Un fel de paralizie s-a instalat la Washington, în momentul în care lumea aştepta o soluţie

Confruntat cu criza financiară, sistemul politic american începe să se clatine. Un fel de paralizie s-a instalat la Washington, exact în momentul în care lumea aştepta o soluţie. Această incapacitate de a lua decizii a sporit deruta în restul lumii, care se teme acum că va plăti costurile contaminării, cum se întâmplă deja în  Europa.

Să sperăm că Statele Unite îşi vor reveni rapid, iar Congresul va aproba până la urmă planul de salvare propus de Administraţie. Fără această decizie, e greu de văzut cum va fi restabilită încrederea şi cum va putea fi stăvilit valul de falimente care ameninţă sectorul bancar.

În vremuri normale, Statele Unite n-ar fi ajuns aici. Să fie acum doar o coincidenţă? Criza a izbucnit exact în momentul în care sistemul politic american este mai fragilizat. La sfârşitul acestui mandat prezidenţial, care bate toate recordurile de nepopularitate, Casa Albă şi-a pierdut întreaga putere de mobilizare. Iar aleşii din Congres au ochii aţintiţi pe scrutinul din 4 noiembrie, când odată cu alegerile prezidenţiale vor avea loc şi cele pentru Camera Reprezentanţilor şi o parte din Senat.

La doar cinci săptămâni distanţă de un scrutin de care depinde supravieţuirea lor politică, două treimi din republicani au „dezertat“, alegând să sprijine planul de salvare, fie pentru că nu e popular, fie pentru că nu corespunde credo-ul lor ultraliberal.

Pentru George W. Bush, incapabil să-şi convingă propriul partid, la fel ca şi pentru Congres, devenit mai nepopular decât Executivul, lovitura e cât se poate de dură. Şi nu-i ocoleşte nici pe cei doi candidaţi la Preşedinţie, Barack Obama şi John McCain, care au sprijinit planul de salvare.

Episodul ilustrează de o manieră cât se poate de limpede criza politică care clocoteşte la foc mic în America de mai multe decenii. În această ţară în care visul american a transpus în realitate cele mai mari realizări, transgresând interesele categoriale, a devenit foarte dificil să se clădească un consens prin compromisuri ce ţin cont de interesul general.

Cum să ceri, în ajunul unor alegeri, sacrificii imediate, în numele unui câştig pe termen lung? Este întrebarea pusă şi repusă în toate democraţiile lumii. Şi e interesant de constatat că Europa, lipsită, totuşi, de mecanismele necesare, a ştiut cum să gestioneze această criză. Pesemne că  „bătrâna Europă“, mai liniştită, mai puţin obsedată de rezultate pe termen scurt, are la îndemână răspunsul pentru excesele capitalismului.