius cercetatorii au descoperit cinci schelete de purici, trei dintre acestea fiind purtatoare de febra tifoida. Dupa analizele efectuate pe ramasitele trupurilor soldatilor, s-a ajuns la concluzia ca sapte avusesera febra tifoida, iar alti trei – tifos. Astfel, specialistii au ajuns la concluzia ca 30 la suta din soldati murisera din cauza unei maladii transmise de purici.
Moartea neagra de la Montpelier
In 1997, in timpul lucrarilor la instalarea unei linii de tramvai in Marsilia, a fost descoperit un cimitir medieval cu mii de schelete inhumate intre secolele al X-lea si al XVI-lea. Dupa testele efectuate asupra dintilor, s-a descoperit ca oamenii murisera de ciuma, sau moartea neagra, cum i se spunea la vremea respectiva. Aceasta ingrozitoare epidemie s-a declansat la Marsilia in 1348, iar populatia din Montpellier a fost decimata.
A supravietuit Anastasia?
In 1984, presa anunta ca o americanca, Ann Anderson, a murit. Ar fi fost o disparitie ca oricare alta daca, din 1920, aceasta femeie nu ar fi fost inconjurata de unul dintre marele mistere ale istoriei – era sau nu marea ducesa Anastasia, fiica tarului Nicolae al II-lea, singura supravietuitoare a masacrului de la Ekaterinburg?
Potrivit versiunii oficiale, Nicolae al II-lea, sotia sa si cei cinci copii ai lor au fost executati in noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. Trupurile lor ar fi fost apoi stropite cu acid si benzina si arse, iar cenusa ar fi fost imprastiata intr-o mina inundata. Aceasta versiune a avut intotdeauna puncte slabe si contradictorii. Urme ale prezentei tarinei si a patru dintre copiii sai ar fi fost gasite la Perm, in august si septembrie 1918. Sau cel putin asa sustinea Kirsta, seful contraspionajului Armatei Albe. Pe 17 februarie 1920, o tanara femeie, aflata in Marea Britanie, pretindea ca este Anastasia Romanov si ca a supravietuit masacrului, fiind salvata de un soldat.
In 1929, cu numele schimbat in Ann Anderson, s-a mutat in America, intretinand pana la moartea sa mitul ca ar fi marea ducesa Anastasia. Insa, in 1928, un detectiv a gasit probe ale prezentei unei oarecare Franziska Schanzkowski, muncitoare poloneza, care statuse multa vreme prin spitalele de psihiatrie. Atat doamna Anderson, cat si Franziska aveau acelasi scris si o cicatrice pe bratul stang, exact in acelasi loc si de aceeasi forma. Anderson a refuzat sa recunoasca evidentele, dar un test ADN efectuat in 1993 asupra cadavrelor exhumate ale familiei imperiale ruse si a unei mostre de par al celei care pretindea a fi printesa a demonstrat ca femeia nu era decat o impostoare.
