Politica

Ambasadorul Romaniei la Beijing anunta venirea China Development Bank la Bucuresti

Termocentrala Rovinari, hidrocentrala de la Tarnita si autostrada Craiova-Pitesti constituie proiecte in care sunt asteptate investitii chineze, iar sperata venire a China Development Bank, una dintre cele mai mari banci din lume, ar facilita acest lucru, a declarat ambasadorul Romaniei la Beijing, Doru Costea, intr-un interviu acordat Agerpres. “Exista un <> in general intre prezenta bancilor si prezenta investitiilor: rationamentul cel mai des invocat este ca bancile se justifica daca investitiile din tara de unde provine banca sunt consistente. N-au cum sa fie investitii suficiente insa daca instrumentul bancar nu exista in teritoriu (…).

Asadar, oul sau gaina? Depinde cum vrei sa te uiti. Cred ca vom putea sa asistam la o evolutie in paralel intre venirea bancilor si cresterea investitiilor”, a opinat Doru Costea. In cazul in care oamenii de afaceri romani ar opta pentru investitii in China, ambasadorul spune ca ei ar trebui sa se orienteze catre sectoarele in care sunt competitivi. “Urbanism, dezvoltarea agriculturii, gestionarea resurselor de apa – domenii de sensibilitate si de interes special pentru China, unde accepta pe oricine poate sa le fie util.

Noi trebuie sa facem cunoscut ceea ce stim noi sa facem”, a afirmat Doru Costea, admitand insa ca Romania poate contribui mai degraba cu know-how, in timp ce resursele ar trebui sa fie asigurate de partea chineza.  Domnule ambasador, s-a vorbit, dupa vizita premierului Victor Ponta in China, despre conturarea unui parteneriat strategic cu acest stat. Care este viziunea dumneavoastra, dar si a autoritatilor de la Beijing cu privire la aceasta posibilitate?

In convorbirile pe care le-a avut premierul la Beijing in iulie, unul din subiectele care a acoperit gama intregii agende a fost dezvoltarea relatiei bilaterale in directia ridicarii ei la nivelul de parteneriat strategic. Este important de retinut ca notiunea de parteneriat strategic include o viziune pe termen lung, include identificarea si dezvoltarea domeniilor de interes reciproc si include un sir de actiuni care sa fi asigurat fundamentul ridicarii relatiilor la acest nivel de parteneriat strategic. Din reactiile pe care le-am receptionat in urma acestor convorbiri si din continutul cooperarii bilaterale, care a precedat convorbirile si mai ales ceea ce a urmat, cred ca in momentul de fata suntem pe calea consolidarii argumentelor pentru realizarea acestui pas. Este, in acelasi timp, deosebit de important de retinut ca, atat partea romana, cat si partea chineza, se concentreaza pe aspectele concrete, pragmatice. Eticheta unei relatii este importanta, fara indoiala. In acelasi timp, daca in spatele etichetei nu mai exista si substanta, rezerva este prezenta.

Sa intelegem ca la ora actuala substanta de care vorbiti ar fi insuficienta?

 Cred ca la momentul de fata suntem pe cale sa asiguram un grad mult mai mare de substanta, sa zicem o substanta activa mai concentrata in relatia bilaterala. Dupa cum stim, un parteneriat strategic are, de obicei, trei piloni: pilonul dialogului politic, pilonul cooperarii economice si pilonul relatiilor interumane. Este o structura aproape standard, se regaseste in marea majoritate a relatiilor de acest gen. Din punctul de vedere al acestui subiect, in momentul de fata, dialogul politic e intens, e sustinut. E foarte important ca se caracterizeaza prin incredere reciproca si prin respect reciproc, evident, dar aceasta incredere reciproca inseamna disponibilitatea abordarii temelor care intereseaza amandoua partile, chiar si acolo unde sunt diferente de vederi si exista situatii de acest gen. In palierul economic, avem proiectele de investitie, despre care vorbim de multa vreme si despre care in ultimul timp, mai ales, putem sa afirmam ca au trecut de faza bunelor intentii si a studiilor preliminare. Unul din rezultatele convorbirilor de la Beijing a fost decizia comuna sa trecem de la “sa examinam, sa studiem” la “da, o sa facem asa, pentru a continua mai avem nevoie sa facem cutare lucru” si, deci, ne concentram pe cateva proiecte, pentru ca stim cu totii ca putem sa facem orice cu China, dar pentru ca nu putem sa facem totul, atunci trebuie sa ne concentram pe prioritati.  

Exista banci sau companii chineze care ar urma sa investeasca in Romania? Sigur ca da. Exista companii cu un proiect care este aproape de stadiul finalizarii, pentru a trece la etapa de executie. Este proiectul centralei de la Rovinari, despre care vorbim de mai multa vreme. Aici as dori sa amintesc despre un lucru aproape elementar, dar care uneori e omis: un proiect de investitii consistent, mai ales de genul celui de la Rovinari, care este aproape un miliard de dolari, nu-i un proiect care se face intr-o luna si nici ceva care se studiaza in trei saptamani. Are nevoie de timp. Acest timp este necesar pentru ca proiectul, odata demarat, sa se desfasoare in conditii cat mai ferite de asperitati sau de blocaje. Complexitatea lui genereaza, evident, probleme.

Ambele parti actioneaza ca sa rezolve problemele. Din cauza aceasta, vorbim de foarte multa vreme despre proiectul acesta, il singularizam si vom mai vorbi inca multa vreme pana se va incheia. E un proiect care dureaza probabil doi-trei-patru ani, pana se va finaliza. La fel, in privinta proiectului hidrocentralei prin pompare de la Tarnita, care este o investitie mai mare decat cea de la Rovinari. Mai avem proiectul autostrazii Craiova-Pitesti, unde s-a calificat o companie chineza si care este in faza discutiilor dialogului competitiv pentru clarificarea ofertei. A fost semnat in iulie un protocol de cooperare intre Departamentul Infrastructura si Investitii Straine si China Development Bank, un acord in virtutea caruia vor putea fi continuate sau demarate si dezvoltate operatiuni de finantare a investitiilor, China Development Bank fiind una dintre cele mai mari banci ale lumii in momentul de fata. Deci, am raspuns si la intrebarea referitoare la banci care sa vina incoace.

In ce orizont de timp ar putea sa se realizeze acest lucru?

Cred ca ne putem gandi, cu prudenta necesara, in urmatoarele doua-trei luni. Dar aici ezit sa fiu mai precis pentru ca ratiunile pe care le are o institutie de genul unei banci in a actiona intr-un fel sau altul ii sunt cunoscute ei in primul rand. Ceea ce trebuie noi sa facem, ca ambasada, este sa determinam procesul de luare a deciziilor, urmand ca ei sa decida. Suntem convinsi ca procesul se indreapta catre directia pozitiva. Astfel nu-si pierdeau vremea sa studieze posibilitatea asta.

Cand si cum va fi luata decizia depinde de ei. Suntem optimisti, pentru ca exista un ‘cerc vicios’ in general intre prezenta bancilor si prezenta investitiilor: rationamentul cel mai des invocat este ca bancile se justifica daca investitiile din tara de unde provine banca sunt consistente. N-au cum sa fie investitii suficiente daca instrumentul bancar nu exista in teritoriu si am folosit acest argument in discutiile cu partenerii chinezi, noi dandu-le un exemplu cunoscut de toata lumea, anume acela ca una din primele operatiuni investitionale de la noi, din anii ’90, a fost infiintarea unei banci olandeze in Romania, dupa care au urmat investitiile.

Cine este pe primul loc in investitiile straine in Romania? Asadar, oul sau gaina? Depinde cum vrei sa te uiti si la ou si la gaina. Cred ca vom putea sa asitam la o evolutie in paralel intre venirea bancilor si cresterea investitiilor. Insa nu este singura tinta pe care o avem in relatia economica cu China sau in palierul economic al parteneriatului strategic.  Ce alte prioritati mai avem?

Alta prioritate este cresterea, in continuare, a exporturilor catre China.

Avem un urias deficit comercial…

Deficitul este o trasatura extrem de des intalnita in relatiile comerciale ale Chinei cu partenerii sai. In momentul de fata, asta insemnand cam de pe la inceputul anului si cu oarecare semnale si de anul trecut, cifrele ne arata ca decalajul dintre importuri si exporturi – deficitul comercial – este in scadere. E mai mica scaderea decat am vrea, dar este scadere. E un proces care a inceput. O sa fie complicat…

Care sunt produsele romanesti de care sunt interesati chinezii si care ar fi domeniile in care ar avea facilitati investitorii romani in China?

 Ok, sunt doua lucruri. In primul rand, produsele romanesti care ar putea sa intre in piata chineza: orice produs romanesc de calitate superioara poate sa intre pe piata chineza, dar noi nu putem sa producem orice si atunci trebuie sa vedem daca putem sa ne specializam pe nise de produse. Exista in momentul de fata o categorie de multe ori trecuta cu vederea si care este reprezentata de utilaje, de masini sau echipamente din domeniul energetic si care reprezinta o pondere destul de mare in exporturile noastre si care este in crestere.

Un domeniu pe care il vom deschide, cred, in cursul anului viitor, pentru ca anul acesta in lunile viitoare vom incheia procedurile legislative care vor permite operatiunile respective, este domeniul produselor agroalimentare. Reluarea exportului de produse agroalimentare catre China este una din tintele noastre, in conditiile in care regimul de securitate alimentara a Chinei este extrem de rigid si extrem de sever si, daca stam sa ne gandim putin, ca vorbim de produse care ajung pe o piata de un miliard si ceva de consumatori e de inteles. Va amintesc doar povestea laptelui praf si a situatiei care este in Noua Zeelanda.

Dar noi suntem in postura in care vom semna documentele care consfintesc certificarea producatorilor si exportatorilor romani pentru a patrunde pe piata chineza, ceea ce inseamna ca partenerii chinezi au fost in tara, au vazut, s-au convins, totul e in regula, documentele sunt parafate, urmeaza sa fie semnate, dupa care intram in alte proceduri.

Dureaza cam un an, poate mai mult, este un subiect de discutie intre noi si partea chineza si intre Uniunea Europeana si partea chineza. Severitatea si detalierea conditiilor de export uneori ridica probleme, dar e un domeniu care, daca imi permiteti, ‘e cat China’. Numai sa avem atatea produse cate am putea sa exportam in China!

Si in ceea ce priveste oportunitatile de investitii ale romanilor in China?

China este in momentul de fata intr-un moment de reechilibrare a modelului de dezvoltare, ceea ce inseamna ca zonele superdezvoltate de pe coasta de est, la Shenzhen, care in secolul al XXI-lea, spre sfarsit, trebuie sa fie echilibrate de ridicarea nivelului de dezvoltare a centrului si a vestului Chinei, care este mai intarziat.

Exista un plan strategic de dezvoltare a nord-vestului Chinei, adoptat si pus in aplicare in momentul de fata. Si aici, numai ce nu vrei sa faci nu faci, dar trebuie sa poti, trebuie sa ai cu ce, trebuie sa ai cu cine. O investitie in China este o activitate de lunga durata. In acelasi timp, uitandu-ne, in general, investitiile romanesti in strainatate sunt mai degraba reduse, sunt mici, probabil ca sunt inca la inceput. Personal, am o rezerva in a califica acest lucru ca fiind negativ.

Daca, in loc sa mearga investitiile romanesti in strainatate, se indreapta catre piata romaneasca, atunci e ok. Daca nu se indreapta nicaieri, atunci e o problema. In momentul acesta, investitorii cei mai mari din China sunt tarile dezvoltate, inclusiv partenerii europeni, Germania printre ei, Marea Britanie, Italia, Franta.

Asadar, noi, daca vrem sa ne indreptam catre o investitie in China, ar trebui sa alegem un domeniu in care sa fim competitivi. Dintre programele de dezvoltare a Chinei, dezvoltarea urbanistica este o prioritate zero. Cred ca am putea sa ne gandim aici la experiente chiar mici de dezvoltare a urbanismului la noi, tratarea apelor uzate, retele de alimentare. Personal, stiu ca exista exemple de oras, care, la dimensiunea Chinei, ar insemna trei strazi dintr-un oras, dar asta nu inseamna ca exemplul nu poate fi multiplicat.

Directia in care actionam, ca ambasada, este de identificare a acelor exemple pozitive si de a incerca sa le popularizam in China, urmand ca, dupa aceea, sa se gaseasca si partenerii care sa o faca. Know-how-ul poate sa fie al nostru, resursele pot fi chineze. Cred ca resursele noastre inca nu ne permit sa mergem incolo.

Cred ca mai trebuie sa asteptam putin sau sa acumulam. Urbanism, dezvoltarea agriculturii, gestionarea resurselor de apa – domenii de sensibilitate si de interes special pentru China, unde accepta pe oricine poate sa le fie util. Noi trebuie sa facem cunoscut ceea ce stim noi sa facem.

Exista si facilitati care ar putea fi acordate investitorilor romani interesati de China?

 Exista diverse masuri care sunt luate in vedere din punct de vedere al accesului, al vizelor, al unor formalitati locale. Din punctul nostru de vedere, sprijinul de care vorbim cred ca poate sa fie discutat de la caz la caz. De exemplu, dupa cunostintele mele, resursele si modalitatile de actiune prin care poate sa opereze Eximbank Romania in promovarea inclusiv a comertului sunt subutilizate.

Aici nu pot sa vorbesc in numele Eximbank sau in numele comunitatii de afaceri din Romania. Constat acest lucru. De ce sunt asa, ar fi bine sa examineze cei care sunt chemati sa actioneze.

Redeschiderea liniei aeriene Bucuresti-Beijing n-ar fi un semnal pozitiv pentru investitori?

 Ba da, este un subiect pe care il abordam constant cu partenerii chinezi. Aici avem o situatie similara cu banca si investitiile, in sensul ca, da, dar trebuie sa facem pe baze comerciale, ceea ce este de inteles. Nimeni nu face operatiuni de caritate. Or, pentru asta, trebuie sa avem un flux anume de calatori si noi spunem ca vrem sa asiguram fluxul, dar n-avem cursa. Sa asiguram cursa si o sa avem si fluxul!

Cred ca avem oarece sanse in virtutea dezvoltarii investitiilor si a consolidarii cooperarii. Atunci fluxul de oameni de afaceri va creste, in primul rand. In masura in care vom putea promova dezvoltarea turismului pe programe dedicate turistilor chinezi va fi un argument suplimentar. Zilele trecute a fost un grup de aproape 90 de turisti care au venit la noi, dupa viza, dar care plecau prin alta parte. In ceea ce priveste turistii romani in China, inca nu sunt atat de multi. Numarul va creste.

Este un argument, dar trebuie sa gasim o companie romaneasca si una chineza. Nu cu multa cu vreme in urma s-a inchis o linie directa intre o capitala din apropiere si Beijing. S-a deschis alta, in alta capitala. Inca nu stiu cum functioneaza linia Beijing – Varsovia, ca despre aceasta e vorba. Cred ca vom putea sa vorbim mai serios despre posibilitatea reinfiintarii liniei in masura in care abordarea acestui proiect va fi cuprinzatoare.

Nu e vorba numai de avion si de cost, e vorba de ce fac pasagerii care vin cu el mai departe: din aeroport, daca vor sa se duca in turism din aeroport, daca vor sa se duca altundeva, deci sunt multe aspecte pe care trebuie sa le clarificam si cred ca, pe masura ce relatia bilaterala se va activa si in palierul contactelor intre persoane, va creste si argumentul pentru infiintarea liniei.

S-a vorbit despre posibile investitii chineze la centrala de la Cernavoda si s-a pus problema daca tehnologiile chineze sunt sau nu potrivite…

Cred ca aceste discutii nu au in vedere tehnologia nucleara, ci se refera la alte aspecte ale proiectului despre care e vorba. O centrala nucleara are mai multe decat aparatura nucleara. Tehnologia de la Cernavoda este cea existenta – CANDU. Noi nu schimbam tehnologia.

Ideea este ca eventuala contributie chineza sa aiba loc in alta parte, nu in tehnologia nucleara propriu-zisa, ci in ceea ce se intampla in jurul tehnologiei nucleare. Asta nu inseamna ca partea chineza nu are tehnologia proprie nucleara. O are, fara indoiala, dar, dupa cate spun expertii, nu combini tehnologii diferite in cadrul aceluiasi obiectiv nuclear.

 In ultimii ani, China se afirma ca un jucator tot mai important pe harta geopolitica a lumii. Care credeti ca trebuie sa fie pozitia UE, in general, si a Romaniei, in special, fata de Beijing, astfel incat tara noastra sa obtina cat mai multe avantaje politico-strategice, economice?

In momentul de fata intre UE si China exista un parteneriat strategic, care anul acesta implineste zece ani si care se desfasoara sub forma unor mecanisme de dialog elaborate, foarte bine stabilite, foarte bine identificate. Sunt in jur de 60 de mecanisme de acest fel. Catre sfarsitul anului, posibil in luna noiembrie, este programat un alt summit China – UE, care va avea loc la Beijing.

Summitul anterior a avut loc la Bruxelles, alterneaza. Este intentia UE, deci si a Romaniei, ca parte a UE, ca acest summit sa marcheze intrarea intr-o noua etapa, avand in vedere similitudini intre programele de dezvoltare UE 2020 si programele strategice de dezvoltare a Chinei. Exista cateva domenii de cooperare, cum este platforma urbanizarii. In 2012, in ianuarie, China a trecut pragul de jumatate in ceea ce priveste populatia urbana – 51% din populatia Chinei locuieste in orase, experienta europeana in domeniu este extrem de utila; platforma apei, lansata in timpul presedintiei daneze, este un alt domeniu de interes maxim pentru China.

Ati remarcat ca, enumerand posibilitati de cooperare intre Romania si China, am mentionat urbanismul si gestionarea resurselor de apa si am facut-o in cunostinta de cauza. In primul rand, nu suntem fruntasii pe ramura, dar avem propria noastra experienta utila. In acelasi timp, ea se inscrie si in proiectul de cooperare de ansamblu intre UE si China, asadar are mai multe sanse sa se concretizeze.

Pozitia pe care ar trebuie sa o aiba UE, respectiv Romania, fata de China, ca actor global, a facut subiectul unei discutii, a unei analize detaliate in cadrul UE, ajungandu-se la concluzia ca este imperativa dezvoltarea dialogului, intensificarea lui, abordarea subiectelor intr-o maniera constructiva si nu confruntationala. Iar, de partea chineza exista abordarea pe care presedintele Xi Jinping o numeste “win-win cooperation” – o cooperare in avantaj reciproc am spune in limbaj mai familiar.

Cred ca, in perioada care vine, dialogul dintre UE si China se va intensifica si, in masura in care solutiile pe care le vor aplica la problemele cu care se confrunta vor pleca de la abordarea aceasta, de a fi reciproc avantajoase si nu impuse uneia sau alteia dintre parti, avem sansele sa castige toata lumea.

Share: