“Întâi ianuarie înseamnă mai rău decât acuma!”

septembrie 14, 2006

Silviu Brucan îşi revine, încet-încet, după intervenţia chirurgicală pe care a suferit-o la Spitalul Universitar, pentru protezarea aortei abdominale. Pacientul a făcut, luni, primii paşi prin salon, iar marţi a consumat, puţin, este drept, din mâncarea de spital.

Medicii care îl îngrijesc la Terapie Intensivă s-au arătat optimişti în ce priveşte evoluţia şi recuperarea sa, iar asistentele ne-au confirmat că, de câteva zile, citeşte în fiecare dimineaţă presa, solicitând să nu lipsească dintre ziare Adevărul, cu care îşi începe lectura. De aceea, i-am solicitat un scurt interviu, primul după operaţia efectuată de dr. Horia Mureşan. Dl. Brucan a acceptat, refuzând însă publicarea fotografiei, la insistenţele ginerelui său, care îl veghea la spital şi care crede că astfel i s-ar afecta imaginea de om activ.
– Putem spune că viaţa începe la 90 de ani?
– Putem spune că viaţa începe din nou la 90 de ani!
– Sunteţi supărat că nu s-a împlinit profeţia?
– Eu când am spus, pe 20 septembrie 1990, că românii au nevoie de douăzeci de ani ca să ajungă din urmă democraţiile, toată lumea mă înjura. Nimeni, atuncea, nu mi-a luat apărarea. Nu doar că m-au contrazis, dar m-au şi dat în judecată că am jignit poporul român. Iar acum, toţi cei care mă înjurau spun că am fost prea optimist.
– 1 ianuarie 2007 este cu trei ani mai devreme decât aţi prognozat! Nu înseamnă că am terminat ucenicia?
– Nu! Întâi ianuarie, după părerea mea, înseamnă mai rău decât acuma. O să treacă ani de zile până o să simţim o îmbunătăţire.
– Citiţi ziare?
– Da.
– Cu ce începeţi revista presei?
– Nu fac publicitate gratuită!
– Vă întoarceţi la Pro Tv?
– Nu ştiu După ce ies de aici, da.
– Adevărul a început publicarea dosarelor de cadre ale Scânteii. Este o iniţiativă bună sau rea?
– Nu cred că mai sunt de actualitate.
– Când aţi fi de acord cu o discuţie mai amplă pe această temă?
– Peste o săptămână.
– Ce părere aveţi de spital?
– Foarte bună.
– Criticile aduse sistemului sanitar nu sunt justificate?
– Greu de spus. Este o perioadă de reaşezare.
– Nu v-aţi gândit la tratamentul în străinătate?
– Nu, pentru că asta a fost natura bolii.
– Mulţumim şi vă aşteptăm la lucru.
– Bine.

Întâi ianuarie înseamnă mai rău decât acuma!

septembrie 14, 2006

Silviu Brucan îşi revine, încet-încet, după intervenţia chirurgicală pe care a suferit-o la Spitalul Universitar, pentru protezarea aortei abdominale. Pacientul a făcut, luni, primii paşi prin salon, iar marţi a consumat, puţin, este drept, din mâncarea de spital. Medicii care îl îngrijesc la Terapie Intensivă s-au arătat optimişti în ce priveşte evoluţia şi recuperarea sa, iar asistentele ne-au confirmat că, de câteva zile, citeşte în fiecare dimineaţă presa, solicitând să nu lipsească dintre ziare Adevărul, cu care îşi începe lectura. De aceea, i-am solicitat un scurt interviu, primul după operaţia efectuată de dr. Horia Mureşan. Dl. Brucan a acceptat, refuzând însă publicarea fotografiei, la insistenţele ginerelui său, care îl veghea la spital şi care crede că astfel i s-ar afecta imaginea de om activ.
– Putem spune că viaţa începe la 90 de ani?
– Putem spune că viaţa începe din nou la 90 de ani!
– Sunteţi supărat că nu s-a împlinit profeţia?
– Eu când am spus, pe 20 septembrie 1990, că românii au nevoie de douăzeci de ani ca să ajungă din urmă democraţiile, toată lumea mă înjura. Nimeni, atuncea, nu mi-a luat apărarea. Nu doar că m-au contrazis, dar m-au şi dat în judecată că am jignit poporul român. Iar acum, toţi cei care mă înjurau spun că am fost prea optimist.
– 1 ianuarie 2007 este cu trei ani mai devreme decât aţi prognozat! Nu înseamnă că am terminat ucenicia?
– Nu! Întâi ianuarie, după părerea mea, înseamnă mai rău decât acuma. O să treacă ani de zile până o să simţim o îmbunătăţire.
– Citiţi ziare?
– Da.
– Cu ce începeţi revista presei?
– Nu fac publicitate gratuită!
– Vă întoarceţi la Pro Tv?
– Nu ştiu După ce ies de aici, da.
– Adevărul a început publicarea dosarelor de cadre ale Scânteii. Este o iniţiativă bună sau rea?
– Nu cred că mai sunt de actualitate.
– Când aţi fi de acord cu o discuţie mai amplă pe această temă?
– Peste o săptămână.
– Ce părere aveţi de spital?
– Foarte bună.
– Criticile aduse sistemului sanitar nu sunt justificate?
– Greu de spus. Este o perioadă de reaşezare.
– Nu v-aţi gândit la tratamentul în străinătate?
– Nu, pentru că asta a fost natura bolii.
– Mulţumim şi vă aşteptăm la lucru.
– Bine.

Filmul românesc aruncă mănuşa Hollywoodului

august 26, 2006

În prima parte a acestui an ne-am convins. Cu excepţia lungmetrajului “Legături bolnăvicioase” al lui Tudor Giurgiu, care a reuşit să strângă în cinematografe aproximativ 22.000 de oameni, niciun film autohton nu a avut lipici la calitate. Mult-aşteptatele premiere “Păcală se întoarce”, de Geo Saizescu, şi “Azucena”, de Mircea Mureşan, nu s-au bucurat de aprecieri din partea criticilor, dar nici de prea mulţi spectatori.

Tot neobservate au trecut şi mediumetrajele “Tertium non datur”, de Lucian Pintilie, şi “Visul lui Liviu”, de Corneliu Porumboiu. Să nu o mai lungim cu eşecurile primăvară-vară şi să vorbim despre premierele româneşti ale toamnei, care se anunţă bogată cu filme unul şi unul. “Margo”, în regia lui Ioan Cărmăzan, care s-a lăsat şi el aşteptat, va sparge gheaţa pe 1 septembrie. Rămâne de văzut dacă povestea unei fete forţate de tatăl ei să se prostitueze (în interpretarea Cristinei Cioran) va fi pe gustul nostru.

După cum s-a observat din încasări, preamăritul public şi-a schimbat preferinţele, orientându-se tot mai mult spre generaţia tinerilor regizori, care ne-a reprezentat onorabil la festivalurile internaţionale de la Berlin, Cannes sau Locarno. Mănuşa va fi aruncată pe 15 septembrie când va începe adevărata bătălie între “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, de Cătălin Mitulescu (15 septembrie) – premiul pentru interpretare feminină la secţiunea Un Certain Regard la Cannes, acordat actriţei Dorotheea Petre, “A fost sau n-a fost?”, de Corneliu Porumboiu (29 septembrie) – trofeul Camera d’Or pentru debut şi premiul Label Europa Cinema tot la Cannes, şi “Hârtia va fi albastră”, de Radu Muntean (13 octombrie).

Va reuşi vreunul dintre aceste filme, aplaudate în afara ţării, să depăşească recordul de anul trecut al lui Cristi Puiu, cu “Moartea domnului Lăzărescu”, care a fermecat 28.535 de spectatori? În două săptămâni, puteţi începe pariurile. Multipremiatele pelicule româneşti sunt la concurenţă cu lungmetrajul “Lacrimi de iubire”, deznodământul telenovelei care a înregistrat o audienţă fantastică. Pregătiţi batistele pentru 20 octombrie. Al doilea lungmetraj al grupului umoristic “Vacanţa Mare”, “Trei fraţi de belea”, va intra şi el în lupta pentru locul întâi în box-office, începând din 10 noiembrie. Aşadar, o toamnă pestriţă la categoria film românesc, o posibilă alternativă la cinematograful american, care îşi cam repetă subiectele.

BISERICA REFORMATÅ (CALVINA)

iunie 19, 2006

Biserica Reformată este cunoscută şi sub denumirea de Biserica Calvină. A rezultat în urma Reformei protestante începute în secolul al XVI-lea de Martin Luther şi continuată de Jean Calvin (1509-1564). Preot catolic francez, care a aderat mai întâi la protestantismul luteran, Calvin a dus mai departe ideile lui Luther. Învăţătura de credinţă a calvinismului a fost concentrată şi sistematizată în două documente de bază: “Catehismul de la Heidelberg” (1563) şi “A doua confesiune helvetică”(1566).

Mişcarea reformată a apărut pe teritoriul de astăzi al României în prima jumătate a secolului al XVI-lea, făcând adepţi printre credincioşii catolici de naţionalitate maghiară din Transilvania. Pătrunderea ideilor Reformei în Transilvania a fost favorizată de înfrângerea de către Imperiul Otoman a Ungariei în bătălia de la Mohacs (1526), în urma căreia Transilvania va deveni principat autonom sub suzeranitate otomană, iar catolicismul nu va mai fi protejat oficial de autorităţile de stat. Pătrunderea învăţăturii reformate a fost facilitată de posibilitatea predicării Evangheliei în limba maternă, ceea ce, la vremea respectivă, Biserica Romano-Catolică nu îngăduia (liturghia fiind în limba latină).

O treime din ungurii din România sunt protestanţi
Ne-am întâlnit pentru Adevărul cu preotul paroh Zsold Béla, de la Biserica Reformată Calvină “Calvineum” din Bucureşti. Am avut cu acesta o discuţie despre istoricul şi problemele actuale din viaţa Bisericii Calvine. Preotul Béla are 47 de ani, a absolvit Institutul Teologic Protestant din Cluj. După ce a fost preot paroh în câteva sate din Ardeal, începând din anul 2002 a venit în Bucureşti. Astăzi, o treime din ungurii din România sunt protestanţi, iar în Ungaria, chiar jumătate. De asemenea, jumătate din olandezi sunt reformaţi – după cum pot fi găsiţi şi în alte ţări nord-europene. Biserica Reformată a fost recunoscută oficial în anul 1564 de principele Transilvaniei Ioan Sigismund. Sinoadele din 1564 şi 1567 au pus bazele organizatorice ale calvinismului din Transilvania. Între 1570 şi 1580 se înfiinţează Episcopia Reformată din Ardeal.

Dezvoltarea calvinismului a determinat puternice conflicte cu catolicismul maghiar. În 1566, călugării şi preoţii catolici au fost alungaţi din Transilvania, calvinismul beneficiind de sprijinul, inclusiv militar, al principilor calvini. Totuşi, în anul 1572, se acordă din nou libertate de manifestare catolicismului. Astfel că acesta a supravieţuit şi a început să se refacă în zonele Ciuc, Sf. Gheorghe, Odorhei, Trei Scaune. După ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, se recunosc şi întăresc drepturile Bisericii Catolice, iar reformaţii au fost obligaţi să restituie catolicilor unele lăcaşuri de cult.

Biserica Reformată din România numără în prezent 698.550 credincioşi, în marea majoritate maghiari, organizaţi în două eparhii (Cluj şi Oradea), cu circa 1.000 lăcaşuri de cult în care slujesc 750 preoţi. Biserica dispune de 780 parohii şi 140 filii. În Bucureşti, ne spune preotul paroh Zsold Béla, mai sunt doar aproximativ 1.000 de reformaţi înregistraţi, majoritatea fiind în Ardeal. El consideră că, “din cauza ortodoxiei, Reforma nu a reuşit să pătrundă între români”. În Biserica “Calvineum” din Bucureşti se slujeşte în limba maghiară. “Dacă eu mă apuc să ţin şi slujbe în limba română, o să zică cineva că fac prozelitism” – ne spune părintele. Cea mai firească apropiere a calvinilor este cea cu luteranii – fapt pentru care, în fiecare an, sărbătoresc în Bucureşti “Ziua Reformei” împreună, alternativ, când în biserica unora, când în biserica celorlalţi.

Jumătatea de an, cu sărbători şi jumătatea fără sărbători
În Biserica Reformată, la slujbe, cântă toată lumea. Reformaţii sărbătoresc Paştele odată cu catolicii. Împărtăşania este primită doar de şapte ori pe an. Anul liturgic se împarte în jumătatea fără sărbători şi jumătatea cu sărbători. Anul liturgic începe în prima duminică, numită “a Adventului” (care se situează calendaristic cu patru duminici înainte de Crăciun). Cele cinci sărbători religioase delimitează prima jumătate a anului, cea “cu sărbători”. Urmează o a doua jumătate, cea “fără sărbători (religioase)”. În această a doua jumătate, mai sunt celebrate aşa numitele “sărbători inventate”: sărbătoarea pâinii (ultima duminică din august, care este o sărbătoare agrară, de încheiere a recoltei grâului) şi ziua Reformei, pe 31 octombrie. Liturghia într-o Biserică Reformată nu durează mai mult de o oră şi ceva. În timpul liturghiei se citeşte din cuvântul Apostolilor, se fac câteva rugăciuni în comun (printre care şi “Rugăciunea lui Calvin”), se cântă.

Predica şi binecuvântarea sunt intercalate de un moment special în care fiecare donează – atât cât poate – bani pentru nevoile comunităţii şi ajutorarea nevoiaşilor. De Paşte nu se face slujbă de noapte. Slujba începe în duminica Paştelui, la ora 10. În fiecare zi de marţi, în biserica din Bucureşti se fac ore de studiu biblic. Tinerii însă nu prea vin decât atunci când sunt mai mici. Preotul ne spune cu umor: “Dacă este sesiune, toţi studenţii vin la biserică şi se roagă mai mult, dar uită repede de biserică, după sesiune”… Spre nemulţumirea preotului, acesta constată că anul trecut a săvârşit ceremonia a doar trei căsătorii. În schimb, a avut 30 de înmormântări. Tinerii îşi botează copiii mai ales în provincie, la părinţi, dacă nu sunt din Bucureşti. Obiceiul este ca reformaţii să rostească în momentul căsătoriei un legământ, ceea ce presupune a întări legătura dintre miri. Preoţii reformaţi sunt căsătoriţi, dar nu au mai mult de doi-trei copii.

Dacă este să evaluăm din perspectiva libertăţii religioase, în perioada comunistă, maghiarii din România au dus-o mai bine decât cei din Ungaria: “În Ungaria, ştiu sigur că şi botezul, şi cununia se făceau mult mai greu sub comunism în comparaţie cu România”, ne spune preotul Zsold Béla.Spiritul comunitar este întreţinut la reformaţi prin vizitele pe care preotul le face în casa fiecărei familii. În satele transilvane, acest obicei este întreţinut firesc, anual, moment de discuţii apropiate cu cel care-i păstoreşte. Din păcate, astăzi, în Ardeal, există şi sate cu foarte puţini reformaţi – datorită exodului spre Europa de Vest. Este cunoscut un sat în care nu mai sunt decât trei femei care aparţin de reformaţi…În a doua duminică din luna mai, reformaţii sărbătoresc “Ziua mamei”. Îl întrebăm pe părinte dacă nu cumva este un substitut pentru faptul că protestantismul a refuzat cultul Fecioarei Maria. Preotul Zsold Béla ne spune că această sărbătoare nu are nici o legătură cu cultul Fecioarei, ci este un moment în care este subliniat rolul mamei în familie. Se rostesc poezii şi se cântă.
P.S. Pentru redactarea acestei pagini ne-am folosit de informaţiile existente pe site-ul special al Secretariatului de Stat pentru Culte (www.culte.ro) şi de materialul semnat de Radu Cerghizan, material pus la dispoziţie de interlocutorul nostru.

Calvinii au doar cinci sărbători religioase: 1. Adventul
2. Crăciunul
3. Intrarea în postul Paştelui
4. Paştele
5. Rusaliile

Din punct de vedere administrativ laicii au un rol însemnat pentru conducerea Bisericii Calvine. Există două Episcopii, una cu sediul la Cluj-Napoca şi alta cu sediul la Oradea. Episcopul acesteia din urmă este Laszlo Tökes.

“Din perspectiva libertăţii religioase, în perioada comunistă, maghiarii din România au dus-o mai bine decât cei din Ungaria”
Preotul Zsold Bela

După ’89 au fost hirotonite şi în România peste 20 de femei reformate…
Cultele protestante sunt confesiuni creştine desprinse din catolicism în prima jumătate a sec. al XVI-lea prin mişcarea Reformei, declanşată de Martin Luther. În România, protestantismul înglobează Biserica Luterană (evanghelică), Biserica Reformată (calviniştii şi zwinglienii), Biserica Anglicană, Cultul Unitarian.
Din punct de vedere doctrinar, protestantismul se concentrează în cele patru principii ale Reformei:
• “Sola Scriptura” (Biblia este unicul izvor autentic al revelaţiei divine)
• “Sola Fide” (mântuirea se câştigă numai în urma credinţei)
• “Sola Graţia” (nu meritele omului, ci numai harul divin îl salvează pe om în veşnicie)
• “Solus Christus” (numai Hristos este mijlocitorul dintre Dumnezeu şi oameni).
Protestantismul a simplificat ritualul, a fost eliminat cultul Fecioarei Maria şi al sfinţilor, s-a înlăturat venerarea icoanelor, s-a renunţat (în general) la post, iar tainele au fost reduse numai la două: botezul şi împărtăşania.Organizatoric, protestantismul a înlăturat primatul papal, ierarhia tradiţională, celibatul preoţilor şi monahismul şi a acordat laicilor un rol important în Biserică. În ultimele decenii, cultele protestante, inclusiv unele din ţara noastră, au acceptat hirotonia femeilor. Reformaţii au hirotonit după ’89 peste 20 de femei. Unele biserici protestante au promovat femeile şi în funcţia de episcop…

BISERICA ARMEANÅ

iunie 19, 2006

Biserica Armeană este o biserică apostolică, întrucât tradiţia spune că primii creştini care au păşit pe pământul armean au fost Apostolii Bartolomeu şi Tadeu. Aceştia sunt numiţi “primii luminători ai Armeniei”. Despre Tadeu se spune că a plecat spre Armenia în anul 34 d.H., ducând acolo lancea cu care a fost străpuns Hristos, aceasta regăsindu-se astăzi la muzeul catedralei armene din Ecimiadzin. Popor situat iniţial în ţinutul dintre Munţii Caucaz, Marea Caspică şi Marea Neagră, armenii dovedesc cu mândrie că au fost primul stat declarat creştin, în anul 301 d.H., prin regele Tiridates, convertit de eroul legendar al Armeniei, Sf. Grigore Luminătorul.

Un catolicos al armenilor a fost român
Întrucât statul armean nu a rămas unitar multă vreme (începând din 370 d.H. şi-a pierdut independenţa), armenii au fost nevoiţi să emigreze în toată lumea, ajungând şi pe teritoriile româneşti. Primele dovezi ale prezenţei armene pe pământ românesc sunt din anul 946 d.H., la Cetatea Albă.
Fiind una dintre cele mai vechi naţionalităţi conlocuitoare, un fapt important se întâmplă în anul 1408, când Alexandru cel Bun emite un hrisov prin care permite fondarea unei episcopii armene în oraşul Suceava.
Astăzi, centru religios al armenilor este la Ecimiadzin. Datorită faptului că diferenţele faţă de credinţa creştin-ortodoxă sunt minime, relaţia cu aceasta din urmă este foarte bună.
Pentru a înţelege mai bine specificul creştinismului armean, am stat de vorbă, pentru Adevărul, cu preotul Paul Ezras Bogdan de la sediul central din Bucureşti, acesta fiind şi vicar eparhial. Într-o discuţie agreabilă, am aflat de la acesta amănunte ale unei fascinante istorii bimilenare. De loc din Târgu Ocna (Bacău), Pr. Paul Bogdan a terminat teologia la Ierusalim într-unul dintre puţinele institute existente în lume. Contrar opiniei că Biserica Armeană ar fi o biserică naţională, la facultate, Pr. Bogdan a avut şi un coleg nearmean. Pentru a putea parcurge cursurile, Pr. Bogdan a fost pentru câteva luni în Armenia şi şi-a perfecţionat limba.
Patriarhul Suprem al armenilor de pretutindeni se numeşte Catolicos (universal). Puţină lume ştie că acela care a condus timp de câteva decenii în secolul trecut Biserica Armeană (între 1955 şi 1994) era un armean născut în Bucureşti (România): Patriarhul Suprem şi Catolicos Vasken I.
Actualmente, limba în care se slujeşte în toată lumea, inclusiv în România, este limba armeană literară veche. Recunoscut de statul român în 1928, cultul armean îşi înfiinţează propria eparhie după câţiva ani. Această eparhie stă sub autoritatea dogmatică şi canonică din Ecimiadzin (Armenia), dar are şi un grad de autonomie conform legislaţiei româneşti. Episcopia armeană este condusă de un Arhiepiscop, iar organul colectiv de conducere este Congresul Eparhial.
De-a lungul istoriei, armenii aşezaţi în Transilvania, încă din sec. al XI-lea, s-au unit cu Biserica Catolică. În România sunt doar câţiva preoţi şi comunităţi întrucât, după război, numărul armenilor a scăzut dramatic. La nivel internaţional, numărul armenilor este, ne spune Pr. Bogdan, în jurul a opt milioane, dintre care doar trei milioane mai sunt astăzi în Armenia. Migraţiile către România s-au produs în mai multe valuri, ultimele producându-se la sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului XX (aceştia poartă numele terminate în “ian”, precum Vosganian şi provin, în general, din Turcia).
Una dintre comunităţile cele mai solide de armeni se găseşte în SUA, în special în zona oraşului Los Angeles. O vorbă care circulă printre armeni spune că “armenii deştepţi sunt astăzi în America”.
Fiind un popor care, tradiţional, s-a ocupat de mici afaceri de familie, de comerţ şi de prelucrarea bijuteriilor, armenii din România au reuşit să plece în două valuri de emigraţii organizate de comunişti. Unii s-au repatriat chiar ajungând (după secole), din nou, în Armenia. Am aflat astfel că există în Armenia o comunitate de armeni care provin din România. Relaţiile dintre cele două popoare au fost totdeauna excelente, în pofida faptului că zugravii de la Mănăstirea Voroneţ i-au pictat pe armeni în iad, alături de turci. O altă comunitate mult mai mare se află însă în Bulgaria (aprox. 40.000). Cele mai importante comunităţi de armeni pe pământ românesc au rămas în Bucureşti şi Constanţa.

Una dintre cele mai vechi traduceri ale Bibliei
O foarte interesantă poveste am aflat în legătură cu explicaţia existenţei uneia dintre cele mai vechi traduceri ale Bibliei. Deoarece, din motive politice, armenii secolului al V-lea erau obligaţi să facă slujba în limba greacă, aceasta era tradusă simultan de un grup de “traducători ai liturghiei”. Erau oameni şcoliţi în Cezareea care, la un moment dat, au recurs la elaborarea unui alfabet propriu. La scurt timp, aceştia au tradus Biblia şi alte cărţi importante, rezultând una dintre cele mai bune traduceri. Chiar dacă la ora aceasta nu s-au păstrat originale, ci transcrieri, rezultatul a fost remarcabil.
Viaţa monahală avea, în mod tradiţional pentru armeni, un anume specific: nu oricine era destinat să devină călugăr, ci numai cei proveniţi din mediile înstărite. Aceştia aveau misiunea specială de a scrie, de a studia în folosul comunităţii, toţi călugării armeni fiind totodată şi preoţi. În România s-au păstrat două mănăstiri care au aparţinut armenilor, în Suceava: Mănăstirea Zamca şi Mănăstirea Hacigadar. Actualmente, mai există în lume foarte puţini călugări armeni, o comunitate fiind cea de la Ierusalim care slujeşte la locurile sfinte alături de celelalte confesiuni. Din păcate, ne spune Pr. Bogdan, viaţa monahală armeană a pierdut reflexele isihiei.

Armenii au dat foarte multe personalităţi de seamă pentru istoria României: Ioan Vodă cel Cumplit (numit şi Ioan Vodă Armeanul), Manuc Bei (cel care a construit Hanul bucureştean ce-i poartă numele), Dumitru Avakian, Ana Aslan, ştefan Agopian, Bedros Horasangian, David Ohanesian.

Un episod interesant este cel legat de neparticiparea armenilor la Sinodul Ecumenic de la Calcedon, din 451, armenii fiind în război cu perşii. Pr. Bogdan spune că nu ar fi decât o diferenţă de nuanţă şi de exprimare, aceia care susţin că Hristos are o natură duală: “Dumnezeu adevărat şi om adevărat” (credinţa creştin-ortodoxă de după Calcedon) şi opinia împărtăşită de armeni sau copţi, anume că “Una este natura lui Hristos: Dumnezeu adevărat şi om adevărat” (numiţi monofiziţi). Neparticiparea la Sinodul de la Calcedon a fost din motive politice, iar prima schismă din Biserica Creştină tot astfel s-a produs, ca un act de frondă al armenilor şi copţilor faţă de Bizanţ. De aici au decurs alte câteva consecinţe de ordin ritualic: armenii folosesc un singur tip de liturghie, au un pasaj din crez specific, utilizează în taina împărtăşaniei exclusiv pâine nedospită şi vin neîndoit cu apă. În plus, vestimentaţia are câteva caracteristici proprii, parte de influenţă catolică.

“Două monumente se disting prin formele lor graţioase, armonice şi de o frumuseţe superioară, unul în Muntenia, Mănăstirea Curtea de Argeş, şi altul în Moldova, Biserica Trei Ierarhi. Cu toate că posterioară de mai bine de o sută de ani catedralei de la Argeş, ea prezintă în general acelaşi caracter şi este produsul aceleiaşi şcoli, care pare să fie şcoala bizantino-armeană, având în vedere că multe din motivele acestor două biserici au fost găsite la monumentele Armeniei”
A.D. Xenopol

Gigi Becali, huiduit la Ziua aromânilor

mai 25, 2006

Comunitatea aromânilor nu s-a arătat bucuroasă de prezenţa lui Gigi Becali la manifestările organizate cu ocazia Zilei naţionale. Între organizatori şi omul de afaceri a izbucnit conflictul, patronul Stelei părăsind sala în fluierături şi huiduieli. Gigi Becali n-a fost invitat la Sala Palatului, la manifestările prilejuite de Ziua naţională a aromânilor.

Organizatorii zic că au adresat invitaţii doar membrilor Comunităţii aromâne, organizaţie din care Becali nu face parte, şi reprezentanţilor unor partide parlamentare. Acţionând conform străvechiului adagiu “dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, Gigi Becali şi-a făcut apariţia pe nepusă masă la Sala Palatului, reuşind să tulbure lucrările reuniunii. A avut parte la intrarea în sală şi de aplauze, şi de fluierături, iar apoi, preţ de mai multe minute, s-a aflat în centrul atenţiei televiziunilor şi fotoreporterilor. În cele din urmă, liderul PNG şi-a găsit loc pe un scaun din primul rând şi a asistat cuminte la ceea ce se petrecea pe scena Sălii Palatului, unde liderii comunităţii citeau rezoluţia adunării. Se pare că ceva l-a enervat apoi pe Gigi Becali, unii zic că supărarea ar fi iscat-o faptul că se vorbea doar în aromână, şi el a decis să plece.

S-au auzit şi apostrofări, apoi huiduieli. Gigi Becali a ieşit pe hol, unde a avut parte de o mulţime de curioşi, fiind gratulat cu strigăte precum “Parvenitule”, “Mitocanule”. Becali a coborât în grabă scările. La ieşire, a avut parte însă de clipe mai senine. Un grup de copii, fani ai Stelei, l-au apaudat şi i-au cerut autografe. Patronul s-a îmbarcat apoi în Maybach şi s-a făcut nevăzut.

Aromânii cer să fie recunoscuţi ca minoritate naţională
Ziua naţională a aromânilor – marcată, ieri, pentru a şaptea oară – s-a dorit un semnal al forţei şi solidarităţii Comunităţii aromâne din România. Documentele adunării – un manifest şi o rezoluţie – au solicitat soluţionarea cererii de a se acorda aromânilor statutul juridic de minoritate naţională. “De ce nu vor să ne audă? Până când”, s-a scris în manifest. “De azi, vocea noastră se ridică şi toţi vor auzi că existăm”. A urmat un marş, pe traseul Sala Palatului-Piaţa Victoriei, documentele cu revendicările aromânilor fiind depuse la guvern.

Bursa, în cădere liberă

mai 25, 2006

Sedinţele de tranzacţionare ale Bursei de Valori Bucureşti din ultimele zile s-au încheiat cu scăderi drastice de preţuri la cele mai lichide acţiuni. Pentru prima oară în 2006, valoarea portofoliilor de acţiuni la “vedetele” Bursei a fost mai mică sau cel mult egală cu cea de la începutul anului: SIF-urile s-au tranzacţionat, ieri, la preţuri cu 19% mai mici decât în primele zile din ianuarie, iar titlurile din componenţa BET (reprezentând cele mai intens tranzacţionate titluri) au înregistrat o creştere medie de numai 0,44%.

Toţi indicii Bursei au “înroşit” graficele, mai ales în urma tranzacţiilor de ieri, cu corecţii de la -5,37% până la -7,06%. Brokerii şi analiştii pieţei de capital explică fenomenul prin faptul că marile fonduri de investiţii şi-au reorientat plasamentele de pe bursele din estul Europei către piaţa americană, datorită creşterii dobânzii de referinţă a rezervei federale la 5%.
Operatorii se aşteaptă însă ca, în următoarea perioadă, Bursa să revină pe un trend ascendent. Tot ieri, un grup de iniţiativă a depus o petiţie prin care invită brokerii să facă grevă, acţiunea de protest urmând să aibă loc vineri, 26 mai.
Amănunte în pag. Finante

Americanii nu-i mai vor pe mexicani

mai 17, 2006

Din Congres aplaudă ideea folosirii Gărzii Naţionale pentru a întări securitatea graniţei de sud a SUA, principala cale de pătrundere a imigranţilor ilegali. “Este o idee mai mult decât bine-venită pentru a asigura protecţia familiilor noastre şi a ne apăra frontierele”, a declarat speakerul Camerei Reprezentanţilor, Dennis Hastert. De altfel, în decembrie trecut, membrii republicani din Camera Reprezentanţilor au introdus un proiect legislativ care prevede ridicarea unui zid de protecţie de-a lungul unei treimi a frontierei cu Mexicul.

Ca urmare, pe adresa unor membri ai Congresului continuă să sosească… cărămizi, frumos împachetate, însoţite de textul: “Dacă nu ştiţi cum să construiţi zidul atât de necesar vă ajutăm noi”. Nu toţi republicanii sunt însă de acord cu militarizarea frontierei. “Nu e rolul militarilor să se ocupe cu paza graniţei”, a atras atenţia senatorul Chuck Hagel, în vreme ce guvernatorul statului California, Arnold Schwarzenegger, şi-a exprimat îndoiala asupra oportunităţii trimiterii trupelor Gărzii Naţionale, pe care a apreciat-o ca o soluţie temporară, “aidoma aplicării unui bandaj provizoriu pe o rană”.

Cât despre Partidul Democrat, de opoziţie, acesta se împotriveşte categoric ideii, subliniind, cum a făcut-o senatorul Edward Kennedy, că efectivele Gărzii Naţionale au ajuns deja la punctul critic, ca urmare a solicitărilor repetate pe teatrele de luptă din Irak şi Afganistan. Oricum, prezenţa celor peste 11 milioane muncitori clandestini, jumătate din ei de origine mexicană, constituie o problemă urgentă pentru autorităţile americane. Expulzarea acestora ar fi o soluţie nerealistă, dar nici sporirea fără limită a imigraţiei ilegale nu poate fi luată în calcul.

TVA-ul – cu steguleţ roşu, inflaţia – cu galben

mai 9, 2006

După ce s-a vorbit de steguleţele roşii pe care Comisia Europeană le-a aşezat pe agricultură, mediu, corupţie, securizarea frontierelor, au început să apară în discuţie şi cele de la finanţe. Deşi ministrul Sebastian Vlădescu s-a arătat relaxat şi a declarat că nu se aşteaptă la steguleţe roşii pe finanţe la raportul Comisiei Europene din mai, chiar preşedintele Băsescu a atras atenţia că lucrurile nu stau chiar aşa de senin şi că avem întârzieri în problema sistemului de monitorizare şi plată a TVA, un sistem care trebuie să fie gata din prima zi a integrării.

Îngrijorări apar şi din cauza întârzierilor în elaborarea Codului Fiscal, a dificultăţilor de a creşte ponderea veniturilor bugetare în PIB, în condiţiile în care România va avea de plată o contribuţie la bugetul european de 1,2% din PIB, plus de cofinanţat fondurile europene, ceea ce necesită încă pe-atât venituri.

Mihai Tănăsescu, deputat PSD, spune că steguleţul roşu pe finanţe e o îmbinare de două elemente: “incapacitatea guvernului de a-şi moderniza rapid baza de TVA şi politica guvernamentală în domeniu, care cuprinde inflaţia, politica bugetară, pierderile la buget prin cota unică, Codul Fiscal neelaborat încă, instabilitatea fiscală”. Fostul ministru de finanţe consideră că problemele se vor accentua după intrarea României în UE, chiar dacă raportul Comisiei din mai va fi moderat: “Vom avea probleme în atingerea elementelor de convergenţă reală – inflaţia, deficitul bugetar, ponderea datoriei publice în PIB”.

Tinta de Inflaţie, atinsă cu un an întârziere
Tănăsescu consideră că principalul e legat de inflaţie. “Vom avea un minus foarte mare la rata inflaţiei, pentru că vom avea o rată mult superioară celorlalte ţări”. Fostul ministru de finanţe consideră că ţinta de inflaţie de 4% pentru 2007 nu va putea fi atinsă decât cu întârziere de un an, în 2008, în timp ce anul viitor inflaţia s-ar putea situa la 6- 6,5%. Iar deciziile guvernului de majorare a deficitului bugetar de la 0,5 la 0,9% din PIB nu ajută BNR în stăpânirea inflaţiei. Tănăsescu prognozează derapaje economice majore în 2007, legate în primul rând de inflaţie, dar şi de creşterea accelerată a deficitului bugetar. Daniel Dăianu, analist economic, şi el fost ministru de finanţe, consideră că ponderea scăzută a veniturilor bugetare în PIB pune probleme legate de cofinanţarea fondurilor structurale şi de plata contribuţiei la bugetul european, fără mărirea semnificativă a deficitului bugetar.

Însă cartonaşe cu adevărat roşii ar putea apărea numai la derapaje majore – ca de exemplu o inflaţie cu două cifre sau deficit bugetar de 2-2,5% din PIB. În problema TVA, Dăianu a remintit că şi în vara anului trecut oficialii europeni atrăgeau atenţia asupra interoperabilităţii sistemului privind TVA. Ionuţ Popescu, ex-ministru de finanţe, apreciază că, în problema TVA, nu e loc de discutat, e o problemă care trebuie musai rezolvată. În ceea ce priveşte deficitul bugetar, noi suntem mult sub cei 3% prevăzut prin tratatul de la Maastricht, dar nu ne putem permite deficite prea mari ca să nu reaprindem inflaţia. Dacă majorarea deficitului bugetar va reaprinde inflaţia? “Sper să nu, mi-aş fi dorit menţinerea deficitului la 0,5% pentru că nu ştiu cum va evolua deficitul de cont curent. Dacă deficitul bugetar creşte, creşte cererea, cresc importurile, şi deci deficitul de cont curent. Sper că cei de la Ministerul Finanţelor şi BNR să fi făcut calculele corecte. Menţinerea deficitului la 0,5% ar fi ajutat la menţinerea ţintei de inflaţie”, ne-a declarat Ionuţ Popescu.

Singurul primar PRM din zona urbana din Ardeal s-a inscris in PNL

noiembrie 10, 2004

Singurul primar PRM din zona urbana din Ardeal s-a inscris in PNL

Primarul orasului Campeni, din judetul Alba, Ioan Calin Andres, singurul edil al Partidului Romania Mare din zona urbana din Ardeal, s-a inscris in Partidul National Liberal, transmite corespondentul Mediafax. Ioan Calin Andres si-a anuntat decizia marti, in cadrul unei conferinte de presa, fara sa ofere prea multe detalii, lasand insa sa se inteleaga ca ar fi fost determinat sa plece din PRM de anumite neintelegeri cu conducerea judeteana. Fostul peremist a precizat ca gestul sau va fi urmat si de alti membri ai Partidului Romania Mare, din Campeni, precum si de trei dintre cei cinci consilieri locali ai formatiunii politice. Andres nu este primul membru important pe care PRM Alba il pierde in ultima vreme. Imediat dupa alegerile locale, consilierul judetean Traian Ursales s-a inscris in PD dupa ce a acuzat conducerea judeteana a PRM de purtari dictatoriale. De asemenea, tot in vara, conducerea filialei PRM Alba Iulia, in frunte cu presedintele Calin Buda, s-a inscris in Partidul Noua Generatie, dupa ce au fost exclusi din partid in urma unor neintelegeri cu presedintele PRM Alba, deputatul Emil Crisan.