Anul acesta, la 15 ianuarie tot romanul – de aici si de pretutindeni – omagiaza, cu dragoste si pretuire, implinirea a 158 de ani de la nasterea poetului nepereche, prilej de a ne alatura si noi marii sarbatori prin punerea in pagina a insemnarilor despre Muzeul memorial Mihai Eminescu – Parcul Copou din Iasi.
Pasii poetului nepereche
Orasul Iasi a conservat semnele scurtei treceri prin cuprinsul sau a pasilor lui Mihai Eminescu si a amintirilor prin care poetul si-a legat numele de cateva institutii reprezentative si de unele case particulare in care a fost poftit ca artist sau simplu musafir. Perioada dintre anii 1874-1877, cat timp Poetul s-a aflat in contact nemijlocit cu Junimea reprezinta, dupa parerea lui George Calinescu, epoca cea mai fecunda pentru gandirea artistica a creatorului. Acum si-a desavarsit proiecte si a initiat lucrari pe care le va relua mai tarziu, la Bucuresti.
Dragostea Veronicai si prietenia lui Creanga
Muzeul memorial din Parcul Copou este un semn de mare pretuire pentru Eminescu cel de odinioara si un omagiu adus personalitatii si operei sale in contemporaneitate si a fost inaugurat in anul 1989, cu ocazia comemorarii centenarului trecerii in eternitate a Poetului. Situata in imediata apropiere a Teiului si a Obeliscului cu lei, cladirea construita dupa planurile arhitectului Virgil Onofrei, prezinta doua turnuri la intrare care simbolizeaza Dragostea (Veronica Micle) si Prietenia (Ion Creanga)
Universul eminescian
De la arhitectonica cladirii si pana la expozitia propriuzisa totul este realizat cu dragoste, daruire si pricepere, de natura sa transpara, din tot si din toate, spiritul Poetului, izbutindu-se crearea unui adevarat univers eminescian. Astfel, pe pardoseala holului central iti atrag, imediat, atentia, semnele zodiacale reliefate intr-un discret, dar foarte relevant mozaic, deaspra caruia vegheaza bolta instelata, ambele proiectii insumand, sugestiv, toate visurile si aspiratiile Poetului. Apoi, o alta coregrafie frumos gandita, o constituie bazinul dinspre care se aude susurul unui izvor, ce nu poate fi, decat de inspiratie eminesciana.
Viata Luceafarului
La parter intalnim expozitia memoriala, care cuprinde documente, acte, fotografii, reviste, manuscrise si o colectie a editiilor operei eminesciene, incepand din 1884 –pana in zilele noastre. Ceea ce este, insa, inedit si relevant, il constituie faptul ca s-a amenajat un salon de grafica, pictura si sculptura – inspirate din viata si opera Poetului.La etaj se afla o expozitie de carte rara si o colectie de fotografii cu momente din viata Luceafarului poeziei romane.
La Junimea
In 1870, Eminescu a publicat in Convorbiri literare, poezia -Venere si madona, urmata de Epigonii. Imediat a fost vizitat, la Viena, de lacob Negruzzi si a intrat in corespondenta cu Titu Maiorescu. Fiind cu totul de acord cu orientarea noii societati literare si a revistei sale, poetul a devenit membru statornic si colaborator permanent, desi a frecventat si alte cenacluri din urbe, printre care cel al Veronicai Micle, de care era indragostit.Eminescu a ocupat postul de director al Bibliotecii Centrale, apoi pe cel de revizor scolar, redactor la Curierul de lasi, iar in 1877 a plecat la Bucuresti, ca redactor la ziarul conservator Timpul.Intr-o vreme, stimulat de junimisti, a intentionat sa-si dea doctoratul in filosofie. Pe parcurs, a parasit acest gand.
Inainte de Nirvana
Pasiunea pentru Veronica Micle, pe care a dorit s-o ia in casatorie, se regaseste in versurile sale, adica in „cele mai frumoase poezii de dragoste scrise in limba romana“, cum a consemnat deseori critica literara.
Numeroase sunt documentele care arata ca dupa ce a plecat din Iasi, Eminescu si-a continuat relatiile cu prietenii ramasi aici: Veronica Micle, Ion Creanga s.a. si s-a intors in capitala Moldovei de cate ori a avut prilejul. Chiar si in ultima perioada a vietii sale, Eminescu a revenit pe ulitele Iasului, dar, agravandu-i-se boala, a parasit aceste taramuri pentru a se duce in Nirvana, la numai 39 de ani.
