O vilă în Aviatorilor sau Dorobanţi poate aduce proprietarului un venit anual de peste 100.000 de euro

Chirii pentru apartamente dâmboviţene comparabile cu cele de pe cheiurile Senei. Aceasta este realitatea inedită de aici, de la Porţile Orientului. Pe segmentul imobilelor noi, de lux, Bucureştiul continuă să fie şi în 2007 una dintre cele mai scumpe capitale europene.

Date din piaţă arată că în Capitală se înregistrează chirii care depăşesc 8.000 de euro pe lună. Aceste sume sunt plătite în general pentru vile situate în parte de nord a oraşului, dar şi pentru apartamente de tip penthouse. Un studiu recent al specialiştilor companiei CB Richard Ellis evidenţia că nivelul chiriilor pentru imobilele de lux a rămas constant ridicat, fapt datorat în special scăderii ofertei pe acest segment de piaţă.

Specific României, chiria nu include plata utilităţilor

Andreea Andrei, director de comunicare în cadrul Esop Consulting, arată că, în Varşovia, chiria lunară a unui apartament luxos, situat într-o locaţie de prestigiu a oraşului, variază între 1.800 şi 2.000 de euro. În Primăverii însă, chiriile unor apartamente similare pot fi chiar şi de trei ori mai mari. Unde găsim chirii apropiate de cele bucureştene? La Paris, spun reprezentanţii Esop, care precizează că un imobil cu cinci camere, dintr-o zonă bună a capitalei franceze, poate costa 8.000 de euro pe lună. Oana Faca, directorul departamentului închirieri rezidenţiale al Esop Consulting, afirmă că cele mai căutate locuinţe de lux sunt spaţiile cu 2-3 dormitoare. „Clienţii predominanţi pe acest segment sunt expaţii angajaţi în diverse companii multinaţionale, dar şi cei din diverse instituţii şi misiuni diplomatice”, precizează Oana Faca. Ea spune totodată că, „spre deosebire de practicile din alte ţări, în România, de regulă, chiria exprimată nu include utilităţile aferente spaţiului. Acestea se plătesc separat de către chiriaş. În cazul în care proprietarul unui spaţiu este persoană juridică, la chirie se adaugă TVA”. O altă notă particulară a pieţei imobiliare autohtone este şi faptul că, pentru a putea deduce utilităţile aferente unui apartament închiriat, trebuie ca acestea să fie refacturate de proprietar.

Care este oferta de lux a Capitalei

Casele de lux au reprezentat vârful de lance al fazei de pionierat a imobiliarului românesc. Deşi se construiesc în continuare, încă din 2005 dezvoltatorii au început să se axeze pe locuinţele destinate clasei medii superioare. Zona de lux a rămas apanajul constructorilor autohtoni, care au achiziţionat din timp terenuri în locaţii deosebite din zona de centru sau nord. Zonele consacrate pentru astfel de proiecte sunt considerate a fi Primăverii, Aviatorilor, Dorobanţi sau Floreasca. Pentru a face faţă concurenţei de pe piaţă, elemente precum dressingurile, camerele spaţioase şi luminoase, precum şi finisajele deosebite sunt deja elemente care intră în oferta standard.

Şefa ştirilor TVR şi Daniela Zeca-Buzura sunt ultimele „reduceri de costuri” ale lui Tudor Giurgiu

Într-o serie de afirmaţii menite să explice situaţia în care se află televiziunea publică din punct de vedere financiar şi organizatoric, Tudor Giurgiu, preşedintele-director general al instituţiei, a anunţat şi că următoarea evaluare a Rodicăi Culcer, directoarea ştirilor, ar putea duce la concedierea acesteia pentru performanţe slabe.

Tudor Giurgiu a declarat, duminică, că directorul de ştiri, Rodica Culcer, nu şi-a îndeplinit misiunea şi că există “unele lucruri” pe care nu le-a făcut. “Urmează să am o întâlnire cu dânsa, probabil luni dimineaţă, şi în urma evaluării să luăm o decizie. Sunt nişte lucruri pe care doamna Culcer nu le-a făcut, aşa că daţi-mi voie să spun că ştirile din acest moment au nevoie de o schimbare”,  a declarat Giurgiu. Acesta îi reproşează Rodicăi Culcer că nu a fost suficient de dinamică. “Eu nu spun că doamna Culcer nu are performanţe, eu am semnat decizia de a o numi pe post. Vreau ca managementul acestei direcţii să aibă altă dinamică. E o decizie pe care mi-o asum. Sper să vină cineva care să continue ce a început Rodica”, a mai spus Tudor Giurgiu. Rodica Culcer este director al Departamentului de ştiri din TVR din august 2005.

Şi Zeca-Buzura

Tudor Giurgiu nu este mulţumit nici de directoarea TVR Cultural, Daniela Zeca-Buzura, şi a anunţat că o va demite. “Postul TVR Cultural a avut un buget prea mare anii trecuţi. Eu mi-am declarat nemulţumirea faţă de «Jurnalul Cultural». E nevoie de sânge proaspăt acolo”, a declarat Giurgiu. De asemenea, TVR Cultural a renunţat la 11 colaboratori din totalul de 20 de jurnalişti care lucrează pentru redacţia „Jurnal Cultural”, în urma unei decizii a conducerii SRTv, care încearcă să facă economii pentru a ieşi din criza financiară.

TVR  a anunţat, în 2 februarie 2007, că Telesport a reziliat contractul de difuzare a meciurilor din Liga I, deoarece persoanele responsabile de efectuarea plăţilor din cadrul Direcţiei Economice a TVR nu au emis ordinele de plată la timp.

Alte decizii

În urma anchetei efectuate în cadrul instituţiei, trei persoane au fost sancţionate: Cipriana Voicu, directoarea economică a SRTv, şi Vlad Enăchescu, redactorul-şef al direcţiei Sport, au primit penalizări în valoare de 10% din salariul pe o lună, iar Ioan Todan, directorul de la Sport, a fost retrogradat pentru două luni. Astăzi, în consiliul de administraţie se va supune la vot aprobarea unui credit în valoare de aproximativ 10 milioane de lei. Motivul pentru contractarea acestui credit, cu scadenţă pe o perioadă de 30 de zile, este, oficial, retehnologizarea, dar surse din TVR spun că banii vor fi folosiţi la plata salariilor pe luna martie. Reproşurile aduse de Tudor Giurgiu

Deşi la evaluările anterioare Rodica Culcer primise note peste 9, acum ar putea lua nota 5 din mai multe motive, unele exprimate oficial, altele vehiculate pe holurile TVR.

– Angajarea cu salarii mari a unor jurnalişti care nu au crescut suficient audienţa ştirilor

– Rezultate slabe în ansamblu din punct de vedere editorial, cifrele scăzând de la venirea Rodicăi Culcer

– Slabă conducere organizaţională, restructurarea promisă nefiind funcţională

O somitate în domeniul arheologiei şi numismaticii, prof. dr. Constantin Preda, este prima personalitate care combate cu argumente teoria oficială a autenticităţii aşa-ziselor „brăţări dacice”

Surprizele se ţin lanţ în afacerea “Aurul dacic”. Un reputat arheolog, prof. dr. Constantin Preda, aruncă o dublă provocare pentru lumea academică, în care se dezbate în surdină cazul aşa-zisului Tezaur de la Sarmizegetusa. “Brăţările nu sunt autentice” şi, mai mult, “există analize făcute la Cambridge care contrazic interpretarea celor de la Bucureşti”! Asta susţine, cu argumente, profesorul Preda, o somitate în lumea arheologiei şi a numismaticii. Mai mult, afacerea brăţărilor dacice face victime în rândul celor care le-au autentificat: fizicianul arheometrist Viorel Cojocaru, unul dintre membrii “Comisiei brăţărilor” de la IFA Măgurele, şi-a dat demisia. Nu în ultimul rând, Iulian Ceia, alias “Pionul”, continuă dezvăluirile din culisele afacerii judiciaro-politice “Brăţările dacice”.

“Nu sunt nici primul şi nici singurul care nu crede în caracterul autentic al brăţărilor respective. De când au apărut pe piaţa occidentală au existat suspiciuni în acest sens (…) Singurul argument invocat până acum în favoarea originii lor geto-dacice este cel al analizelor efectuate de Institutul de Fizică «Horia Hulubei». Nu punem la îndoială exactitatea acestor analize, ci interpretarea lor. Niciun fel de analize nu poate stabili autenticitatea unui obiect antic, mai ales atunci când nu ai niciun termen de comparaţie, ca în cazul de faţă. Analize similare făcute în Anglia, la Cambridge, contrazic interpretarea celor de la Bucureşti!” Este intervenţia şocantă a profesorului dr. Constantin Preda, o somitate în domeniul arheologiei – fost director al Institutului de Arheologie din Bucureşti şi actual preşedinte al Societăţii Numismatice Române. Profesorul dr. Constantin Preda s-a adresat, mai întâi, Ministerului Culturii cu un memoriu în care combătea, cu argumente, teoria aşa-ziselor brăţări dacice. Pentru că nu a primit niciun răspuns, la un moment dat, întâlnindu-se la Biblioteca Academiei cu Ion Cristoiu, i-a încredinţat acestuia argumentaţia sa privind “cazul brăţărilor”. Astfel, recent, “teoria Preda”, în cazul brăţărilor, a apărut în presă, fără ca autorităţile să aibă până în prezent vreo reacţie pro sau contra. Cele şapte teze ale “teoriei Preda” le reproducem şi noi pe pagina de internet a ziarului. Tocmai pentru că este prima voce autorizată care a decis să ia poziţie împotriva “campaniei deşănţate şi a circului mediatic al brăţărilor”, Adevărul a încercat să afle amănunte despre această misterioasă “expertiză de la Cambridge” care ar putea răsturna din temelii teza oficială a aşa-ziselor “brăţări dacice”.

Viorel Cojocaru: „Procuratura ar fi trebuit să ştie”

“Eu nu am auzit de nişte analize făcute la Cambridge cu brăţările astea. Nu. Englezii sunt destul de tari în arheometrie, dar eu nu am auzit că o brăţară ar fi mers la Cambridge. Dacă ar fi existat aşa ceva, adică astfel de analize la Cambridge, Procuratura ar fi trebuit să ştie. Eu nu am mai auzit de nicio expertiză efectuată în străinătate, în afară de expertiza unei nemţoaice, efectuată acum vreo cinci ani, când au apărut rumorile astea cu brăţările. Domnul Preda are o statură, are un nume, are o vârstă, dar ceea ce spune dânsul trebuie luat sub semnul întrebării. Dacă vă convine să publicaţi, la urma urmei dânsul răspune. Eu nu pot să-l combat, pentru că nu cunosc nimic. Dânsul o fi avut informaţii, iar până la proba contrarie cred în ceea ce spune, că a văzut fotografia unei brătări pe acea broşură”, susţine, în combaterea “tezei Preda”, fizicianul arheometrist Viorel Cojocaru.

“Mi-am dat demisia din cauza acestor brăţări”

“Repet, eu până acum nu am auzit de treaba asta, dar ceea ce spune dânsul (n.r. – prof. dr. C. Preda) nu mi se pare demn de luat în seamă. Dânsul a mai spus ceva acolo: că există dovezi precum ca aceşti kosoni sunt medievali. Nu există o asemenea dovadă. Deci, singurul lucru pentru care eu pot să-l combat este în problema kosonilor: susţinerea dânsului că ar fi medievali. Acolo am nişte date. Dar încolo, nu. Eu în afară de kosoni nu pot să spun. Dar, atâta timp cât fabulează despre kosoni, pot să cred că fabulează şi în ce priveşte brăţările dacice. Dar asta este părerea mea… Nu pot să spun mai multe. Şi aşa mi-a adus destule necazuri treaba asta. Mi-am dat şi demisia din cauza acestor brăţări. A fost o neînţelegere cu şeful de contract, cu domnul Constantinescu”, ne-a declarat, în exclusivitate, Viorel Cojocaru. Aşadar, omul care a afirmat public şi ştiinţific că brăţările sunt făcute din aur de 24 de carate şi-a dat demisia. Conform domniei sale, contractul proiectului la care lucra avea în vedere aurul dacic şi o grămadă de alte tezaure antice.

Preşedintele Societăţii Numismatice Române, prof. dr. Constantin Preda, aruncă bomba în Afacerea brăţărilor

– Domnule profesor Constantin Preda, aţi vorbit recent, aţi lansat informaţia despre nişte analize făcute în Anglia, la Cambridge care “contrazic interpretarea celor de la Bucureşti”. Ce este cu aceste misterioase analize de la Cambridge?
– Am vorbit deja cu un coleg al meu din Anglia, care mi-a spus cespre această expertiză de la Cambridge. Dacă mai am ceva informaţii, voi veni cu nişte date suplimentare. Să vedem unde o fi ajuns brăţara, care ştiu că era acolo.

– Deci există o brăţară de aur dacică la Londra?
– Da, sigur că da.

– E vorba despre o brăţară adevărată, originală, nu?
– Nu, este tot din acestea, din aceeaşi serie.

– Da?
– Da, sigur că da. Eu am văzut o brăţară pe coperta unei broşuri aduse de un prieten de-al meu de la Londra, acum vreo doi ani, dacă nu chiar mai mult de doi ani. Şi, de atunci, există suspiciunea că brăţările sunt false. Cel care poseda această brăţară se întreba – nu numai el şi alţii, pentru că o fi avut mai multe brăţări, una singură apărea doar pe copertă -, se întreba, deci, dacă toate astea sunt sau nu originale. De-aia au şi făcut analize la Cambridge.

– Deci au fost făcute analize la Cambridge pentru astfel de brăţări?
– Da, păi este scris acolo în articolul meu. Am scris că rezultatele analizelor de la Cambridge nu confirmă concluziile de la Bucureşti în privinţa interpretării rezultatelor. Pentru că analiza este una şi interpretarea este alta.

– Cunoaşteţi cumva ce tip de analize s-au făcut la Cambridge?
– Asta nu mai ştiu. Nu cunosc astfel de amănunte. El, colegul meu, atâta mi-a spus: că s-au făcut analize care nu confirmă vechimea.

– Vă referiţi la vechimea brăţării? Dar cum şi-au dat seama de vechime, pentru că asta nu se poate stabili cu metodele clasice tip C 14, valabile doar pentru substanţele organice?
– Vechimea în sensul că apare în analiza de la Cambridge o componentă care aparţine unei tehnologii mai noi.

– Este senzaţional ceea ce spuneţi dumneavoastră şi, practic, schimbă din temelii, răstoarnă pur şi simplu teoria oficială a aşa-ziselor brăţări dacice!…
– Este puţinul din ceea ce am obţinut prin telefon. Eu nu le pot confirma decât în baza unei discuţii amicale. Vă rog să nu interpretaţi mai mult decât vă ofer eu.

Adică faptul că, din informaţiile pe care le am din Anglia, la Cambridge nu au fost confirmate rezultatele de la Bucureşti. Este tot ceea ce am scris. Mai mult de atât nu pot spune decât după ce voi vorbi cu prietenul meu din Anglia.

În concluzie trebuie să se înţeleagă că eu sunt împotriva ideii de originalitate, adică afirm că brăţările nu sunt autentice.

Eu sunt împotriva ideii de originalitate, adică afirm că brăţările nu sunt autentice. (…) Am scris că rezultatele analizelor de la Cambridge nu confirmă concluziile de la Bucureşti în privinţa interpretării rezultatelor. Pentru că analiza este una şi interpretarea este alta.
prof. dr. C. Preda

Atâta timp cât fabulează despre kosoni, pot să cred că fabulează şi în ce priveşte brăţările dacice. Dar asta este părerea mea… Nu pot să spun mai multe. Şi aşa mi-a adus destule necazuri treaba asta.
Viorel Cojocaru Afacerea brăţărilor, o maradona judiciaro-politică?

“Până să-mi dau seama ca Năstase era ţinta, am crezut că procurorii vor să-i acopere pe poliţiştii din zonă: pe cei de la «Crimă Organizată», pe cei de la «Doi şi un sfert»… Vă daţi seama cât de amplă a fost treaba asta cu brăţările, cu kosonii, dacă aveau protecţie de la «Doi şi un sfert»?” Astfel îşi reîncepe Iulian Ceia firul dezvălurilor sale despre culisele afacerii “Aurul dacic – tezaurul de la Sarmizegetusa”. În premieră absolută, el dezvăluie “tehnica de lucru”- o maradona judiciaro-politică – a unei reţele de crimă organizată în care infractorii erau mână în mână cu oamenii legii. “Manevra asta, o maradona în toată regula, au învăţat-o cei din Deva de la nişte sârbi. Victimele, găinile cum le zic ei, erau italieni, de obicei. Italieni sau austrieci (n. r. – există informaţii că, în afară de italieni şi austrieci, în România, în zona Deva-Orăştie, veneau oameni dornici de aventură din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii: SUA, Australia, Japonia – toţi dornici de a participa la acest sport extrem: «vânătoarea de comori»). Cum făceau? Îngropau brăţările sau alte obiecte în proximitatea unor zone unde au fost cetăţi dacice. Le îngropau destul de adânc. Pe urmă îi chemau pe doritorii de antichităţi: italienii, austriecii sau ce erau ei. Urma un scenariu bine pus la punct. În prima zi nu găseau nimic sau găseau prostii, lucruri mărunte. A doua zi spuneau: «Trebuie să fugim, nu avem verde de la Poliţie!». Şi tot aşa, se crea o regie perfectă. Ca, într-un final, să găsească ceva consistent. Cum v-am spus, aveau protecţie de la «Doi şi un sfert». Şeful zonal de la «Doi şi un sfert» participa la astfel de maradone împreună cu finul său, care mergea înainte să facă tranzacţia cu banii cu căutătorii de comori, nişe localnici amărâţi din zonă. La un moment dat, le ieşea în faţă cel de la «Doi şi un sfert»: «Stop, Poliţia!». Finul poliţistului se prefăcea că discută cu poliţistul şi le zicea celor surprinşi: «Avem noroc că nu ne arestează, dar trebuie să dăm şi noi ceva». Şi mai cotizau săracii 2-3.000 de euro. Şi rămâneau şi fără obiecte, brăţări sau ce erau acolo, şi fără bani. Şi astfel de maradone au fost cu zecile”, mărturiseşte Iulian Ceia. Aşadar procurorii îi acopereau pe poliţiştii care erau mână în mână cu infractorii. Şi, pentru ca toate să aibă un nume şi să nu se vadă din avion manevra lor, procurorii au pus afacerii un «capac politic», cu ţintă directă: Năstase”.

Cele şapte teze ale “teoriei «Preda»” despre non-autenticitatea brăţărilor

Profesorul dr. Constantin Preda s-a adresat, mai întâi, Ministerului Culturii cu un memoriu în care combătea, cu argumente, teoria aşa-ziselor brăţări dacice. Pentru că nu a primit niciun răspuns, la un moment dat, întâlnindu-se la Biblioteca Academiei cu Ion Cristoiu, i-a încredinţat acestuia argumentaţia sa privind “cazul brăţărilor”. Astfel, “teoria Preda” în cazul brăţărilor a apărut în presă, fără ca autorităţile să aibă până în prezent vreo reacţie pro sau contra. Cele şapte teze ale “teoriei Preda” le reproducem şi noi pe pagina de internet a ziarului.   Teza 1: “Brăţările n-au fost şi nici nu puteau fi descoperite la Sarmizegetusa”. Argument: “De regulă, tezaure de obiecte sau monede apar în afara aşezărilor, şi nu în cuprinsul acestora”.

 Teza 2: “Geto-dacii n-au prelucrat şi utilizat în vreun fel aurul”. Şi corolarul acestei teze: “Monedele din aur de tip Koson – creaţii ale epocii Renaşterii transilvanene”. Argument: “Dacii au excelat, în schimb, în meşteşugul prelucrării argintului”.

Teza 3: “«Vidul» aurului, în tezaurele deja descoperite”. Argument: “Din cele peste 40 de tezaure descoperite întâmplător, majoritatea în Transilvania, nu a apărut nici un obiect din aur”.

Teza 4: “Brăţările-şablon”. Argument: “Din experienţa de până acum, nu numai de la noi, ci şi din alte zone geografice, rezultă că niciodată, cel puţin pentru această epocă istorică, nu exista nici un tezaur în care să se afle acelaşi tip de obiect – în cazul de faţă, numai brăţări de acelaşi fel”.

Teza 5:”Lipsa continuităţii culturii aurului şi în particular a brăţărilor”. Argument: “Din experienţă, nu rezultă că în viaţa unei anumite lumi antice apare instantaneu un metal nobil, care să fie de îndată transformat într-un singur tip de obiect şi la fel de repede să dispară fără urmă şi fără nici o explicaţie”.

Teza 6: “Greutatea diferită/diferenţa relativ mare între greutatea brăţărilor din argint şi din aur”. Argument: “Este exclus ca, în acelaşi timp, poate şi în aceleaşi ateliere, meşterii geto-daci să fi făcut asemenea diferenţe de tip şi greutate, chiar dacă este vorba de metale diferite”.  Teza 7: “Diferenţe de greutate între brăţări”. Argument: “Din cele constatate la analize, între brăţările respective există diferenţe de greutate, adesea chiar destul de mari”. Profesorul Preda vrea să se înţeleagă foarte clar că intervenţia sa “nu este îndreptată exclusiv pentru a dovedi că nu avem de-a face cu obiecte autentice, ci de a stăvili aceasta mediatizare deşănţată, pe de o parte, şi pe de alta, de a lăsa ca decizia să aparţină adevăraţilor specialişti, decizie care să se sprijine pe argumente solide de ordin istoric şi cultural, şi nu pe simple impresii”. Profesorul Preda este surprins de lipsa de reacţe a lumii academice. “Lumea academică deocamdată nu  ia atitudine. Trebuia Institutul de Arheologie, prin directorul Alexandru Vulpe – trebuia şi el să răspundă. Numai că el este genul de om care nu vrea să se complice. Asta este toată povestea. Eu sunt convins că şi el gândeşte la fel, dar nu cred că vrea să se complice. Singurul Babeş care s-a pronunţat dar, mă rog, el s-a băgat în treaba asta pentru că a fost trimis în comisie la Frankfurt şi, atunci, era normal, pentru că, din moment ce spui de la început că sunt originale, este greu să mai dai înapoi”. Profesorul Preda ne explică ce vrea de fapt să se înţeleagă din intervenţia sa publică. “Intervenţia mea a fost făcută cu dorinţa de a se pune capăt acestei  propagande deşănţate în jurul acestor brăţări. Nu aş putea în nici un caz să pun în discuţie faptul că ministerul a cumpărat aceste brăţări, întrucât, atâta timp cât există dubii şi deci situaţia este 50/50 la sută, să zicem aşa, ministerul nu trebuia să rămână indiferent. Ceea ce s-a  întâmplat după achiziţionare, acest lucru trebuia făcut cu tact, fără atâta zgomot, fără atâta propagandă şi autenticitatea sau non-autenticitatea trebuia să se discute într-un cerc restrâns de specialişti, care să decidă asupra lor, şi nu să lase la întâmplare sau să se lase să se înţeleagă că de sus este asigurată autenticitatea, şi nu de la baza ei. Asta este esenţa intervenţiei mele”, susţine prof. dr. C-tin Preda. Cu părere de rău, ilustrul arheolog şi numismat concluzionează: “Deocamdată, până în prezent, nu am luat la cunoştinţă de nicio atitudine a vreunui arheolog-specialist, cu suficientă experienţă în domeniu care să se fi pronunţat, fără echivoc şi sub iscălitură, în favoarea caracterului autentic al acestor brăţări”. Nici noi. 

“Mama FNI” află astăzi dacă va fi eliberată

Ioana Maria Vlas va afla astăzi dacă va fi pusă în libertate, după ce, ieri, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au decis revocarea mandatului de arestare a “mamei FNI”. Hotărârea a fost atacată la instanţa supremă. Vlas a uimit, ieri, întreaga asistenţă de la Curtea de Apel Bucureşti, unde se judecă procesul în care este condamnată la 7 ani de închisoare pentru prăbuşirea FNA. Vlas a cerut să fie pusă în libertate pentru a putea afla adevărul despre modul în care fondurile de investiţii s-au prăbuşit în urmă cu peste 6 ani. Ea a susţinut în faţa magistraţilor că principalul vinovat este Sorin Ovidiu Vântu. Până acum, Ioana Maria Vlas a cerut în mod constant să fie menţinută în arest. Vlas mai este condamnată la 20 de ani pentru prăbuşirea FNI, însă procesul se rejudecă la Tribunalul Bucureşti. În solicitarea de eliberare făcută instanţei, Vlas a invocat şi faptul că are o vârstă înaintată. “Mama FNI” a împlinit 62 de ani în luna septembrie. “Fapta este comisă, recunoscută () Acum, reiterarea unei asemenea fapte este imposibilă, pentru că nu mai există această societate () Vă rog respectuos să mă puneţi în libertate pentru a mă lupta mai bine pentru adevăr”, a susţinut Vlas.
Vlas riscă să-şi piardă apartamentul din Capitală

În replică, procurorul de şedinţă a cerut judecătorului menţinerea Ioanei Maria Vlas în arest, având în vedere pericolul social rezultat din valoarea mare a prejudiciului. Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti şi-au motivat decizia de a o elibera pe Vlas prin faptul că aceasta nu ar mai reprezenta pericol public, iar prin prelungirea stării de arest i s-ar încălca prezumţia de nevinovăţie. Magistraţii au luat în considerare şi comportamentul bun al “mamei FNI” în perioada cât a stat în arestul de la Cercetări Penale. Avocatul Mariei Vlas a precizat că aceasta doreşte să fie eliberată şi pentru a-şi rezolva problemele legate de apartamentul său din Bucureşti, pe care riscă să îl piardă din cauza datoriilor acumulate din 2003 până în prezent.

De altfel, Primăria Capitalei a acţionat-o în judecată pe Vlas. “Mama FNI” a fost arestată la sfârşitul lunii martie 2003, când s-a predat autorităţilor române, după “un sejur” de aproape 3 ani în Israel. (Liliana Năstase)

Doar 96 de persoane au primit despăgubiri din Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, cu toate că până acum s-au strâns aproape 13,5 milioane RON. “Până la sfârşitul lui ianuarie 2007, estimăm că acest fond va ajunge la aproximativ 21 milioane RON”, ne-a declarat Ioan Matei, directorul FPVS. Suma totală a daunelor plătite până acum este de numai 170.375 RON. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care, anual, în România, îşi pierd viaţa peste 2.000 de persoane, iar alte 5.000 sunt grav rănite în accidente de circulaţie. Valoarea mică a daunelor este justificată de numărul redus de persoane care au cerut despăgubiri, fapt care arată că existenţa Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii este aproape o necunoscută pentru români.
Cum funcţionează FPVS

Impus de Consiliul Comunităţii Europene, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a fost creat  prin Legea nr. 136/29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările. În 2005, prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a fost numit “Administrator” al acestui Fond.  Începând din 2004, această instituţie acordă despăgubiri cetăţenilor români sau rezidenţi în România pentru prejudiciile suferite ca urmare a accidentelor de circulaţie produse pe teritoriul ţării de autovehicule sau tramvaie neasigurate.

De asemenea, se acordă despăgubiri şi ca urmare a accidentelor de circulaţie în care autorul rămâne neidentificat. În cazul accidentelor de circulaţie produse de autori neidentificaţi, se acordă despăgubiri numai pentru vătămări corporale sau decese. În cazul accidentelor produse de autori identificaţi cu autovehicule sau tramvaie neasigurate, se acordă despăgubiri atât pentru vătămări corporale sau decese, cât şi pentru daune materiale.
Cuantumul prejudiciului se stabileşte în conformitate cu normele privind aplicarea legii de răspundere civilă auto în România. În cazul despăgubirilor pentru daune materiale, din suma cuvenită se scade o franşiză reprezentând echivalentul a 100 de euro.

Cine nu primeşte despăgubiri
* persoana vinovată de producerea accidentului;
* persoanele aflate de bunăvoie în autovehiculul vinovat de producerea accidentului, dacă acestea ştiau că autovehiculul respectiv nu este asigurat;
* persoanele aflate de bunăvoie în autovehiculul neasigurat, vinovat de producerea accidentului, dacă acestea ştiau că autovehiculul respectiv este furat;
* victimele care îşi pot recupera prejudiciul suferit în baza unei asigurări facultative;
* societatea de asigurare de bunuri care a despăgubit victima;
* nu se acordă despăgubiri pentru pagube aduse drumurilor publice, instalaţiilor electrice şi de comunicaţii, precum şi în cazul deteriorării panourilor sau firmelor de publicitate.(M.D.)

Cum se constituie fondul
Fondul pentru protecţia victimelor străzii este constituit printr-o contribuţie de 1% (în 2005) din valoarea primelor brute încasate pentru asigurarea RCA de către companiile de asigurare. În cazul unei solicitări de despăgubire, avizul de daună se poate da direct de BAAR, de companiile de asigurări, de CSA, dar şi de către avocaţi sau brokeri de asigurare. Fondul victimelor străzii verifică apoi dosarul pentru 10 zile şi dă avizul de plată. Autorii cunoscuţi, dar neasiguraţi RCA sunt oricum buni de plată, deoarece Fondul îşi recuperează banii de la ei ulterior. (Delia Budurcă)

Rromii din Ferentari au atacat jandarmii cu bâte şi pietre. Aseară a reizbucnit revolta din cauza faptului că locatarii a cinci blocuri au fost decuplaţi de la reţeaua de energie electrică. Forţele de ordine au fost suplimentate, iar pompierii au intervenit cu jeturi de apă, pentru a stinge incendiile şi pentru a-i împrăştia pe rromi. Un scandal monstru a izbucnit, luni seară, în cartierul bucureştean Ferentari, fiind necesară intervenţia  poliţiei.

Înfuriaţi că au fost lăsaţi fără curent electric, locatarii a cinci blocuri din strada Popa ştefan au blocat circulaţia între Calea Ferentari şi strada Popa ştefan. Ei spun că aparatele electronice şi electrocasnice se strică din cauza fluctuaţiilor de tensiune.
A fost solicitat sprijinul lucrătorilor de la RENEL, care au constatat că pana de curent s-a datorat conectării ilegale a locatarilor din blocurile situate pe strada Zăbrăuţului, la stâlpii de susţinere a cablurilor electrice.
Improvizaţiile au fost deconectate, iar întâmplarea s-a finalizat fără incidente deosebite.

Aseară în jurul orei 17.00, pe aceeaşi stradă, peste 200 de persoane, cetăţeni rromi au reînceput protestele pentru faptul că au fost deconectaţi de la reţeaua de curent electric. S-au adunat în stradă şi au dat foc la nişte dormeze.

32 de jandarmi şi zeci de poliţiştii au fost agresaţi, la rândul lor, rromii atacându-i cu bâte şi pietre, fiind nevoie de suplimentarea forţelor de ordine. Pompierii au fost solicitaţi la faţa locului reuşind să stingă foarte repede mormanul de dormeze aruncate în stradă de către rromii nemulţumiţi de acţiunea angajaţilor de la RENEL.
Locuitorii străzii Zăbrăuţi spuneau aseară că nu vor pleca din stradă până când nu va veni primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, să le rezolve problemele. (Valeria Cupă)