Cartea se numeste „Trei poduri peste lume”. 3 capitole – 3 treceri diferite simultane din viata principelui Radu.Si anume Trecerea de un mileniu la altul – o rascruce a lumii. Trecerea de la Romania comunista la o lume libera, in care invat si traiesc. Trecerea de la conditia de actor la cea de principe regal.E o carte a unui autor romantic, chiar si ultima parte, care este, sau cel putin pentru mine si pentru intelegerea mea precara, un manual politic despre “Romania, tara mea”.
Si destinul sau fabulos, de poveste, de basm, de dincolo de lumi, el il explica cu un citat: “Ceea ce primesti la nastere este un Dar de la Dumnezeu. Ceea ce faci cu ceea ce primesti este Darul tau catre Dumnezeu.”
Perfect adevarat. Cartea este si povestea unui om cu un destin obisnuit care pe parcurs devine neobisnuit.
Cartea mi-a devenit aproape. Fac parte din randurile cartii. Ma regasesc. Gandesc ca asta este cea mai mare virtute a ei – reface cararea de la om la om. O carte frumoasa.
A aparut la editura Curtea Veche, care e prietena buna a Casei Regale.
A tiparit in timp Coroana Romana: Cartea regala de bucate, Anul Regelui, Muzica Regelui, Masinile Regelui, Monarhiile secolului XXI, Povestea Reginei Maria, Portretul unui Domeniu Regal.
Si marturiseste elegant principele Radu: rareori tara noastra a cunoscut o mai mare efervescenta in aparitia de carte regala.
M-a uluit partea despre teatru. Parca e scrisa de un teoretician teatral cu mare har! Verva, ironia fina, talentul cu care sunt scrise miciile calatorii, eseuri, cronici dramatice m-au facut sa traiesc o mare bucurie intelectuala, iar ca actrita am fost vrajita. Si-apoi nu exista nici un loc in lume, unde s-a intamplat sa fie principele Radu si unde sa nu-si aminteasca faptul ca el e roman; asta facand-o mandrindu-se cu Haricleea Darclee, cu Enescu, cu toti cei care au admis Europa Comuna, aducandu-si obolul lor magnific.
Vorbeste cu admiratie despre doi romani care au construit cea mai frumoasa casa din Medina, despre Mircea Geoana pe cand era ambasador si i-a uimit chiar pe americani, despre Eugen Ionesco care zambea “incomod si tandru” si care a fost “luminat interior de mandria de a fi roman si acolo”.
Orice element istoric, geografic, social, economic, aduce in prim plan “Romania, tara mea”. E cartea unui mare iubitor de tara.
Principele are un fel de a receptiona lumea pe care ti transmite si tie care-l primesti imediat “ca pe ceva de mult uitat” cum spune vulpea indragostita din Micul Print de Saint-Exupery.
In capitolele despre teatru (ce frumoase sunt) vorbeste cu pretuire despre har, despre spectacol, actor, scena. Eu un marturisitor fascinat de teatru pentru ca aflam dureros: “ca teatrul este placerea, nevoia, vocatia si crezul meu”.
In celelalte capitole cu multitudine de teme, cine va avea norocul sa citeasca aceasta carte, va gasi “O Romanie plina de miscare – cu instinct occidental si tentatii orientale.” Un eseu despre problema romilor – cu totul remarcabil, serios, cu mare responsabilitate, pe care nu prea am gasit-o la nimeni.
Cu intelepciune de bunic si cu entuziasm de adolescent, principele Radu, lucreaza la viitorul acestei tari.
O carte, un om, o poveste! In aceasta vreme usurateca, fara credinta cu gol de rigoare si fuga bezmetica – acest popor romAn- frumos, minunat de frumos, naucit, inrait, uratit, trecut in handicap pe toate planurile- isi cauta limanul.
Cartea, parafrazandu-l pe autor, spun acum despre actorul, principele, politicianul, omul de cultura, cetateanul acestei tari: “nu te lasa sa-l iubesti, dar nici nu te lasa sa pleci linistit acasa si forta nu vine din forta ci din echilibru si absenta tensiunii”.
Cartea este si o reverenta facuta pentru principesa mostenitoare, pe care o regasesti printre randuri, in fiecare bucurie, demers, intalnire, in fiecare ras; discreta, tacuta, zambitoare si intelegatoare. Si, cred, cu siguranta fericita.
Sunt fermecata de acest om inteligent, perfect informat, modern, cu o aleasa educatie, un tanar care si-a iubit vocatia de actor dar ca-n povesti: “Destinul a luat o cotitura care nu m-a ametit”.
Am citit cartea unui om despre care am crezut ca stiu totul. Imi permiteam si opinii. Nu stiam totul. Imi place motto-ul unuia dintre capitole: “-Stiti pe cine vede Hamlet privind din castelul Elsinore peste ape?/ -Pe Peer Gynt.”
Sau alt citat, un text al unui scriitor American Max Ehrmann compus in anul 1927 gasit intr-o culegere de texte ale Bisericii Sfantului Pavel din Baltimore in anul 1956.
“Pe cat posibil, fara sa te dai batut, fii in buna intelegere cu toata lumea. Spune adevarul tau calm si limpede si asculta pe ceilalti; chiar pe prosti si ignoranti, si ei au povestea lor. Evita pe cei zgomotosi si agresivi, ei sunt vexatii ale spiritului. Daca te compari cu altii, poti sa devii increzut sau amar; pentru ca intotdeauna vor fi altii mai mari si altii mai mici decat tine insuti. Bucura-te de implinirile tale, la fel ca si de planurile tale. Pastreaza interes pentru profesia ta, dar fii modest; e o adevarata avere in vremurile de restriste. Exercita precautie in afaceri, fiindca lumea e plina de smecheri. Dar nu lasa aceasta sa te orbeasca in ceea ce inseamna virtute, multi oameni se lupta pentru idealuri inalte, si, peste tot, viata e plina de eroism. Fii tu insuti. In special nu stimula afectiunea. Nici nu fi batjocoritor despre iubire. Ia cu bunatate sfatul anilor, cu gingasie lasand tineretii ce-i al tineretii. Cultiva forta de spirit, ca sa te aparere in nenorocire. Dar nu te chinui singur cu inchipuiri. Multe temeri sunt nascute din oboseala si singuratate. Dincolo de o disciplina sanatoasa, fii bland cu tine insuti. Tu esti un copil al universului, nu mai putin decat copacii si stelele, ai si tu un drept sa fii aici.
Si, indiferent daca intelegi sau nu, universul isi urmeaza cursul asa cum trebuie. Prin urmare, fii in pace cu Dumnezeu, indiferent cine crezi tu ca este El si oricare ar fi eforturile si aspiratiile tale, in zgomotoasa confuzie a vietii, pastreaza pacea cu sufletul tau. Cu toate prefacatoriile, cu toate sclaviile si toate visele zdrobite, e totusi o lume frumoasa. Fii atent! Straduieste-te sa fii fericit.”
