Sub pretextul unei misiuni economice, demnitarii locali vor petrece aproape două săptămâni în Miami şi Orlando, SUA, ca să ia lecţii de administraţie Consilierii de la sectorul 5 formează grosul delegaţiei de edili români care au plecat azi dimineaţă în însorita Florida.
Călătoria este organizată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Alba, dar plătită din banii bugetelor administraţiilor locale de unde provin invitaţii.
Consilierii lui Vanghelie, vacanţă “de serviciu” în Florida
Familia – baza adevarata a societatii
Astazi mi-am propus un subiect usor diferit fata de cele discutate in ultima vreme. M-am gandit sa vorbim despre familie, adica despre ceea ce invatam de mici la scoala ca reprezinta celula de baza a societatii.
Stim ca, din cele mai vechi timpuri, ordinea sociala a fost data de familie. Ce inseamna, de fapt, familia? Ce ar trebui sa stim si sa folosim in practica vis-a-vis de acest concept?
Pai sa incepem cu inceputul ei. Doi tineri se vad, se plac, se curteaza si se casatoresc. Iata ca s-a format o familie…
Ei bine dragele mele, ar trebui sa invatam ca, in realitate, celula de baza a societatii, este data de un cuplu care a decis sa-si imparta bunele si relele vietii.
Ei sunt indragostiti, ei invata sa traiasca si sa impartaseasca sentimentele in doi. Apoi apar copiii…
Specialistii ne avertizeaza asupra unui aspect despre care nu oricine indrazneste sa vorbeasca cu glas tare. Familia, de la inceputurile ei si pana la sfarsit se compune dintr-un cuplu. Restul, ceea ce apare pe durata casniciei, sunt evenimente, aspecte, persoane care vin sa-si aduca si ele contributia in sanul familiei si atat.
Gresit se intelege ca, odata aparuti copiii, familia de baza este formata din parinti si copiii. Nicidecum.
Cuplul, cel care sta la baza formarii familiei ramane celula de baza. Restul sunt evenimente, persoane, gazduiri in sanul lor.
Sunt tot mai multe cazuri in care aud despre cupluri, foarte bine sudate, care se destrama in urma casatoriei si, mai ales, dupa aparitia copiilor. Si asta se intampla tot dintr-o eroare de intelegere asupra faptelor de viata.
Ca sa ne simtim fericiti si impliniti ne dorim copii. Cat de pregatiti suntem insa a-i primim in viata noastra probabil ca nici nu ne intrebam? Ca doar asta este mersul firesc al vietii noastre. Facem copii din varii motive: pentru ca imbatranim si nu mai este timp, ca sa fim in randul societatii, ca sa “sudam” o relatie, ca sa aiba cine sa ne aduca o cana cu apa la batranete, pentru ca partenerul nostru si-I doreste, si motivele pot continua.
De fapt, copiii ar trebui sa fie facuti pentru ei insisi si nu pentru a ne completa noua golurile vietii. Si, odata sositi pe lume, copiii ar trebui crescuti de cuplu si nu doar de un parinte.
De cele mai multe ori, dupa noua luni de sarcina si nu mai stiu cate de alaptare, se creeaza o oarecare diferentiere in relatiile pruncului cu familia lui dar, atentie, si intre parteneri.
Resposabilitatea cresterii copilului, cel putin in primii 2-3 ani de viata ajunge sa cada aproape exclusiv in sarcina femeii. Pentru ca mamele se ataseaza extraordinar de tare de pruncul purtat in pantece, pentru ca tatilor le este cu mult mai comod sa spuna ca ei nu prea au ce face pana ce nu le creste odorul, pentru ca mai exista si influente din exterior, se ajunge la situatii foarte greu de depasit in cuplu.
Cu toata dragostea de care este capabila, femeia preia toate sarcinile cresterii unui copil (si, credeti-ma nu sunt nici putine si nici usoare), impreuna cu restul responsabilitatilor pe care deja le avea (casa, serviciu, social, etc) si nu ii mai ramane energie, putere si dorinta pentru familia ei, adica pentru sot.
Pe de alta parte, sotul, care isi traieste viata ca si pana atunci, cu foarte mici modificari, incepe sa se simta marginalizat, lasat de izbeliste, frustrat.
De aici apar discutii, certuri, despartiri.
Eu spun ca este pacat ca se intampla asa. Pana la urma, cu un minim efort din partea fiecaruia dintre parteneri, copilul ar trebui sa aduca maxim de fericire in casa si, nicidecum despartiri si lacrimi. Copilul ar trebui sa completeze familia si nu sa o separe. Copilul ar trebui sa invete si sa vada pozitivism in jurul lui nu frustrari si renuntari.
Si asta se poate intampla doar daca avem partenerul potrivit langa noi, dispus sa isi intemeieze o familie si sa participe real la formarea ei.
Cum este sex-ul dupa 30 de ani
Am stat sa ma gandesc ce mi-as dori eu, acum, dupa ce am trecut de 30 de ani. De la viata, in general si de la iubitul meu, in special. Am trecut in revista toate darurile pe care le-am primit de-a lungul anilor, inca din copilarie. Tot ce am primit de la parintii mei, de la bunicii mei, de la prietenii sau prietenele mele… De la unii am primit jucarii, de la altii am primit haine…
Unii mi-au oferit vacante, altii mi-au platit leasing-ul la masina. Si totusi, nici un dar nu m-a bucurat atat de mult pe cat as fi vrut eu. Poate din cauza ca am considerat mereu ca totul mi se cuvine… Asa erau vremurile si asa eram si eu… Sunt frumoasa si am fost asa de cand ma stiu, iar barbatii din jurul meu s-au intrecut care mai de care sa-mi faca pe plac…
Indiferent de varsta lor, barbatii m-au placut si m-au vrut…. Si am profitat de asta, asa cum profita toate femeile frumoase… Nu am stiut sa apreciez oamenii cu suflet bun… nu am stiut sa apreciez barbatii care nu erau bogati si frumosi dar al caror suflet era deosebit… Treptat in jurul meu s-a format un gol… Nu, nu e vorba despre un gol fizic – barbatii inca sunt la picioarele mele… dar ce folos daca acestia sunt interesati doar de fizicul meu?
Le simt pofta din priviri… Le simt mangaierile vulgare ori de cate ori le dau ocazia sa puna mana pe mine… si le dau voie, pentru ca imi place sa fac sex, imi place sa fiu iubita. Pana la 30 de ani imi placea sa ma simt posedata… imi placea sa le las barbatilor niste amintiri fantastice despre mine… sa nu ma uite niciodata si sa-si aduca aminte de mine ca de femeia cea mai speciala din viata lor. Anii insa au trecut si lucrurile s-au schimbat…
Acum, la 30 de ani, imi este sila de barbatul care se misca in mine, care gafaie in urechea mea si-mi sopteste cuvinte vulgare avand impresia ca ma excita. Imi este sila de strigatul lor din momentul in care isi dau drumul in mine si imie ste si mai sila cand ii vad ca imediat dupa aia ies din mine si ma intreaba: “A fost bine, ti-a placut si tie, nu?!”. Si cel mai sila imi este de mine pentru ca nu am curajul sa le arunc in fata tot ce cred despre ei… Nu pot sa le spun cata greata imi este de atingerile lor si cat de mic le este penisul pe care ei il cred peste limitele normale…
Poate ca dupa 30 de ani femeia se schimba sau poate ca dupa 30 de ani doar ne maturizam, constientizand ca tot ce ne placea odata era gresit… Nu avem insa curajul sa spunem adevarul in fata de teama ca am ramane singure, fara barbati in preajma noastra, fara sa fim mangaiate sau sarutate… Fara sa mai facem dragoste cu un “atlet” ci cu… cine se nimereste…
Si atunci inchidem ochii si speram sa apara acel Fat Frumos, bun la suflet, care sa ne scape din capcana sobolanului, care sa ne ajute sa fim noi insine, sa nu mai traim in minciuna. Sa putem sa-i spunem sefului libidinos care s-a dat la noi ca este un impotent si sa-l atentionam ca o vom suna pe nevasta-sa sa-i spunem ce tine la usa ei…
Sa putem sa respingem cu demnitate avansurile unor macho din anturajul nostru… Sa putem sa spunem oricand: sunt o femeie independenta si ma mandresc cu asta! Si mai ales sa putem sa facem iarasi sex sau dragoste cu aceeasi pasiune ca in primele momente ale vietii noastre sexuale. Ca in acele momente in care simteam la fiecare atingere a unui barbat mii de fluturasi in stomac si cand asteptam sa fim patrunse de penisul lui, sa simtim fiecare milimetru al sau intrand in noi si daruindu-ne clipe de neuitat…
Zavoranca despre Pepe: „E un taran!”
Desi s-au despartit de cativa ani, iar Pepe si-a intemeiat o noua familie, Oana Zavoranu continua sa il atace pe acesta. Chiar mai mult, Oana este convinsa ca Pepe va ajunge din nou la divort si o avertizeaza pe actuala lui sotie sa aiba grija.
“Cand mi-am luat eu masina, de fapt am cumparat-o din banii mei, nu mi-a facut-o el cadou. Dar am stabilit sa zicem ca mi-a luat-o el, ca sa vada lumea ca are si el ceva in pantaloni. Acum, nu stiu sigur, poate asa a facut si cu actuala nevasta. O fi luat-o din banii ei si spune ca i-a facut-o el cadou. Ca lui Pascu asa ii place sa se dea bogat si cand colo nu are dupa ce bea apa. El e un taran care se pozeaza in fata magazinelor de lux ca sa vada lumea ce isi cumpara el. Si nici macar nu isi cumpara, doar se pozeaza.
Pai, in familia lui sunt muritori de foame. Taica-su zice ca are restaurant, dar este de fapt administrator de spatiu, ca ala nu e spatiul lui. Maica-sa vinde tigari electronice, iar frati-su – haine la portbagaj. Pai, asta e familie instarita? Si el isi rupe fundul in masina in drum spre concerte. Asa ca sa ma lase pe mine cu bogatia lui si cu zecile de contracte pe care le are, ca noi nu suntem prosti si Pascu destept”, a declarat Oana pentru WOWbiz.
Intre visele si visurile copilariei
Haideti sa ne amintim putin de copilarie, de momentul cand visele copilariei nu pareau imposibil de realizat oricat de grele ar fi fost ele.
Cred ca sunteti de accord ca visele copilariei sunt cele mai simple si mai frumoase intamplari din vietile noastre pentru ca ele se intamplau in viata noastra atunci cand nu exista nicio presiune, cand timpul era al nostru, cand viata era oricum foarte usoara (in visele noastre nu eram niciodata obligate sa facem nimic ci, pur si simplu alegeam noi o cale mai anevoioasa pentru ca asa doream, ca sa ne dovedim noua insene ca putem).
Ei, si ne amintim cum visam cu ochii deschisi la o carierea de medic sau profesor sau coafeza sau vanzatoare. Oricum elementul bani nu intervenea in alegerea meseriei. Asadar ne permiteam sa zambim vreunui “pacient” sosit cu o indigestie sau cu un pojar, sau vreunui elev care nu a inteles lectia bine si pe care i-o repetam cu mai multa atentie sau vreunei doamne care planuia sa mearga la vreo nunta unde trebuia sa fie cea mai frumoasa (ba ii dadeam si sfaturi pentru cum ar trebui sa se imbrace, sa se fardeze, etc).
Apoi erau visele in care mergeam noi la un eveniment sau pur si simplu urma sa se intample pe strada sa ne intalnim printul. Care, si de acesta data trebuia sa fie un barbat romantic, frumos, puternic dar care nu avea portofel si nici familie aditionala pe care trebuia sa o avem in vedere. Cel mai important era ca ne iubeam, ca ne cerea in casatorie in cel mai romantic mod posibil si ca urma sa ne petrecem toata viata impreuna.
Urmatorul vis era despre casa pe care urma sa o avem (noi si Fat-Frumos), in care parintii veneau in vizita si ne felicitau pentru cat de fericiti suntem cu viata noastra.
Totul era perfect: curatenia era parca facuta de Mr. Proper, mancarea de bunica, serviciul dura cateva ore, cat sa mangai pe cap pe cineva si sa-i dai sfaturile bune pe care si tu le stiai de la mama sau bunica.
In urmatoarea imagine alaturi de voi doi era si un pui de om care gangurea, radea, intindea manutele catre tine sip e care bunicii il preluau cu dragoste ca sa-I plimbe, hraneasca, adoarma.
Ei, de acum ramaneau calatoriile alaturi de familia ta perfecta, petrecerile in familie, serile romatice in fata unui semineu, totul era idilic.
Nu stiu daca si voi ati observant dar, in visele copilariei nu aparea niciodata vreo drama prea mare: parintii si bunicii ne erau sanatosi, veseli si doar foarte putin mai batrani; orele de studio, noptile consummate intre cursuri, cafele si igari nu parau reale, iubitul nostrum nu facea niciodata nimic in contradictie cu dorintele noastre, durerile nasterii nu erau vizibile etc.
In principiu o sa-mi spuneti ca era normal aceasta atitudine positiva asupra vietii. Ca si mama care mereu imi spunea :”Lasa mama ca o sa ai timp de toate cand cresti. Macar acum sa te bucuri din plin de viata”.
Si anii s-au scurs, suntem la casele noastre, avem o cariera oarecare (uneori este cea din vis alteori nu, insa apar si inevitabilele problem de serviciu), sotul este si el om si are moment foarte bune si moment mai putin bune…. intr-un cuvant am intrat in viata. Oricum visele copilariei nu mai par atat de roz, sunt de un rosu aprins.
Si, intr-o dimineata te trezesti si spui ca vrei sa te intorci la visele copilariei. Sa renunti la cariera pe care o aveai pana acum, in care elementul principal erau banii, sa iei totul de la zero, sa faci ce-ti place in viata. Greu, foarte greu. Uneori taxat la maximum de cei din jur. Dar oare nu asta ar trebui sa urmarim cu totii pana la urma? Fericirea personala cred ca este cea mai importanta rorita din mecanismul vietii.
Daca esti fericita raspandesti energii positive, esti sanatoasa, partenerul nu este stresat de starile tale si este si el mai fericit, parintii si bunicii sunt fericiti pentru ca tu esti, copilul iti rade permanent.
Pana la urma a fi fericita este actul suprem de curaj pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l aiba in fata vietii si cu care suntem datori celor care ne-au crescut si celor pe care ii crestem.
Voi ce parere aveti? Credeti ca visele copilariei pot devei visurile maturitii?
Cateva secrete pentru alegerea parfumului
Haideti sa ne rasfatam cu un subiect aromat: parfumurile. Fac parte din viata noastra de zi cu zi, ne insotesc la evenimentele special, este un companion cu istorie. Ma gandeam daca stim oare cum sa ne alegem parfumul.
Trebuie sa stiti ca acest aspect nu trebuie lasat la voia intamplarii. Parfumul ne reprezinta, ne defineste, spune lumii ceva despre noi, despre o fire romantica, sau vulcanica, o copila sau o amanta, vorbeste despre cultura noastra, despre fericirea sau nefericirea noastra. Mai mult decat atat, un parfum ne influenteaza starea interioara, directionand-o de la tristete la veselie, influentandu-ne in mod clar pozitiv.
Primul aspect pe care trebuie sa il stim este acela ca parfumul este ales doar in momentele de liniste interioara, de veselie, de fericire. Specialistii recomanda ca alegerea unui parfum sa fie facuta cat mai dimineata, eventual pe nemancate.
Al doilea aspect este acela ca, odata picurat parfumul pe incheietura mainii trebuie sa asteptam cateva minute ca mirosul sa patrunda in piele. Il vom mirosi de la o oarecare distant pentru a simti aroma imprastiata in combinative cu pielea noastra.
Si culoarea pielii si a parului natural este importanta in alegerea parfumului. Blondele ar trebui sa mearga pe parfumuri usoare, proaspete, in timp ce brunetele vor incerca izuri de mosc, ambra iar roscatele vor cauta parfumuri grele, cu tenta astringenta.
Apoi parfumul se alege si in functie de ora la care se aplica, de evenimentul la care se merge, de tinuta pe care o adoptam.
Diminetile vor fi inviorate de parfumuri florale in timp ce seara se recomanda asa numitele parfumuri de budoar, cele cu note orientale.
Dragele mele trebuie sa stim ca o aroma aduce cu sine o poveste nespusa, o promisiune viitoare sau, din contra un dezastru total. Este foarte subtire pragul in care treci de la o doamna distinsa la o cocota ieftina: un puf in plus si dezastrul a sosit.
Daca este folosit cumpatat un parfum iti creeaza tie insati o stare de bine, creeaza senzatii olfactive, iti trezeste amintiri placate sau face asocieri cu evenimente placate din trecut.
Asadar trebuie sa va documentati inainte de a pleca la cumparaturi. Astazi, internetul ofera posibilitati mari de a citi despre parfumuri, despre compozitiile lui, despre modul lui de utilizare. Odata documentate, va sfatuiesc sa nu incercati mai mult de trei arome odata. In caz contrar mirosurile se vor intrepatrunde si nu veti mai putea distinge notele separate ale fiecarui parfum.
De ce ar trebui sa incercam parfumul pe incheietua mainii? Simplu pentru ca este zona foarte vascularizata a corpului si faciliteaza pastrarea si raspandirea mirosului vreme indelungata. In plus, pentru a da o nuanta romantica va amintesc ce spunea distinsa doamna a parfumurilor, Coco Chanel:
Parfumati-va acolo unde v-ar placea sa fiti sarutate!”.
Atentie mare insa, sa nu va frecati incheieturile una de cealalta dupa aplicare, aroma se va degrada.
Un alt pont este acela ca parfumul poate fi pulverizat (in cantitate foarte mica si nu foarte des) pe parul umed. Se va raspandi un miros discret si placut atunci cand parul va fi uscat.
Asadar, odata ce v-ati hotarat ce parfum va place, ce aroma preferati (de fruct, de floare, de ierburi, de apa sau orice alt miros) nu aveti altceva de facut decat sa plecati in cautarea parfumului ideal.
Al doilea “obsedant deceniu” – sau cum încă plăteşte România pentru anii ’90
Prin Raportul din 16 mai a.c., România a primit cea mai bună veste pe care o putea aştepta dar nu, evident, şi cea mai completă. Diferenţa e dată de un deceniu de cvasistagnare, de speranţe mari şi de paşi totuşi mici în direcţia cea bună mă refer aici la ceţoşii ani ’90. În opinia mea, acesta a fost cel de-al doilea “obsedant deceniu” al României contemporane. Aşa cum primul adică anii ’50, atât de cruciali pentru generaţia lui Marin Preda ş. cl. – a fost unul al stalinizării, autarhiei, terorii şi impunerii monopolului statului, acesta, al doilea, a fost unul de sens opus –, dar la fel de nebulos. Recapitalizare, deschidere (şi în sens bun, dar şi în sens rău) spre toate orizonturile, o poftă de libertate vecină cu anarhia şi decăderea puterii statului – acestea au fost coordonatele primului deceniu postcomunist. România este departe de a fi plătit preţul integral al anilor ’90.
Plasarea noastră pe a doua grilă de start în toate campaniile pe care le-am întreprins decurge de aici. De la primirea în Consiliul Europei (în 1993), cu paşi în urma altor vecini, până la admiterea în NATO (2002, şi nu 1997) sau la aderarea la UE (2007, şi nu 2004), România a fost de fiecare dată ca un elev mediocru în faţa unor examene. Dacă elevii buni au emoţii puţine pentru că-s stăpâni pe materie şi dacă elevii slabi n-au emoţii deloc pentru că nu-s interesaţi de reuşitele şcolare, elevii mediocri au viaţa cea mai grea: pe de o parte, ei ştiu, în sinea lor, că nu prea şi-au făcut temele, pe de altă parte ar vrea să reuşească, alături de cei pe care-i ştiu ca fiind mai buni decât ei.
Vreme de un deceniu, imaginea în exterior a României (sau “brandul de ţară”, cum spun specialiştii) s-a depreciat constant. Cine-i vinovat? Bineînţeles, cei care au condus ţara. Aceasta este responsabilitatea politicului, în orice stat democratic. Dar bunul-simţ spune că politicul nu poate avea monopolul vinei, după cum nu-l poate avea nici pe cel al meritelor. “Ambasadorii” României în afară sunt toţi cei care trec graniţele ţării – politicianul, dar şi artistul care încântă o sală de spectacole sau rezidenţii ilegali, pe care-i prinde poliţia din când în când. Rămâne să vă imaginaţi dvs. care-s mai numeroşi.
Deşi cu toţii vorbim deseori despre ea, e greu să ne imaginăm puterea reală a clişeului până nu o vedem acţionând. Vă voi povesti un episod recent, petrecut luni, 15 mai, cu o zi înaintea Raportului prezentat de Olli Rehn. Într-o şedinţă a grupului ALDE, Grahan Watson – şeful liberal-democraţilor europeni şi unul dintre suporterii categorici ai primirii la termen a României şi Bulgariei – a cutezat să compare extinderea din 2007 a UE şi extinderea de acum 20 de ani, când au fost primite Spania şi Portugalia. În 1986, şi aceste ultime numite ţări aveau problemele şi restanţele lor – a spus Watson.
Reacţiile au fost de tot felul. Mai întâi, dna Viktoria Mohacs – eurodeputată maghiară de etnie romă a cărei preocupare este, firesc, situaţia romilor din România – a invocat (a câta oară?) un incident dintre o comunitate romă ilegal branşată la curent electric, într-o localitate de lângă Bucureşti, şi poliţia venită la faţa locului. Potrivit dnei Mohacs, poliţia română a acţionat nepermis de violent, scoţând în frig copii şi femei şi maltratând bărbaţii romi. În faţa acestei interpretări – nu numai discutabile, dar care era pe cale să ducă discuţia iniţiată de Watson în alte direcţii –, euroobservatorul român Ovidiu Silaghi, în limba maghiară, a rugat-o pe dna Mohacs să mai aibă răbdare câteva ore, până când ministrul de interne Vasile Blaga avea să fie audiat în Comisia LIBE a Parlamentului European (de altfel, din păcate, dna Mohacs nu a venit la întâlnirea cu Blaga).
Dar polemica abia fusese amorsată. Mai mulţi eurodeputaţi au protestat faţă de asemănarea României & Bulgariei cu Spania & Portugalia, iar alţii s-au declarat şi împotriva comparării lor cu vreuna dintre ţările care au aderat la UE în mai 2004. Un coleg baltic chiar a spus – citez fidel – că statul român e unul care-şi atacă propriile minorităţi! (ceea ce m-a forţat să intervin, deşi nu-mi propusesem, replicându-i că ceea ce spune e o glumă proastă).
De unde această convingere privind excepţionalismul românesc? De fapt, este vorba despre un clişeu care se ţine de noi precum umbra. O ţară în care minerii au bătut studenţii, în care românii i-au bătut pe maghiari la Tg. Mureş şi în care (iarăşi) românii au dat foc la sate de romi – acestea fiind trei episoade care au suscitat, pe bună dreptate, interesul Occidentului, şi care au instituit în anii ’90 o legendă nu tocmai fericită în ceea ce ne priveşte. Adevărul contează mai puţin decât imaginea; ceea ce este e mai puţin important decât ceea ce se vede.
Ce vreau să zic este că decizia de admitere a României în UE, fiind una politică, e deja luată şi e puţin probabil că va interveni un accident în stare să invalideze termenul de ianuarie 2007. Dar, chiar şi după aderare, puterea clişeelor în judecarea noastră se va mai face simţită. Dincolo de toate “steguleţele roşii” inventariate de experţii UE, mai există unul – cel mai mare – pe care doar noi, ca români, îl vedem: legendele în privinţa României, stereotipiile legate de noi, clişeele adunate de-a lungul “obsedantului deceniu” trecut.
Nu există un minister care să se poată ocupa de acest “steguleţ”. Nu o putem face decât noi toţi, ca cetăţeni şi ca stat, conducători şi conduşi. Va fi o probă de responsabilitate comună.
Cum slabesti 10 kg in 30 de zile
Este foarte simplu si la indemana orisicui. Si cum inca este vara si vrem sa aratam bine, nu ar strica sa ne punem vointa la incercar Urmatorul regim este recomandat de dieteticieni
Program exercitii – se pierd ( 700-1000 calorii)
-respiratie profunda –20 de ori
-rotirea bratelor inainte si inapoi-30 de ori
-rotirea capului in ambele sensuri, flectarea inainte –inapoi si fata -spate, de cate 30 de ori
-rotirea trunchiului de la stanga la dreapta cu mainile pe solduri- 40-50 de ori
-incordarea , respectiv relaxarea abdomenului- 30 de ori
-cu trunchiul in pozitie orizontala si picioarele ridicate vertical se misca bazinul de la stanga la dreapta- 30 de ori
-aplecarea trunchiului in fata cu picioarele drepte-30 de ori
-flotari, prin sprijinirea mainilor pe varful degetelor de un perete- 30 de ori
-flectarea cat mai ampla a umerilor-30 de ori
-in pozitie sezanda aplecarea trunchiului –20 de ori
-ridicarea calcaiului –30 de ori
-genoflexiuni-20-30 de repetari
-ridicari succesive din sezut pe podea, in picioare, fara sprijin pe maini-20-30 de repetari (la inceput te poti ajuta de o perna pe care sa te asezi)
Program nutritie pentru slabit- 750 de calorii-(10 -15 kg in 30 de zile)
1. luni-lichide
2. marti-.ora8,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
– ora 11,00-200 gr iaurt
– ora 14,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
– ora 17,00-200 gr fructe
– ora 20,00-100 gr branza de vaci proaspata
3. miercuri-lichide
4. joi–. ora 8,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
– ora 11,00-200 gr legume
– ora 14,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
– ora 17,00-200 gr fructe
– ora 20,00-100 gr branza de vaci proaspata
5. vineri –lichide
6. sambata-. ora 8,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
– ora 11,00-200 gr iaurt
– ora 14,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
– ora 17,00-200 gr fructe
– ora 20,00-100 gr branza de vaci proaspata
7. duminica-.8,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
-11,00-200 gr iaurt
-14,00-100 gr carne fiarta ,200 gr salata si 25 gr paine neagra
-17,00-200 gr fructe
-20,00-100 gr branza de vaci proaspata
Toate alimentele se consuma fara sare si condimente.
Fructe : mere, pere, banane, prune, prune uscate, struguri, etc.
Carnea poate fi de porc, vita, pasare sau peste, fara grasime, fiarta sau la gratar.
Lichide :apa plata 2 l (cel putin), se poate bea o jumatate de litru de apa minerala,zeama de la supa de legume fara condimente, compot cu 2 lingurite de zahar.
La orele urmatoare meniul poate varia (poti inlocui un aliment care nu iti place):
ora 11, ora 15, ora 20 fructe, 50g cas, legume, salata.
Exercitiile se vor face in fiecare zi. Nu este bine sa le intrerupi, deoarece vei avea ameteli. Daca rezisti o saptamana, garantat te vei simtii excelent, si vei avea multa energie, pentru ca te vei detoxifia.
Bursa de Valori Bucureşti, din nou sub semnul reticenţei investitorilor
Pe fondul unei uşoare reveniri a indicilor bursieri, valoarea tranzacţiilor a scăzut la 10,5 milioane de euro
După ce, miercuri, a traversat o şedinţă marcată de scăderea pieţelor internaţionale, Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a înregistrat, ieri, o revenire a celor trei indici. Cele mai lichide acţiuni au recuperat, în medie, 0,48%, iar indicele BET – Compozit s-a apreciat cu 0,75%. Investitorii au rămas însă reticenţi pe tot parcursul sesiunii bursiere, ceea ce a determinat scăderea valorii totale a tranzacţiilor la 35,89 milioane de lei (10,58 milioane de euro).
Din cele peste trei puncte procentuale pierdute în şedinţa anterioară, acţiunile celor cinci Societăţi de Investiţii Financiare (SIF) au recuperat, ieri, 1,53%. “Această revenire era de aşteptat. Creşterile din sectorul financiar sunt rezultatul intrării unor ordine de cumpărare, nu foarte mari, însă ceea ce a făcut ca şi aprecierile cotaţiilor să fie modeste”, explică Marcel Murgoci, director de tranzacţionare la Estinvest Focşani.
Acţiunile SIF 5 au înregistrat cea mai mare creştere
În sectorul societăţilor de investiţii, titlurile SIF Oltenia (SIF 5) au avut parte de cea mai mare revenire. Cursul acţiunilor s-a apreciat cu peste trei puncte procentuale, iar ultimul preţ de tranzacţionare a fost, ieri, de 3,0100 lei/titlu. Acţiunile SIF Moldova (SIF 2) au crescut cu 1,92%, până la cotaţia de 2,6500 lei/titlu, iar cele ale SIF Muntenia (SIF 4) – cu 1,16%, până la 1,7500 lei/titlu. “Creşterile au fost moderate, iar volumele de tranzacţionare – în scădere. Cumpărătorii s-au dovedit a fi reticenţi şi nu au luat poziţii serioase în piaţă. De fapt, nici piaţa mondială de capital nu şi-a revenit după cele două şocuri importante resimţite în ultima perioadă”, atrage atenţia Murgoci.
Sectorul bancar a recuperat căderea de ieri
De o revenire consistentă au avut parte titlurile emitenţilor din sectorul bancar. Astfel, după ce au căzut cu peste opt puncte procentuale în şedinţa de miercuri, acţiunile BRD Groupe Societe Generale (BRD) au urcat, ieri, cu 5%. Ultima tranzacţie cu acţiuni BRD a fost încheiată la pragul de 21,0000 lei/titlu. Instituţia de credit s-a clasat, totodată, în topul celor mai lichizi emitenţi, cu un rulaj de aproximativ 7 milioane de lei. Şi acţiunile Băncii Comerciale Carpatica Sibiu (BCC) au revenit la pragul de 0,6000 lei/titlu, după ce, cu o sesiune în urmă, au încheiat la cursul de 0,5750 lei/titlu. În acelaşi sector, acţiunile Băncii Transilvania (TLV) s-au menţinut la cursul de 1,0800 lei/titlu.
“Cele mai importante volume de tranzacţionare au fost obţinute, cu o şedinţă în urmă, de Petrom şi BRD. Deprecierea considerabilă înregistrată de acţiunile BRD a fost contracarată de aprecierea acţiunilor companiei petroliere, iar în şedinţa de astăzi (n.red.:ieri) era de aşteptat o revenire a trendurilor”, explică directorul Estinvest Focşani.
Prin urmare, acţiunile Petrom (SNP) au fost afectate, ieri, de o scădere cu 1,65%, până la preţul de 0,5950 lei/titlu. În schimb, acţiunile Rompetrol Rafinare (RRC) au închis la cursul de 0,0940 lei/titlu, în urcare cu peste un punct procentual.
Vânzările grupului Flamingo, în scădere cu 12,7% în 2006
Tot ieri, Flamingo (FLA) a raportat rezultatele financiare preliminate pentru anul 2006. Grupul a înregistrat anul trecut vânzări în scădere cu 12,7%, la 153,5 milioane euro, iar pierderile s-au ridicat la 15,5 milioane euro, fiind generate de costurile de integrare a Flanco, de cheltuielile de restructurare şi de provizioane. Pentru anul în curs, Flamingo estimează creşterea vânzărilor cu 12,1%, la 172 milioane de euro, şi revenirea pe profit, cu un câştig net de 0,4 milioane de euro. Ultimul preţ de tranzacţionare a titlurilor FLA la Bursă a fost de 0,3750 lei/acţiune, în creştere cu 2,74%.
De ce inseala barbatii?
Barbatii sunt genetic diferiti fata de femei, atat de diferiti incat uneori ni se pare ca am fi facuti fiecare dintr-un cu totul alt aluat. Barbatii, care fac parte dintr-un cuplu, percep total diferit fata de femei, complicatiile ce apar intr-o relatie. Nu sunt putine femeile care au senzatia ca, pentru a mentine o relatie cu un barbat, au nevoie de o rabdare constanta, curaj si munca titanica.
Peste certuri, mai mici sau mai mari, treci, incerci sa spui ca vina iti apartine si tie, mai inchizi ochii, incerci o reconciliere….dar ce faci atunci cand dezechilibrul avanseaza, iar el ajunge sa te insele? Unele femei trec si peste asta, insa traiesc cu aceasta amintite neplacuta toata viata. O femeie inselata intodeauna va spune ca ar fi preferat sa fi fost atentionata de la inceput. Oare asa sa fie? Presupunem sau stim cu siguranta care ar fi motivele ce-i indeamna pe barbati sa-si insele partenerele?
1. Atractia fizica fata de altcineva?
In general, barbatii nu tin piept, cu succes, unei femei ce poseda calitati fizice deosebite. Ce-i drept, unii se multumesc numai sa o priveasca, altii, pur si simplu nu se pot abtine de la a incerca mai mult. Facand asta, deseori se arunca intr-un joc periculos, cazand prada atractiei fizice, cu riscul de a pierde o relatie de lunga durata sau, mai grav, o familie. Cand vine vorba de o femeie frumoasa, barbatilor le este foarte usor sa insele, gandidu-se la aceasta ca la o „mica placere nevinovata” sau ca la o reconfirmare a abilitatilor de cuceritor. Sigur, am pledat aici pentru cazul femeilor frumoase care atrag barbatii aproape neconditionat, dar evident, frumusetea nu este singurul criteriu. Orice femeie se poate constitui in punctul vulnerabil al unui barbat, indiferent de aspectul sau.
2. Nu mai suporta cicalelile?
Satui de certuri si replici taioase, pe care le aruncam ori de cate ori avem ocazia, barbatii prefera sa isi gaseasca linistea in alta parte. Si unde e mai bine decat in bratele unei alte femei, care ii ofera, pe langa placeri netraite de mai mult timp, o liniste constanta. Barbatii urasc certurile si cauta tot felul de refugii, descoperind, cu usurinta, intelegerea mult dorita, seara tarziu, lucrand peste program cu o colega sau discutand cu o fosta prietena. Daca aceste discutii si compania femeii respective ii confera liniste si confort, treptat, orele petrecute impreuna se vor inmulti. De aici si pana la a te insela,nu este decat un pas. Asadar, a fii mai diplomata si a inchide ochii din cand in cand, poate fi secretul unei relatii lungi si frumoase.
3. Nu esti mereu langa el?
Ca sa multumesti un barbat, trebuie sa indeplinesti multe conditii, iar cariera ta de succes nu se regaseste printre ele: putin timp liber, deplasari, mintea ocupata constant cu probleme de serviciu……unde ar mai avea loc si el? Barbatilor nu le place singuratatea si fac fata destul de greu provocarilor care se ivesc exact in momentele cand se simt vulnerabili, cand au nevoie de multa atentie. Chiar daca la inceput relatia parea una desavarsita, in care cei doi isi planificau activitatile asa cum vroiau, pe parcurs, lipsa timpului petrecut impreuna incepe sa deterioreze relatia. Pentru el, dupa-amiezele petrecute cu prietenii sau jucand rolul de gospodina in casa, au devenit plictisitoare asa ca, inlocuirea acestora cu alte activitati petrecute intr-o companie feminina, mult mai agreabila, s-a facut pe nesimtite. Atentia dupa care tanjeau le este acum la indemana, iar scuza este cat se poate de simpla: nu vreau sa stau singur, sa astept la nesfarsit! Deci, nimeni nu este de neinlocuit!
4. Orgoliul masculin i-a fost ranit?
Un simplu zambet din partea unui prieten sau coleg de-al tau, replici sau gesturi din partea acestora, pe care partenerul tau sa le interpreteze gresit, sunt doar cateva motive sa-i raneasca orgoliul. Barbatii nu suporta sa fie pusi in inferioritate, sub nicio forma. Ca drept „rasplata”, pentru a-si demonstra lor insisi ca inca isi pot exercita atractia asupra femeilor, nu vor ezita sa se lanseze intr-o aventura extraconjugala!
N-as putea afirma ca toti barbatii inseala, dar pot spune ca, in anumite momente, granita dintre a insela si a nu insela este atat de fragila, inca se poate rupe oricand, din pacate.
