Tibetul, un loc ravasit de patimi

Tibetul are o istorie pe cat de bogata pe atat de intinsa in timp. Un tinut cu o cultura milenara si misterioasa, un loc ravasit de patimi, a carui populatie se straduieste sa supravietuiasca si sa-si pastreze identitatea.

Din 1710, dupa o lunga suzeranitate mongola, Tibetul s-a aflat succesiv sub stapanirea Manciuriei, a Marii Britanii si a Chinei, care i-au controlat evolutia si destinul. Dupa moartea imparatului Manciuriei, Qianlong, in 1795, Tibetul si-a castigat independenta. Din 1643 si pana in 1949 a fost guvernat de Dalai Lama, ca sef al statului sau ca suzeran al puterilor dominante. In 1949, Armata populara de eliberare din China a invadat Tibetul, unde a intampinat o rezisteta redusa din partea armatei tibetane, putin numeroasa si prost dotata. In 1959, o insurectie a izbucnit la Lhassa (capitala Tibetului), si Dalai Lama s-a refugiat in India.

Ce spun legendele

Despre primul rege tibetan, Gnyaii’-khri-btsan-po, legenda spune ca a coborat din cer in India, de unde a emigrat in Tibet. Din cauza unor malformatii fizice, indigenii l-au primit ca pe un zeu si pe toata perioada vietii lui au crezut ca este legat de cer printr-un fir magic ce pornea din inima lui. La moartea sa, tibetanii au fost convinsi ca s-a intors in cer. O alta legenda spune ca tibetanii ar fi urmasii unei maimute si ai unui capcaun.

Maimuta reprezenta Bodhisattva Avalokitesvara – fiinta treaza din punct de vedere spiritual. Orice Bodhisattva este o fiinta divina, venerata datorita calitatilor sale deosebite, care a ajuns la stadiul desavarsirii supreme. Orice Bodhisattva isi consacra existenta sa divina exclusiv ajutorarii pline de altruism si mantuirii oamenilor, renuntand tocmai in acest scop chiar la fericirea suprema. Un asemenea Bodhisattva, in budismul tibetan, se incarneaza in Dalai Lama. In legendele Tibetului se vorbeste despre zeita Tara ca fiind perechea feminina a lui Bodhisattva Avalokitesvara.

O legenda spune ca ea a aparut dintr-o lacrima a lui Avalokiteshvara, care a cazut pe pamant si a format un lac. La suprafata apei a imbobocit un lotus care, deschizandu-se, a scos-o la iveala pe zeita. Asemenea lui Avalokiteshvara, ea este plina de compasiune, acordand ajutor fiintelor care traverseaza marea catre un alt tarm. Ea este calauza si protector celor care calatoresc pe mare si pe uscat, dar si in calatoriile spirituale catre starea de Iluminare.

Spaima de spiritele rele

Tibetanii sunt oameni primitori, dornici de comunicare cu strainii si gata sa ajute oricand. Le place foarte mult sa vorbeasca despre Taramul Zapezii – Tibetul, pe care unii dintre ei au fost nevoiti sa-l paraseasca, despre familia lor si chiar si despre religie. Multi spun ca toate religiile nu sunt altceva decat drumuri care duc spre acelasi varf de munte.

Ceea ce caracterizeaza credinta lor este frica. Frica de spiritele rele care sunt intotdeauna infometate, impotriva carora lupta cu mijloacele lor – numeroase amultete atarnate in locuintele lor. Daca totusi acestea au patruns in casa, sunt chemati calugarii care, prin ritualuri speciale, foarte costisitoare, reusesc sa le alunge. Si pentru ca aceste spirite sa stea cat mai departe, la intersectiile drumurilor tibetanii pun jerfe constand in mancare pentru ca prezentele malefice sa se indeparteze de strada lor. Dimineata pot fi vazuti in special batr&ni, dar si tineri facand cora (rugaciuni in jurul templului), pentru a castiga bunavoita cerului pentru viata viitoare. Ei poarta in maini mici roti de rugaciune, pe care le invart neincetat, rostind in acelasi timp mantra Om mani peme hum – Slava diamantului din lotus, Buddha.

De jur imprejurul templelor sunt zeci de roti de rugaciune, pe care, daca le invartesti, echivaleaza cu rostirea mantrei de mii de ori. Sute de steaguri multicolore pe care sunt inscrise rugaciuni budiste flutura in bataia vantului, sperand ca acele cuvinte sa ajunga la cer. Batranilor le este teama pentru ca sfarsitul se aproprie si nu stiu daca vor atinge Nirvana sau vor reveni pe pamant. Budismul este o religie a mantuirii prin fapte. Nu exista un Dumnezeu Creator, nu exista un Mantuitor – tibetanii sunt convinsi ca mantuirea le vine doar prin faptele bune pe care le fac in viata.

Dalai Lama, un spirit inalt

In 1949, Armata populara de eliberare a ocupat Tibetul, puterea chineza incercand, de atunci si pana acum, sa distruga identitatea culturala, religioasa si etnica a poporului tibetan. Revolta din 1959 a fost reprimata de China, atunci pierzandu-si viata peste 80.000 de persoane, alte cateva sute fiind silite sa plece in exil. Tot atunci, liderul spiritual tibetan, Dalai Lama, s-a vazut obligat sa fuga in India, pentru ca viata ii era amenintata.

El conduce un guvern in exil al acestei regiuni si incearca din rasputeri sa redea libertatea tarii sale, prin atragerea cat mai multor state cu influenta mondiala de partea cauzei Tibetului. Metoda a dat rezultate pentru ca i-a fost decernat Premiul Nobel pentru pace. Odata cu cauza Tibetului, el reuseste sa raspandeasca si budismul tibetan in tarile din Vest. Adeptii vestici ai budismului tibetan numara acum cateva sute de mii de persoane, dintre care foarte multi sunt actori renumiti la Hollywood. Desi toti calugarii au cte un portret al liderului lor spiritual, detinerea unei fotografii cu Dalai Lama este interzisa in Tibet si in China, in general. Calugarii sunt obligati sa faca ore de educatie patriotica, in care li se explica de ce Dalai Lama este un pericol pentru integritatea Chinei. In tibetana, Dalai Lama se spune Taa-lai Bla-ma.

El este urmasul dinastiei Gelung, a carei linie genealogica urca in timp pana in 1391. Budistii tibetani considera ca Dalai Lama este una dintre multele reincarnari ale lui Avalokitesvara, Bodisatva al compasiunii. Un Bodisatva este un spirit inalt, care s-a eliberat din ciclul reincarnarilor, dar care revine pe pamant ca sa-si ajute semenii. Ca sa fie identificat, calugarii strabat intreg Tibetul si ii analizeaza pe cei nascuti in intervalul in care ar fi putut avea loc reincarnarea. Copiii au, de obicei, trei-patru ani si sunt recunoscuti dupa atractia pe care o manifesta fata de obiectele personale ale defunctului Dalai Lama.