O somitate în domeniul arheologiei şi numismaticii, prof. dr. Constantin Preda, este prima personalitate care combate cu argumente teoria oficială a autenticităţii aşa-ziselor „brăţări dacice”
Surprizele se ţin lanţ în afacerea “Aurul dacic”. Un reputat arheolog, prof. dr. Constantin Preda, aruncă o dublă provocare pentru lumea academică, în care se dezbate în surdină cazul aşa-zisului Tezaur de la Sarmizegetusa. “Brăţările nu sunt autentice” şi, mai mult, “există analize făcute la Cambridge care contrazic interpretarea celor de la Bucureşti”! Asta susţine, cu argumente, profesorul Preda, o somitate în lumea arheologiei şi a numismaticii. Mai mult, afacerea brăţărilor dacice face victime în rândul celor care le-au autentificat: fizicianul arheometrist Viorel Cojocaru, unul dintre membrii “Comisiei brăţărilor” de la IFA Măgurele, şi-a dat demisia. Nu în ultimul rând, Iulian Ceia, alias “Pionul”, continuă dezvăluirile din culisele afacerii judiciaro-politice “Brăţările dacice”.
“Nu sunt nici primul şi nici singurul care nu crede în caracterul autentic al brăţărilor respective. De când au apărut pe piaţa occidentală au existat suspiciuni în acest sens (…) Singurul argument invocat până acum în favoarea originii lor geto-dacice este cel al analizelor efectuate de Institutul de Fizică «Horia Hulubei». Nu punem la îndoială exactitatea acestor analize, ci interpretarea lor. Niciun fel de analize nu poate stabili autenticitatea unui obiect antic, mai ales atunci când nu ai niciun termen de comparaţie, ca în cazul de faţă. Analize similare făcute în Anglia, la Cambridge, contrazic interpretarea celor de la Bucureşti!” Este intervenţia şocantă a profesorului dr. Constantin Preda, o somitate în domeniul arheologiei – fost director al Institutului de Arheologie din Bucureşti şi actual preşedinte al Societăţii Numismatice Române. Profesorul dr. Constantin Preda s-a adresat, mai întâi, Ministerului Culturii cu un memoriu în care combătea, cu argumente, teoria aşa-ziselor brăţări dacice. Pentru că nu a primit niciun răspuns, la un moment dat, întâlnindu-se la Biblioteca Academiei cu Ion Cristoiu, i-a încredinţat acestuia argumentaţia sa privind “cazul brăţărilor”. Astfel, recent, “teoria Preda”, în cazul brăţărilor, a apărut în presă, fără ca autorităţile să aibă până în prezent vreo reacţie pro sau contra. Cele şapte teze ale “teoriei Preda” le reproducem şi noi pe pagina de internet a ziarului. Tocmai pentru că este prima voce autorizată care a decis să ia poziţie împotriva “campaniei deşănţate şi a circului mediatic al brăţărilor”, Adevărul a încercat să afle amănunte despre această misterioasă “expertiză de la Cambridge” care ar putea răsturna din temelii teza oficială a aşa-ziselor “brăţări dacice”.
Viorel Cojocaru: „Procuratura ar fi trebuit să ştie”
“Eu nu am auzit de nişte analize făcute la Cambridge cu brăţările astea. Nu. Englezii sunt destul de tari în arheometrie, dar eu nu am auzit că o brăţară ar fi mers la Cambridge. Dacă ar fi existat aşa ceva, adică astfel de analize la Cambridge, Procuratura ar fi trebuit să ştie. Eu nu am mai auzit de nicio expertiză efectuată în străinătate, în afară de expertiza unei nemţoaice, efectuată acum vreo cinci ani, când au apărut rumorile astea cu brăţările. Domnul Preda are o statură, are un nume, are o vârstă, dar ceea ce spune dânsul trebuie luat sub semnul întrebării. Dacă vă convine să publicaţi, la urma urmei dânsul răspune. Eu nu pot să-l combat, pentru că nu cunosc nimic. Dânsul o fi avut informaţii, iar până la proba contrarie cred în ceea ce spune, că a văzut fotografia unei brătări pe acea broşură”, susţine, în combaterea “tezei Preda”, fizicianul arheometrist Viorel Cojocaru.
“Mi-am dat demisia din cauza acestor brăţări”
“Repet, eu până acum nu am auzit de treaba asta, dar ceea ce spune dânsul (n.r. – prof. dr. C. Preda) nu mi se pare demn de luat în seamă. Dânsul a mai spus ceva acolo: că există dovezi precum ca aceşti kosoni sunt medievali. Nu există o asemenea dovadă. Deci, singurul lucru pentru care eu pot să-l combat este în problema kosonilor: susţinerea dânsului că ar fi medievali. Acolo am nişte date. Dar încolo, nu. Eu în afară de kosoni nu pot să spun. Dar, atâta timp cât fabulează despre kosoni, pot să cred că fabulează şi în ce priveşte brăţările dacice. Dar asta este părerea mea… Nu pot să spun mai multe. Şi aşa mi-a adus destule necazuri treaba asta. Mi-am dat şi demisia din cauza acestor brăţări. A fost o neînţelegere cu şeful de contract, cu domnul Constantinescu”, ne-a declarat, în exclusivitate, Viorel Cojocaru. Aşadar, omul care a afirmat public şi ştiinţific că brăţările sunt făcute din aur de 24 de carate şi-a dat demisia. Conform domniei sale, contractul proiectului la care lucra avea în vedere aurul dacic şi o grămadă de alte tezaure antice.
Preşedintele Societăţii Numismatice Române, prof. dr. Constantin Preda, aruncă bomba în Afacerea brăţărilor
– Domnule profesor Constantin Preda, aţi vorbit recent, aţi
lansat informaţia despre nişte analize făcute în Anglia, la Cambridge
care “contrazic interpretarea celor de la Bucureşti”. Ce este cu aceste
misterioase analize de la Cambridge?
– Am vorbit deja cu un coleg al meu din Anglia, care mi-a spus
cespre această expertiză de la Cambridge. Dacă mai am ceva informaţii,
voi veni cu nişte date suplimentare. Să vedem unde o fi ajuns brăţara,
care ştiu că era acolo.
– Deci există o brăţară de aur dacică la Londra?
– Da, sigur că da.
– E vorba despre o brăţară adevărată, originală, nu?
– Nu, este tot din acestea, din aceeaşi serie.
– Da?
– Da, sigur că da. Eu am văzut o brăţară pe coperta unei broşuri aduse
de un prieten de-al meu de la Londra, acum vreo doi ani, dacă nu chiar
mai mult de doi ani. Şi, de atunci, există suspiciunea că brăţările sunt
false. Cel care poseda această brăţară se întreba – nu numai el şi
alţii, pentru că o fi avut mai multe brăţări, una singură apărea doar pe
copertă -, se întreba, deci, dacă toate astea sunt sau nu originale.
De-aia au şi făcut analize la Cambridge.
– Deci au fost făcute analize la Cambridge pentru astfel de brăţări?
– Da, păi este scris acolo în articolul meu. Am scris că
rezultatele analizelor de la Cambridge nu confirmă concluziile de la
Bucureşti în privinţa interpretării rezultatelor. Pentru că analiza este
una şi interpretarea este alta.
– Cunoaşteţi cumva ce tip de analize s-au făcut la Cambridge?
– Asta nu mai ştiu. Nu cunosc astfel de amănunte. El, colegul meu, atâta
mi-a spus: că s-au făcut analize care nu confirmă vechimea.
– Vă referiţi la vechimea brăţării? Dar cum şi-au dat seama de
vechime, pentru că asta nu se poate stabili cu metodele clasice tip C
14, valabile doar pentru substanţele organice?
– Vechimea în sensul că apare în analiza de la Cambridge o componentă care aparţine unei tehnologii mai noi.
– Este senzaţional ceea ce spuneţi dumneavoastră şi, practic,
schimbă din temelii, răstoarnă pur şi simplu teoria oficială a
aşa-ziselor brăţări dacice!…
– Este puţinul din ceea ce am obţinut prin telefon. Eu nu le pot
confirma decât în baza unei discuţii amicale. Vă rog să nu interpretaţi
mai mult decât vă ofer eu.
Adică faptul că, din informaţiile pe care le am din Anglia, la Cambridge nu au fost confirmate rezultatele de la Bucureşti. Este tot ceea ce am scris. Mai mult de atât nu pot spune decât după ce voi vorbi cu prietenul meu din Anglia.
În concluzie trebuie să se înţeleagă că eu sunt împotriva ideii de originalitate, adică afirm că brăţările nu sunt autentice.
Eu sunt împotriva ideii de originalitate, adică afirm că brăţările
nu sunt autentice. (…) Am scris că rezultatele analizelor de la
Cambridge nu confirmă concluziile de la Bucureşti în privinţa
interpretării rezultatelor. Pentru că analiza este una şi interpretarea
este alta.
prof. dr. C. Preda
Atâta
timp cât fabulează despre kosoni, pot să cred că fabulează şi în ce
priveşte brăţările dacice. Dar asta este părerea mea… Nu pot să spun
mai multe. Şi aşa mi-a adus destule necazuri treaba asta.
Viorel Cojocaru
Afacerea brăţărilor, o maradona judiciaro-politică?
“Până să-mi dau seama ca Năstase era ţinta, am crezut că procurorii vor să-i acopere pe poliţiştii din zonă: pe cei de la «Crimă Organizată», pe cei de la «Doi şi un sfert»… Vă daţi seama cât de amplă a fost treaba asta cu brăţările, cu kosonii, dacă aveau protecţie de la «Doi şi un sfert»?” Astfel îşi reîncepe Iulian Ceia firul dezvălurilor sale despre culisele afacerii “Aurul dacic – tezaurul de la Sarmizegetusa”. În premieră absolută, el dezvăluie “tehnica de lucru”- o maradona judiciaro-politică – a unei reţele de crimă organizată în care infractorii erau mână în mână cu oamenii legii. “Manevra asta, o maradona în toată regula, au învăţat-o cei din Deva de la nişte sârbi. Victimele, găinile cum le zic ei, erau italieni, de obicei. Italieni sau austrieci (n. r. – există informaţii că, în afară de italieni şi austrieci, în România, în zona Deva-Orăştie, veneau oameni dornici de aventură din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii: SUA, Australia, Japonia – toţi dornici de a participa la acest sport extrem: «vânătoarea de comori»). Cum făceau? Îngropau brăţările sau alte obiecte în proximitatea unor zone unde au fost cetăţi dacice. Le îngropau destul de adânc. Pe urmă îi chemau pe doritorii de antichităţi: italienii, austriecii sau ce erau ei. Urma un scenariu bine pus la punct. În prima zi nu găseau nimic sau găseau prostii, lucruri mărunte. A doua zi spuneau: «Trebuie să fugim, nu avem verde de la Poliţie!». Şi tot aşa, se crea o regie perfectă. Ca, într-un final, să găsească ceva consistent. Cum v-am spus, aveau protecţie de la «Doi şi un sfert». Şeful zonal de la «Doi şi un sfert» participa la astfel de maradone împreună cu finul său, care mergea înainte să facă tranzacţia cu banii cu căutătorii de comori, nişe localnici amărâţi din zonă. La un moment dat, le ieşea în faţă cel de la «Doi şi un sfert»: «Stop, Poliţia!». Finul poliţistului se prefăcea că discută cu poliţistul şi le zicea celor surprinşi: «Avem noroc că nu ne arestează, dar trebuie să dăm şi noi ceva». Şi mai cotizau săracii 2-3.000 de euro. Şi rămâneau şi fără obiecte, brăţări sau ce erau acolo, şi fără bani. Şi astfel de maradone au fost cu zecile”, mărturiseşte Iulian Ceia. Aşadar procurorii îi acopereau pe poliţiştii care erau mână în mână cu infractorii. Şi, pentru ca toate să aibă un nume şi să nu se vadă din avion manevra lor, procurorii au pus afacerii un «capac politic», cu ţintă directă: Năstase”.
Cele şapte teze ale “teoriei «Preda»” despre non-autenticitatea brăţărilor
Profesorul dr. Constantin Preda s-a adresat, mai întâi, Ministerului Culturii cu un memoriu în care combătea, cu argumente, teoria aşa-ziselor brăţări dacice. Pentru că nu a primit niciun răspuns, la un moment dat, întâlnindu-se la Biblioteca Academiei cu Ion Cristoiu, i-a încredinţat acestuia argumentaţia sa privind “cazul brăţărilor”. Astfel, “teoria Preda” în cazul brăţărilor a apărut în presă, fără ca autorităţile să aibă până în prezent vreo reacţie pro sau contra. Cele şapte teze ale “teoriei Preda” le reproducem şi noi pe pagina de internet a ziarului. Teza 1: “Brăţările n-au fost şi nici nu puteau fi descoperite la Sarmizegetusa”. Argument: “De regulă, tezaure de obiecte sau monede apar în afara aşezărilor, şi nu în cuprinsul acestora”.
Teza 2: “Geto-dacii n-au prelucrat şi utilizat în vreun fel aurul”. Şi corolarul acestei teze: “Monedele din aur de tip Koson – creaţii ale epocii Renaşterii transilvanene”. Argument: “Dacii au excelat, în schimb, în meşteşugul prelucrării argintului”.
Teza 3: “«Vidul» aurului, în tezaurele deja descoperite”. Argument: “Din cele peste 40 de tezaure descoperite întâmplător, majoritatea în Transilvania, nu a apărut nici un obiect din aur”.
Teza 4: “Brăţările-şablon”. Argument: “Din experienţa de până acum, nu numai de la noi, ci şi din alte zone geografice, rezultă că niciodată, cel puţin pentru această epocă istorică, nu exista nici un tezaur în care să se afle acelaşi tip de obiect – în cazul de faţă, numai brăţări de acelaşi fel”.
Teza 5:”Lipsa continuităţii culturii aurului şi în particular a brăţărilor”. Argument: “Din experienţă, nu rezultă că în viaţa unei anumite lumi antice apare instantaneu un metal nobil, care să fie de îndată transformat într-un singur tip de obiect şi la fel de repede să dispară fără urmă şi fără nici o explicaţie”.
Teza 6: “Greutatea diferită/diferenţa relativ mare între greutatea brăţărilor din argint şi din aur”. Argument: “Este exclus ca, în acelaşi timp, poate şi în aceleaşi ateliere, meşterii geto-daci să fi făcut asemenea diferenţe de tip şi greutate, chiar dacă este vorba de metale diferite”. Teza 7: “Diferenţe de greutate între brăţări”. Argument: “Din cele constatate la analize, între brăţările respective există diferenţe de greutate, adesea chiar destul de mari”. Profesorul Preda vrea să se înţeleagă foarte clar că intervenţia sa “nu este îndreptată exclusiv pentru a dovedi că nu avem de-a face cu obiecte autentice, ci de a stăvili aceasta mediatizare deşănţată, pe de o parte, şi pe de alta, de a lăsa ca decizia să aparţină adevăraţilor specialişti, decizie care să se sprijine pe argumente solide de ordin istoric şi cultural, şi nu pe simple impresii”. Profesorul Preda este surprins de lipsa de reacţe a lumii academice. “Lumea academică deocamdată nu ia atitudine. Trebuia Institutul de Arheologie, prin directorul Alexandru Vulpe – trebuia şi el să răspundă. Numai că el este genul de om care nu vrea să se complice. Asta este toată povestea. Eu sunt convins că şi el gândeşte la fel, dar nu cred că vrea să se complice. Singurul Babeş care s-a pronunţat dar, mă rog, el s-a băgat în treaba asta pentru că a fost trimis în comisie la Frankfurt şi, atunci, era normal, pentru că, din moment ce spui de la început că sunt originale, este greu să mai dai înapoi”. Profesorul Preda ne explică ce vrea de fapt să se înţeleagă din intervenţia sa publică. “Intervenţia mea a fost făcută cu dorinţa de a se pune capăt acestei propagande deşănţate în jurul acestor brăţări. Nu aş putea în nici un caz să pun în discuţie faptul că ministerul a cumpărat aceste brăţări, întrucât, atâta timp cât există dubii şi deci situaţia este 50/50 la sută, să zicem aşa, ministerul nu trebuia să rămână indiferent. Ceea ce s-a întâmplat după achiziţionare, acest lucru trebuia făcut cu tact, fără atâta zgomot, fără atâta propagandă şi autenticitatea sau non-autenticitatea trebuia să se discute într-un cerc restrâns de specialişti, care să decidă asupra lor, şi nu să lase la întâmplare sau să se lase să se înţeleagă că de sus este asigurată autenticitatea, şi nu de la baza ei. Asta este esenţa intervenţiei mele”, susţine prof. dr. C-tin Preda. Cu părere de rău, ilustrul arheolog şi numismat concluzionează: “Deocamdată, până în prezent, nu am luat la cunoştinţă de nicio atitudine a vreunui arheolog-specialist, cu suficientă experienţă în domeniu care să se fi pronunţat, fără echivoc şi sub iscălitură, în favoarea caracterului autentic al acestor brăţări”. Nici noi.