A fost odata ca niciodata…un serial francez de desene animate pentru reteaua FR3 care a fost ulterior distribuit practic in tot restul lumii. In 26 de episoade de jumatate de ora, serialul intra in dificila sarcina de a explica marile evenimente ale umanitatii, incepand cu originea planetei. Succesul acestui tip de format a dat nastere altor seriale, dar merita sa ne concentram pe primul pentru capitolul final.
Episodul incepe intr-un ipotetic an 2150 si necesita o licenta pentru a pune cap la cap ceea ce ei cred ca ar putea fi realitate de atunci. Desi serialul acopera mari evenimente istorice, ultimul capitol se concentreaza pe denuntarea consumismului necontrolat si a abuzului de mediu. Amplasat intr-un ton complet diferit de restul seriei, Pamantul este complet distrus de explozia populatiei, proliferarea gunoiului netratabil si un razboi nuclear. Specia umana supravietuieste insa datorita statiilor spatiale si cuceririi Lunii.
Este cel putin curios sa spunem ca o serie de desene animate din 1978 decide sa se incheie cu un mesaj atat de radical si devastator. Si este curios pentru ca este un proiect care se adreseaza unui public, in cea mai mare parte, tanar sau copii. Avem exemple mai apropiate care seamana cu el, cum ar fi Wall-e, productia de animatie Disney din 2008. Lungmetrajul spune povestea unui robot care ignora sarcinile pentru care a fost programat din dragoste. Cu toate acestea, mesajul de baza este mai putin romantic: omenirea a fost fortata sa paraseasca Pamantul pentru ca nivelul deseurilor si al gunoiului devenise nesustenabil si planeta se prabusise in cele din urma. Wall-e facea parte dintr-un batalion de roboti de curatare a carui sarcina era sa curete Pamantul de gunoi, astfel incat omenirea sa se poata intoarce la el, dar era singurul ramas operational si sarcina devenise deja practic imposibila. Desi mesajul final al filmului este optimist, fundalul este inca ingrijorator: gunoaiele sunt peste tot si ne sufoca.
Mesajele cu tenta ecologica despre deteriorarea starii planetei nu sunt ceva nou. Diferenta consta in faptul ca, desi inainte era vorba despre grupuri minoritare sau reziduale, legate aproape in totalitate de miscari precum hippie , acum se raspandeste cu viteza vertiginoasa intre diferite tari, grupuri si chiar clase sociale. A devenit o miscare transversala care promoveaza constientizarea mediului in randul cetatenilor si asumarea anumitor responsabilitati fata de mediul care ne inconjoara. Dusmanii mediului si ai echilibrului planetei sunt multi si foarte diversi, dar alarma s-a declansat acum cativa ani in mare: plasticul invadeaza oceanele.
Crezut a fi indestructibil
Datorita progreselor in diferite probleme legate de viata de zi cu zi a oamenilor, gasim din ce in ce mai multe facilitati in diverse domenii. Este cazul materialelor plastice, care ne-au facut viata mai usoara, mai curata si mai placuta. Plasticul este practic oriunde te uiti, intr-o forma sau alta: ambalaje, imbracaminte, cladiri, masini, dispozitive medicale, mobilier etc. Prin materii prime precum carbunele, petrolul sau celuloza se obtine acest material sintetic, care are in prezent multiple intrebuintari datorita versatilitatii si a caracteristicii care ii poarta numele: ca poate fi turnat. Proprietatile sale izolante —termice si electrice—, precum si rezistenta la coroziune de catre multe alte substante, au facut din aceasta, de-a lungul timpului, materialul preferat de utilizat in practic tot ceea ce este necesar vietii moderne.
Desi utilizarea polimerilor exista de foarte mult timp, materialele plastice pe care le cunoastem astazi dateaza de aproximativ o suta de ani si au un cost de productie foarte scazut, ceea ce le permite sa se adapteze la toate nevoile si provocarile care au aparut. calea sa. Industria materialelor plastice a inceput sa se dezvolte in lant in 1909, cand a fost produs primul polimer sintetic si, in plus, o turnare din plastic care permite comercializarea diverselor articole. Din acel moment, productia in lant a acestui material a crescut; Fiind atat de rezistent, este extrem de versatil.
Plasticul este un material conceput sa reziste multi ani. Prin urmare, in ciuda faptului ca este fabricat din materii prime, natura nu o poate asimila cu usurinta. Singura modalitate de a profita de plasticul deja folosit este prin reciclare, adica topirea din nou a materialului si utilizarea lui ca materie prima suplimentara sau inlocuitoare in alte materiale. O alta varianta, mai ales in Europa, este sa-l incinereze pentru a genera energie pentru locuinte. Vorbim si despre un material care misca milioane de oameni in intreaga lume. China este cel mai mare producator din lume; 29% din materialele plastice produse intr-un an sunt fabricate acolo – aproximativ jumatate din productia mondiala este in Asia. Urmeaza continentul european si America de Nord, cu 19%, respectiv 18% din productia totala. Este o afacere care angajeaza 1,5 milioane de oameni doar in Europa si muta sute de milioane de euro pe an.
Toata iresponsabilitatea in oceane
Cei care s-au nascut sau au locuit de ceva vreme intr-un oras de coasta, daca fac un exercitiu de reflectie si se gandesc la plajele acestuia, isi vor da seama ca nu au fost niciodata complet curati. Steagul rosu nu are intotdeauna atat de mult de-a face cu violenta valurilor si a curentilor; uneori indica faptul ca apa plajei este prea murdara si nu este potrivita pentru inot. In mod similar, in unele parti ale lumii, in special in tarile in curs de dezvoltare sau nedezvoltate, plajele nu sunt potrivite pentru inot.
Din tot plasticul care a fost produs din anii 1950, doar 9% a fost reciclat si 12% incinerat . Aceasta inseamna ca patru cincimi din materialele plastice fabricate sunt inca undeva pe planeta noastra, cel mai probabil in mare. Fiind concepute pentru a fi materiale rezistente, durata lor de viata utila este foarte lunga — poate ajunge la 500 de ani — si, in cazul produselor din plastic de unica folosinta, utilizarea lor abia dureaza cateva minute — periutele de dinti, de exemplu, nu se descompun niciodata complet.
Intre 1,5% si 4% din productia mondiala de plastic ajunge in mare in fiecare an, de la 5 la 13 milioane de tone. Numai in Europa, mai putin de 30% din deseurile de plastic – aproximativ 25,8 milioane de tone pe an – sunt reciclate. In fiecare an, intre 150.000 si 500.000 de tone de plastic ajung la mare doar din Europa si se estimeaza ca 80% din totalul gunoiului din oceane este plastic. Daca aceasta rata continua, pana in 2050 va fi mai mult plastic decat peste in mare . Exact aceasta este problema pe care o pune in oceane un material cu o viata utila atat de lunga. Plasticul se acumuleaza, nu ajunge sa dispara intr-un habitat comun tuturor speciilor marine, dar si unui mare numar de specii de pasari care se hranesc, cuibaresc si traiesc in oceane.
Urgenta a dus la proliferarea diferitelor documentare in ultimii ani care urmaresc sa faca spectatorul sa participe la drama care se traieste in oceane. De exemplu, An Ocean of Plastic , a carui premiera a avut loc in 2016, prezinta o calatorie de patru ani in jurul planetei a unei echipe de producatori, specialisti si oameni de stiinta care au studiat si au inregistrat consecintele utilizarii iresponsabile a materialelor plastice asupra vietii marine. Timp de o ora si jumatate, privitorul este martor la moartea diferitelor pasari si specii marine cu stomacul plin de plastic, la schimbarea accelerata a habitatelor extrem de sensibile si delicate si la dificultatile cu care se confrunta viata acolo unde plasticul a invadat totul.
Tocmai aceasta urgenta a motivat in 2017 o petitie populara catre ONU de a recunoaste insulele de gunoi drept tari cu drepturi depline , pe un ton care a cautat denuntarea sociala a existentei acestor locuri artificiale . Insulele de gunoi, numite si supe de plastic si insule toxice , nu sunt altceva decat plastic acumulat intr-un anumit loc din ocean, unde este creata o platforma artificiala. Cel mai faimos si ingrijorator este „marele petic de gunoi din Pacific”, creata prin actiunea curentilor marini —in special de catre girul oceanic al Pacificului de Nord—, care grupeaza gunoiul intr-un punct relativ constant. La inceputul anului 2018, s-a calculat ca dimensiunea acestei insule a depasit teritoriul Frantei, Germaniei si Spaniei la un loc, in jur de 1,6 milioane km 2 .
In alte locuri, aproape intotdeauna insule, managementul deficitar al deseurilor este agravat de un sector turistic care dubleaza sau tripleaza populatia locala. Acesta este cazul insulelor Maldive si al insulei lor gropi de gunoi, Thilafushi , unde tot gunoiul ajunge fara separare sau tratament prealabil. 330 de tone de deseuri ajung acolo in fiecare zi, in special din insulele statiunii. Depozitul de metale grele toxice precum mercurul sau plumbul, pe langa materiale plastice, pune in pericol grav ecologia marine si recifele de corali din jur.
Cetatenie, batalion de curatenie
S-ar putea crede ca, departe de a fi o problema, faptul ca tot gunoiul se acumuleaza intr-un singur loc este un avantaj: poate fi colectat mai eficient. Intr-un fel, acest lucru este adevarat. Exista deja multe propuneri de proiecte care urmaresc curatarea oceanelor in moduri mai mult sau mai putin invazive pentru speciile marine; Dintre acestea, cea mai cunoscuta este cea prezentata de compania The Ocean CleanUp , o serie de bariere artificiale plutitoare care, profitand de curentii marini, ar concentra tot gunoiul intr-o anumita zona pentru ca colectarea acestuia sa fie mai eficienta.
Cu toate acestea, desi prezenta excesiva a materialelor plastice in oceane este in sine un indiciu al iresponsabilitatii umane si al managementului deficitar in tratarea acestor materiale, ceea ce este cu adevarat ingrijorator este existenta microplasticelor .. Aceste fragmente, mai mici de cinci milimetri, pot fi produsul descompunerii lente a materialelor plastice mai mari sau pot proveni din produse de curatare si igiena, precum pasta de dinti, detergenti sau produse cosmetice. Fiind atat de mici, aceste particule sunt inselatoare: pot fi gasite chiar si in acele zone ale oceanului unde poluarea nu pare atat de mare sau ingrijoratoare. Lucrul alarmant cu privire la existenta acestor particule mici este ca colectarea lor este foarte complicata, iar dimensiunea lor inseamna ca au intrat deja in lantul trofic al multor specii si pasari marine. Acest lucru nu numai ca provoaca schimbari in tiparele de hranire si probleme de sanatate pentru specie, dar existasansele de a ajunge la produsele pe care oamenii le ingereaza prin lantul trofic .
Avand in vedere imposibilitatea multor tari de a conveni asupra unor initiative clare pentru a aborda problema intr-o maniera cuprinzatoare, exista mai multe initiative ale cetatenilor sau companiilor private care incearca sa faca fata acestei provocari. Adidas , de exemplu, a lansat deja mai multe colectii in colaborare cu Parley , o companie care se dedica, printre altele, colectarii deseurilor de plastic din zonele de coasta si transformarii lor in alte produse – in acest caz, imbracaminte sport. In 2003, Germania a lansat un sistem de reciclare a plasticului., mai ales la sticle, in care cetatenii platesc ceva mai mult pentru fiecare produs imbuteliat, suma pe care o recupereaza atunci cand returneaza sticlele intr-o serie de aparate care se gasesc in toate supermarketurile. Aceste sticle revin firmelor producatoare, care le reincarca sau le recicleaza pentru o alta utilizare. Sisteme similare exista in tari precum Norvegia sau Finlanda.
Desi aceste initiative sunt foarte pozitive, unii cetateni considera ca nu este suficient si au inceput sa-si ia in serios rolul de protectori ai mediului. Exista initiative de curatare a oceanelor si a coastelor, precum organizatia din Galicia Coge 3 , o initiativa care promoveaza colectarea a trei bucati de gunoi din pamant de fiecare data cand cineva viziteaza natura si care se concentreaza, mai ales, pe plaje. Altii, cum ar fi miscarea There Is Not Planet B — „Nu exista planeta B ”— pledeaza pentru o economie circulara si mai durabila. Totusi, initiativele care par sa castige putere sunt cele care vizeaza oprirea abuzului de utilizare a materialelor plastice in viata de zi cu zi si cautarea de alternative.
Este cazul unei miscari care a inceput in Marea Britanie si care isi propune sa reduca utilizarea materialelor plastice in supermarketuri. Acest grup local de informare, Keynsham Plastic Re-Action , face apel la supermarketuri sa-si asume responsabilitatea pentru plasticul pe care le genereaza prin campanii precum cumparaturi si lasati tot plasticul inutil in supermarketuri. De asemenea, cer un tratament mai bun al acestor materiale. Initiativa a venit in Spania prin campania #Desnudalafruta , in care cetatenii denunta folosirea excesiva a materialelor plastice si a pungilor in supermarketuri si distribuie fructe si legume supraplastifiate pe retelele lor de socializare cand ar putea fi vandute goale in plastic.
In cautarea alternativelor, putem vedea, din ce in ce mai frecvent, inlocuitori pentru produsele traditionale din plastic: recipientele din sticla sunt din nou in crestere si, intr-o masura mai mica, recipientele metalice pentru conservarea alimentelor in locuinte. Se resping din ce in ce mai mult pungile de plastic de unica folosinta si acestea sunt inlocuite cu pungi de panza sau de hartie. Se misca ca Zero Waste„Zero Waste”—, care urmareste sa minimizeze cat mai mult posibil deseurile zilnice, impartaseste si obiectivul de a interzice utilizarea materialelor plastice cat mai mult posibil. Astfel, de exemplu, se promoveaza achizitia responsabila de produse biodegradabile realizate cu bambus, precum periute de dinti, ustensile de picnic, paie, perii de par etc. Cresterea gradului de constientizare si a responsabilitatii cetatenesti este remarcabila. Intre acum si 2050, ramane o singura intrebare: vor salva batalioanele populare de curatenie oceanele?
